Ani de zile am ascultat saptamanal genericul muzical al acestei emisiuni (candva singura ce putea fi urmarita !) si nu stiam cui apartinea. La sfarsit este o adresa. Introduceti-o in calculator si ascultati integral lucrarea muzicala din care face parte.Merita ! Din pacate nu este inclusa in programul concertelor , desi ar merita. Este accesibila si celor mai putin obisnuiti cu muzica simfonica si ascutand astfel de bucati muzicale, poate, cine stie, vor dori sa asculte si asemenea muzica ....Există o listă a cîtorva melodii pe care nu există, subliniem, nu există român care să nu le cunoască, să nu le fi auzit de nenumărate ori în viață. Unele dintre aceste melodii, însă, ascund povești mai mult decît spectaculoase, care sunt, pînă azi, neștiute de către publicul larg. Azi, vă vom dezvălui, probabil în premieră, una dintre ele: povestea melodiei de generic de la ”Teleenciclopedia”.
Pe lista celor mai cunoscute melodii autohtone se află, evident, imul de stat, cel actual, ”Deșteaptă-te, române” sau cel anterior, ”Tricolorul”, pe care românii din ultima jumătate de secol le-au auzit de atîtea ori difuzate la radio sau TV. Punctează, însă, foarte bine la capitolul notorietate melodiile care au constituit genericele muzicale ale unor emisiuni de mare succes, difuzate perioade foarte lungi de timp, e vorba de Telecinemateca și Teleenciclopedia. Muzica Telecinematecii, filmul de miercuri seara al românilor, în comunism, îi aparținea marelui Charlie Chaplin, din coloana sonoră a filmului ”Contesa din Hong Kong” și se numea ”This is my song”. În ceea ce privește Teleenciclopedia, însă, aici lucrurile sunt nițel mai complicate. Numărul românilor care au avut ocazia să asculte această piesă superbă în forma ei completă, de cca.7 minute durată, este extrem de redus, iar pe seama ei circulă veritabile legende, destul de paralele cu realitatea. Se înșeală chiar și Wikipedia.
Se știe că melodia a fost compusă în anii 50 de Nicolae Kirculescu (1903-1985), talentat autor de muzică de teatru și film, de romanțe, de operete șamd. Din nefericire, deși e una dintre cele mai frumoase piese compuse vreodată de un român, piesa nu a beneficiat decît de o singură editare pe disc de vinil, înainte de 1989, și apoi pe CD, în anii 90. De ani de zile, internauții se chestionează între ei în legătură cu posibilitatea de a-și procura înregistrarea în cauză, dar puțini sunt fericiții care o dețin. În plus, nici măcar numele corect al melodiei nu e deplin cunoscut, asta pentru că ea se cheamă ”Moment muzical”, dar, dintr-o eroare umană, pe discul Electrecord a fost trecută drept ”Patru studii de concert pentru pian”, o cu totul altă lucrare, ceea ce produce pînă azi confuzie între melomani. Se mai spune că melodia, în forma prezentă pe genericul Teleenciclopediei a fost înregistrată în 1965 de către marele pianist Dan Grigore, pe atunci student, împreună cu orchestra Radio, condusă de Iosif Conta. În același an a fost lansată și ”Teleenciclopedia” la TVR, devenită azi cea mai longevivă emisiune din istoria României.
