Test scris in vederea admiterii la Şcoala de Poliţişti

Născuţi pentru a fi poliţişti


Termen de predare: la o luna dupa primire!

Nume: ______________________ (cum va cheama)

1. Ce limba se vorbeste in Germania?

2. Dezbateti impactul psihologic al metodelor de constructie sumeriene asupra filozofiei lui Immanuel Kant SAU scrieti prenumele lui Mihai Eminescu! 

3. Ce religie are Papa? (bifati un singur raspuns!)
(A) mormona
( catolica
(C) hinduista
(D) polona
(E) ateista
(F) woodoo

[center]

4. Traduceri. Cum ati traduce in limba romana daca ati auzi de la un strain urmatorul text: "Taxi!" 

5. Ce l-ati ruga pe Wolfgang Amadeus Mozart? 
(A) sa sculpteze
( sa navigheze peste ocean
(C) sa va faca rost de permis de conducere
(D) sa va compuna o melodie
(E) sa va faca popcorn

6. Carei materii apartin urmatoarele denumiri: Dunare, Prut, Nil, Alpi? 
(A) Sport
( Muzica
(D) Dirigentie
(D) Geografie
(E) Matematica 


7. Continuati sirul de litere: A B C ___, ___, ___, ___, ___, ? 

8. Simbolul carui element chimic este litera “H”?
(A) Ungaria
( Oxigen
(C) Fier
(D) Hidrogen

9. Ati putea explica teoria relativitatii a lui Einstein? 
(A) da
( nu

10. De unde cade ploaia? 
(A) multumesc bine
( vara
(C) din China
(D) de sus

11. La ce este folosit creionul de cele mai multe ori? 

12. Imnul carei tari incepe cu cuvintele: "Desteapta-te romane"? 

13. Care oras este cunoscut ca si cel mai vechi centru siderurgic al Romaniei?
(A) Kuala Lumpur
( Paris
(C) Moscova
(D) Resita

[center]

14. Matematica. Daca aveti trei mere, atunci cate mere aveti? 


15. Ce combustibil ati pune intr-o masina?
(A) fan
( iarba
(C) kerosen
(D) benzina
(E) mancare

16. Un kilogram de paine cate grame are? 
(A) 3.50 lei
( nici unul
(C) 5
(D) 1000

17. Carui minister apartine ordinea publica?
(A) Ministerul Turismului
( Ministerul Culturii, Cultelor si Patrimoniului National
(C) Teatrul Mic
(D) Ministerul Administratiei si Internelor
(E) FBI

Pentru a fi admis va trebui sa raspundeti corect la cel putin o intrebare.

center]

Return To Innocence:"Micul prinţ"

Micul prinţ
Antoine Saint Exupery 


- Ramai cu bine, ii spuse florii.

Ea insa nu-i raspunse.

- Ramai cu bine, spuse el din nou.

Floarea tusi. Dar nu din pricina racelii.

- Am fost o proasta, ii zise ea in cele din urma. Iti cer iertare. Cauta sa fii fericit.

Micul print se mira ca nu-l mai dojeneste. Ramase locului, descumpanit, cu colopotul de sticla in

mana. Nu stia ce sa mai creada despre aceasta blandete.

- Ei bine, da, te iubesc, zise floarea. N-ai banuit nimic, din vina mea. Dar n-are nici o importanta.

Si tu ai fost la fel de prost ca si mine. Cauta sa fii fericit... Lasa clopotul de sticla-n pace. Nu mai

am nevoie de el.

- Bine, dar vantul...

- Nu sunt chiar atat de racita... Aerul proaspat al noptii are sa-mi priasca. Doar sunt o floare...

- Bine, dar fiarele...

- Trebuie totusi sa rabd vreo doua-trei omizi, daca vreau sa aflu cum arata fluturii. Pare-se c-ar fi

ceva nespus de frumos. Altminteri, cine sa mai treaca pe la mine? Tu o sa fii departe... Cat

despre fiare, nu ma tem deloc. Am ghearele mele. 

Si-i arata, cu nevinovatie, cei patru spini ai sai. Apoi adauga:

- Si n-o mai lungi atata, e enervant! Te-ai hotarat sa pleci. Pleaca!

- Nu trebuia sa-mi pun mintea cu ea - mi-a marturisit el intr-o zi. Nu trebuie sa-ti pui niciodata

mintea cu florile. Trebuie doar sa le privesti si sa le mirosi. Floarea mea inmiresma planeta, insa

eu n-am stiut sa ma bucur de lucrul acesta. Povestea aceea cu ghearele care m-a necajit atat de

mult, ar fi trebuit sa ma induioseze.

- N-am fost in stare sa pricep nimic! Trebuia sa o judec dupa fapte, nu dupa vorbe. Mireasma ei

ma imbata si ma insenina. N-ar fi trebuit sa fug de-acasa niciodata! Trebuia ca dincolo de bietele

ei siretlicuri, sa-i