Numai că lucrurile au stat altfel, în realitate. O dezvăluie, pentru Inpolitics, însuși maestrul Dan Grigore: ”Genericul Teleenciclopediei a fost creat, inițial, în 1965, după o înregistrare realizată chiar de autor, Nicolae Kirculescu, la pian. Numai că la montaj, cînd s-a operat scurtarea înregistrării pentru a se suprapune cu genericul emisiunii, s-a tăiat defectuos, astfel că a rezultat o bucată din care lipsea o pătrime și zgîria auzul. La vremea respectivă nici măcar nu auzisem de Kirculescu, dar melodia lui mutilată o auzeam în fiecare săptămînă. După mai bine de un deceniu, nu am mai rezistat și i-am semnalat acest neajuns realizatoarei Luminița Constantinescu, de la Televiziune, dar a apărut o altă problemă: montajul nu putea fi refăcut, pentru că înregistrarea originală se pierduse. Luminița mi-a propus atunci să facem o nouă înregistrare a melodiei, cu mine la pian. Am acceptat să fac asta, și chiar pe gratis, pentru că soția marelui compozitor îmi spusese că nu au de unde să mă plătească. Am făcut înregistrarea la sfîrșitul anilor 80, cu Iosif Conta la pupitru și din ea s-a realizat noul generic al emisiunii. Ulterior, melodia a fost editată pe un disc Electrecord și apoi pe CD, fără ca eu să primesc vreun ban. De altfel, a fost prima și ultima dată cînd am interpretat acea bucată muzicală superbă, în viața mea. După revoluție, cei de la TVR au făcut o manevră, dacă putem spune astfel, aplicînd un soi de blurare electronică a melodiei de la Teleenciclopedia, pentru a crea impresia că e o altă înregistrare, probabil pentru a evita plata drepturilor de autor, în condițiile noii legislații a copyrightului. Nu m-au păcălit, era imposibil să nu îmi recunosc propria interpretare, dar nu am mai avut cînd să ridic problema drepturilor de autor pentru că, ulterior, au decis să înlocuiască înregistrarea cu totul, preferînd o interpretare (Petre Mărgineanu n.n.) pe bază de instrumente electronice”. Dan Grigore crede că e păcat că această bucată deosebită nu a fost mai bine promovată, iar românii nu o cunosc decît parțial, prin fragmentul difuzat săptămînal la TVR. În schimb, s-au gîndit să o ”valorifice” lăutarii rromi, existînd o înregistrare caricaturală realizată acum cîțiva ani de un taraf celebru. Mai jos, puteți asculta superba melodie cu ajutorul site-ului Trilulilu, unul dintre puținele care o pot oferi, spre delectare, publicului larg:
Nicolae Kirculescu - Moment muzical, melodia genericului emisiunii Teleenciclopedia.
Inregistrarea din 1965, realizata la cererea TVR pentru genericul emisiunii Teleenciclopedia. Orchestra Radiodifuziunii Române, condusa de Iosif Conta, cu Dan Grigore la pian (pe atunci student)
"Eu transmit, nu creez.Am încredere în cei vechi şi-i iubesc." Confucius “...In primul rând, păziţi cu orice preţ libertatea de exprimare. Fiţi atenţi la dictatori, care s-au servit permanent de tendinţa fiinţei umane de a-i blama pe alţii şi de a banaliza realitatea. Şi nu vă priviţi, voi înşivă, drept gardieni ai libertăţii, atât timp cât nu respectaţi şi nu apăraţi dreptul oamenilor cu care nu sunteţi de acord, de a se exprima liber, public şi nestânjenit.” Gerard K. O’Neill
martie 15, 2011
Nicolae Kirculescu - Moment muzical, melodia genericului emisiunii Teleenciclopedia
martie 12, 2011
Nu uitati: INTERNETUL NU UITA NICIODATA!
FACEBOOK – intre obsesia de zi cu zi a peste 500 de milioane de oameni si dezvaluirea pe scara larga a datelor personale catre oricine. Nu uitati: INTERNETUL NU UITA NICIODATA!
NOTA NOASTRA
Aflam ca serviciul de monitorizare Facebrands.ro se pregăteşte să anunţe zilele acestea că s-a depăşit cifra de 3 milioane de utilizatori din România pe Facebook. Din pacate, multi dintre acestia au atins acel stadiu al obsesiei in care nu numai ca se comporta ca niste fluturi de seara, atrasi in fiecare clipa de Facebook ca de lumina becului, dar nu le mai pasa absolut deloc ce se intampla cu datele lor personale publicate pe aceasta retea sociala. Si, avand in vedere istoricul negativ pe care il are Facebook in ceea ce priveste protectia datelor private, lucruri bune nici nu sunt de asteptat.
Mai ales ca, asa cum veti descoperi in articolele de mai jos, internetul nu uita niciodata iar toate datele publicate pe retelele sociale – chiar si sub promisiunea protectiei acestora – vor ajunge publice. Si vor fi folosite inclusiv in instantele de judecata! Asa cum veti descoperi in cadrul unuia din articolele de mai jos, avocatii districtuali din Statele Unite folosesc Facebook pentru a colecta in prealabil date despre potentialii jurati, in vederea influentarii alegerii membrilor juriului conform intereselor lor.
Iar daca va intrebati ce precede furtul de identitate raspunsul e simplu: furtul datelor personale. Va lasam pe dumneavoastra, dragi cititori, sa cititi in continuare si sa faceti conexiunile.
Exista totusi si o solutie in lupta cu dependenta: stergerea completa a datelor din cadrul profilelor – fie cu ajutorul unui serviciu online similar cu Suicide Machine, fie manual. Si, desigur, o gura de aer proaspat. Cat mai lunga…
Noua politică a fost iniţial anunţată şi implementată în luna ianuarie, însă compania a fost nevoită să o retragă după trei zile din cauza valului uriaş de plângeri primite.
În ciuda tuturor criticilor, Facebook îşi continuă planul de a le pune la dispoziţie unor terţe persoane sau altor site-uri datele de contact ale utilizatorilor, anunţă Huffington Post. Compania a promis că va reintroduce aplicaţia care dezvăluie informaţii precum adresa exactă şi numărul de telefon ale celor care au cont pe reţeaua de socializare.
“Odată ce politica va fi reinstituită, Facebook va permite din nou utilizatorilor să autorizeze aplicaţiilor să le intercepteze datele de contact. În prezent, evaluăm metode care ne vor ajuta să sporim controlul utilizatorului asupra propriilor informaţii”, a comentat Marne Levine, vicepreşedinte pentru politica publică globală a Facebook. Compania vrea să-i încurajeze astfel pe utilizatori să fie mai deschişi în ceea ce priveşte activitatea lor online şi datele personale.
Marne Levine a explicat că pentru protecţia internauţilor minori aceştia nu îşi vor putea completa datele de contact. Experţii în siguranţa informaţiilor personale avertizează că aplicaţia îi poate pune pe utlizatori în pericol, crescând riscul ca ei să devină ţintele farselor pe Internet, spamului şi chiar ale furtului de identitate.
- SingularityHub: Ati auzit despre utilizarea retelei de socializare Facebook pentru selectarea juratilor? N-ati vazut inca nimic
Wall Street Journal a generat runde de dezbateri pe web cu discutiile recente in ceea ce priveste modul în care avocatii din Statele Unite folosesc din ce in ce mai mult Facebook si alte forme de [retele] media sociale pentru a-i ajuta in selectarea membrilor juriului intr-un proces. Înarmati cu un laptop, Google, si cu date despre un potential jurat, procurorii si aparatorii pot cutreiera internetul în cautarea de informatii care le vor oferi o imagine a modului în care persoana va vota dupa proces.
Potrivit ziarului Wall Street Journal, un avocat districtual din Texas chiar a dat tablete iPads tuturor procurorilor sai pentru a le facilita cautarea pe internet a datelor despre jurati, în instanta de judecata. Fox News, Atlantic, si multe alte surse au preluat povestea.
Tot acest zumzet din mass-media in ceea ce priveste modul in care social media influenteaza sistemul de justitie este bun – avem nevoie sa acordam atentie la modul în care tribunalele noastre sunt afectate de sosirea erei [informatiilor] digitale. Cu toate acestea, sunt uimit putin ca utilizarea Facebook pentru selectia juriului este un fapt atât de surprinzator pentru unii.
Credeti ca avocatii au devenit invazivi in ceea ce priveste obtinerea de date on-line in prezent? Asteptati sa vedeti ce vine în anii urmatori.
Pentru a va oferi o întelegere a ceea ce cauzeaza tot tam-tam acesta, permiteti-mi sa recapitulam poveste din Wall Street Journal. Din Oregon la New Jersey, avocati din SUA folosesc cautari pe internet pentru a influenta selectia pentru un juriu. WSJ descrie modul în care o femeie a fost eliminata [dintre jurati] într-un proces din San Francisco, deoarece comentariile ei facute online au facut-o sa para prea incapatanata. Armando Villalobos, avocat districtual în Brownsville, Texas, nu a dat numai iPads avocatii sai; el se joaca cu ideea de a da juratilor Wi-Fi gratuit în instantele de judecata în cazul în care acestia fac biroul sau “prieten” pe Facebook (in ideea de a acorda avocatilor sai acces mai bun la informatiile acestora). Josh Marquis, un avocat districtual în Oregon, a folosit Facebook pentru a-l ajuta la selectia membrilor juriului pentru un proces cu pedeapsa cu moartea! Curtile de apel din New Jersey au admis practica în deciziile recente. Asa mai departe si tot asa mai departe. WSJ ofera alte exemple de modul în care aceasta tehnica se extinde pentru a deveni destul de comuna printre avocatii din SUA. Ar fi o tendinta ce ne-ar da fiori reci daca nu ar fi fost atât de previzibila.
Josh Marquis si Villalobos Armando sunt printre multii avocati districtuali din SUA care folosesc în mod deschis Facebook pentru a-i ajuta sa selecteze jurati. De ani de zile am vazut rapoarte referitoare la angajatori folosind Facebook cu scopul de a cerceta (o persoana) care era un potential angajat. Aproape de la început utilizatorii de retele media sociale au folosit comentarii online si profile pentru a-i ajuta in alegerea persoanelor pe care sa le adauge ca “prieteni”. Avem chiar termenul de “pânda Google” pentru a defini acest tip de data mining. Desigur, avocatii vor înceape sa foloseasca retelele sociale pentru a alege membrii juriului – acele informatii online sunt acum parte a identitatii noastre publice. De ce nu le-ar folosi?
Ce este mult mai interesant pentru mine este cum vietile noastre digitale vor creste influenta lor asupra sistemului nostru juridic. Am discutat deja cum istoria noastra de navigare pe internet poate fi folosita ca proba în instanta, nu pentru a selecta membrii juriului, cat pentru a ajuta la condamnarea inculpatilor! Proiecte masive sponsorizate de stat, cum ar fi Indect în UE, sunt create pentru a analiza activitatea online, în scopul de a gasi teroristii sau alti infractori. Ce obtineti atunci când combinati aceste doua tendinte? Un sistem juridic în care comportamentul dvs. digital este partial (chiar complet?) deschis pentru o scrutare atenta în timpul actiunilor penale si civile.
Din nou, acest lucru nu ar trebui sa ne surprinda. Daca sunteti acuzat de uciderea cuiva, ce întrebari vor pune detectivii? A facut Aaron declaratii amenintatoare despre aceasta persoana în trecut? A parut el anxios sau altfel tensionat emotional în ziua crimei? Singura diferenta este ca în loc de a pune aceste întrebari martorilor, prietenior si familiei, autoritatile “intreaba” internetul.
Iar internetul nu uita niciodata.
Inaintand în era digitala noi, probabil, nu vom fi capabili sa rezistam la utilizarea de informatii on-line, în cazuri juridice. Datele sunt acolo. Oamenii le pot vedea. Avocatii le vor folosi. Sigur, putem fi mai atenti la ceea ce împartasim on-line, cu siguranta, si eu cred ca ar trebui sa fim; dar o parte din participarea la aceasta discutie in spatele salii de clasa, care este internetul, este întelegerea faptului ca tot ceea ce spunem este spus într-un forum public. Securitatea anonimatului tau este direct proportionala cu apatia de care dau dovada agentii guvernamentali (sau persoanele private) interesati în a afla cine esti. Fa in asa fel incat persoane contraindicate sa devina interesate (FBI sau gruparea de hackeri 4chan, alegerea va apartine) si poti fi gasit.
Daca nu putem rezista raspândirii de informatii, cel mai probabil ne vom adapta valorile noastre la aceasta astfel incat sa se potriveasca. Am vorbit adesea despre modul în care moravurile sociale cu privire la confidentialitate se schimba pe masura ce noile generatii sunt crescute avand la dispozitie tot mai multe tehnologii de distribuire a informatiilor. Ceea ce consider confortabil a impartasi cu altii se schimba atunci când petreci ani tai de formare [adolescenta] pe Facebook. De asemenea, asa cum începem sa folosim tot mai mult activitatea online, ca proba în instanta, vom avea, de asemenea, din ce în ce mai multi membrii ai juriului care sunt familiarizati cu si petrec o mare parte din timp in mediul online. Colegii dumneavoastra vor împartasi probabil unele pareri ale dumneavoastra, dar nu toate, despre modul în care aceasta activitate este relevanta in ceea ce priveste viata ta reala.
Preocuparea cea mai mare este, probabil, modul în care instantele judecatoresti (sau orice institutii) vor folosi cantitatile masive de date care se indreapta spre noi. Avocatii au la dispozitie mai multe date cu care vor lucra acum ca folosesc site-urile de retele sociale. Imaginati-va supraîncarcarea de date care se vor confrunta atunci când oamenii vor începe sa pastreze tot mai multe detalii despre viata lor online, sau isi vor urmari proprietatile lor prin intermediul Internetului Obiectelor, sau isi vor urmarir starea lor de sanatate prin intermediul unor dispozitive de monitorizare 24 de ore din 24. Am discutat despre modul în care scanarea creierului si alte masuratori mentale ar putea afecta drastic felul în care sistemul juridic percepe actiunile noastre penale (si civile). Gânditi-va la gestionarea datelor, sa nu mai vorbim de adevarate puzzle-uri morale, cu care instantele se vor confrunta atunci când fiecare detaliu despre viata unei persoane este disponibil pentru revizuire într-un caz. Vom sti ce spunea cineva in jurnalul sau, cât de repede le batea inima lor atunci, cât de des au cumparat pantofi noi, si catre ce fel de chimie a creierului sunt înclinati. Care dintre aceste date, daca este cazul, vor fi relevante în condamnarea cuiva pentru furtul din magazin a unei perechi de pantofi Nike? Juriile si judecatorii s-ar putea confrunta cu acest fel de detalii pentru fiecare secunda a vietii cuiva. Cum ne vom hotarî asupra caror detalii ne concentram, cum putem convinge pe cineva sa condamne sau sa elibereze un inculpat, atunci când se confrunta cu mai multe informatii decât pot realmente întelege sau revizui pe cont propriu?
Timp de secole, aceasta a fost o întrebare la care avocatii au trebuit sa raspunda în ceea ce priveste probele, si va deveni o parte inca si mai importanta a muncii lor pe masura ce salile de judecata evolueaza [in aceasta directie].
Verificarea Facebook pentru alegerea juratilor? Hai, lasati-ma cu asta, baieti! Asta e cea mai mica picatura din galeata. Bataia la usa a oceanului ce asteapta sa fie lasat sa intre. Sper ca sunteti gata sa va udati.
- Hotnews: Pe Facebook sunt tot mai multe aplicatii periculoase care exploateaza naivitatea utilizatorilor
- Realitatea.net: Facebook deschide lupta cu sinuciderile cu un Big Brother
Prin parteneriatul pe care tocmai l-a semnat cu “Samaritans”, un grup de ajutor pentru sinucigaşi din Marea Britanie, Facebook speră să ajungă să salveze vieţile “prietenilor” care-şi postează ultimul strigăt de ajutor în reţea. “Bunii samariteni” vor lua imediat legătura cu cel disperat numai la cererea unui cunoscut de-al lui, Facebook neezitând să-i pună toată datele acestuia imediat la dispoziţie. (…) Utilizatorii americani şi canadieni care vor atrage atenţia asupra posturilor îngrijorătoare ale unor cunoscuţi din lista de prieteni sunt încurajaţi să sune ei înşişi la National Suicide Prevention Lifeline sau dacă nu, Facebook o va face în locul lor. theatlanticwire.com s-a declarat îngrijorat de iniţiativa Facebook de a-şi supraveghea astfel utilizatorii prin intermediul celor din lista de prieteni, scriind că poate duce la un Big Brother virtual global, şi totuşi, scrie time.com, deşi punctul lor de vedere e unul valid, e mai important să salvezi vieţile celor care îşi anunţă neputinţa de a mai face faţă vieţii pe Facebook şi asta merită tot ajutorul din lume.
O academie americana de avocati specializati in divort a anuntat ca 81% dintre angajatii sai au folosit ca dovezi informatii de pe Facebook, MySpace, Twitter si alte site-uri precum YouTube si LinkedIn, in ultimii cinci ani.
Paradoxul este ca, desi retelele de socializare sunt construite sa apropie oamenii si sa ii tina in legatura unii cu altii, acestea sunt considerate la fel de bine motive de despartire sau mai nou arme folosite de avocati in procesele de divort.
De departe, Facebook este lider la capitolul transformarea vietii virtuale intr-o drama cat se poate de reala, incununata de un divort. 66% dintre avocatii de divort au citat Facebook atunci cand au precizat sursa informatiilor de la dosarele lor. 15% si-au luat inspiratia de pe MySpace si 5% de pe Twitter.
martie 11, 2011
MARIN SORESCU...Am zărit lumina...
Am zărit lumină pe pământ,
Şi m-am născut şi eu
Să văd ce mai faceţi.
Sănătoşi? Voinici?
Cum o mai duceţi cu fericirea?
Mulţumesc nu-mi răspundeţi.
Nu am timp de răspusuri,
Abia am timp să pun întrebări.
Dar îmi place aici
E cald, e frumos
Şi atâta lumină încât
Creşte iarba.
Iar fata aceea, iată,
Se uită la mine cu sufletul...
Nu, dragă, nu te deranja să mă iubeşti.
O cafea neagră voi sorbi, totuşi
Din mâna ta.
Îmi place că tu ştii s-o faci
Amară
Am zărit lumina
I saw the light on earth
And I was born and I
Let's see how you do.
Healthy? Valor?
How you go with happiness?
Thanks I can not answer.
Do not have time for răspusuri,
Barely have time to ask questions.
But I like it here
It's hot, it's nice
And as light as
Grass grows.
And that girl, here,
He looked at me with soul ...
No, dear, do not bother to love me.
I sipped a black coffee, however,
From your hand.
I like that you know to do it
Bitter.
https://youtu.be/gyahiDWsSlI
Boala
Doctore, simt ceva mortal
Aici, in regiunea fiintei mele
Ma dor toate organele,
Ziua ma doare soarele
Iar noaptea luna si stelele.
Mi s-a pus un junghi in norul de pe cer
Pe care pana atunci nici nu-l observasem
Si ma trezesc in fiecare dimineata
Cu o senzatie de iarna.
Degeaba am luat tot felul de medicamente
Am urat si am iubit, am invatat sa citesc
Si chiar am citit niste carti
Am vorbit cu oamenii si m-am gandit,
Am fost bun si-am fost frumos...
Toate acestera n-au avut nici un efect, doctore
Si-am cheltuit pe ele o groaza de ani.
Cred ca m-am imbolnavit de moarte
Intr-o zi
Cand m-am nascut.
Paradoxul vremurilor noastre-Octavian Paler
Vizita ta nu va fi inregistrata.
Vizita ta va fi inregistrata.
“Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem:
cladiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrazi mai largi, dar minti mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai putin;
cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai putin timp;
avem mai multe functii, dar mai putina minte,
mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
mai multi experti si totusi mai multe probleme,
mai multa medicina, dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam prea mult,
Cheltuim prea nesabuit,
Râdem prea putin,
Conducem prea repede,
Ne enervam prea tare,
Ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi,
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si
ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des.
Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa
ne facem o viata,
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pâna la luna si înapoi, dar avem probleme
când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta
cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari, dar nu si mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scriem mai mult, dar învatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam.
Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai
multe informatii, sa produca mai multe copii ca
niciodata, dar comunicam din ce în ce mai
putin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei
încete; oamenilor mari si caracterelor meschine;
profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar
mai multe divorturi,
Case mai frumoase, dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unica folosinta,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice
stare, de la bucurie, la liniste si la moarte.
Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta
scrisoare si în care
poti decide
fie sa împartasesti acest punct de vedere,
fie sa stergi aceste randuri.
Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru ca nu vor fi lânga tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te
veneraza, pentru ca acel copil va creste curând si va
pleca de lânga tine.
Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe
care o poti oferi cu inima si nu te
costa
nimic.
Aminteste-ti sa spui “TE IUBESC” partenerului si
persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o
spui din inima.
O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci
când sunt sincere.
Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa
pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea
persoana nu va mai fi lânga tine. ai.
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti
timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.
martie 08, 2011
martie 05, 2011
Cele mai periculoase aeroporturi din lume
Oricât de puţin ne-am dori să aflăm numele lor, iată că există o ”listă neagră” a aeroporturilor care prezintă riscuri maxime pentru sănătatea şi chiar viaţa pasagerilor. Aeroportul, prin simpla definiţie, ar trebui sa fie una dintre cele mai sigure construcţii făcute de om. Locaţia ideală include spaţii ample, teren neted, vizibilitate maximă şi, mai ales, curenţi aerieni favorabili. Cu toate acestea, de multe ori, lucrurile nu ies cum şi-ar fi dorit constructorii şi antreprenorii.
Avem drept dovezi aeroporturile de mai jos.Aeroportul Junacho E. Yrausquin - Saba, Antilele Olandeze
Să ajungi în acestă insulă paradisiacă este cu adevărat o aventură periculoasă. Pistele aeroportului respectiv nu depăşesc lungimea de 396 metri. Evident că avioanele de mari dimensiuni nu pot ateriza pe un asemenea aeroport. Însă pista foarte scurtă ridică probleme până şi pentru micile avioane de agrement de tip Cessna.
"Micul semn X semnifică faptul că nu poţi ateriza aici. Cu toate acestea, ne riscăm zilnic vieţile atât noi, cât şi pasagerii. Dar, nu-i aşa, ce nu fac oamenii pentru a ajunge la destinaţia de vacanţă favorită?", comentează ironic un fost pilot din cadrul marinei militare americane, actualmente pilot particular care transportă turiştii pe Aeroportul Junacho E. Yrausquin.
martie 04, 2011
martie 01, 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)

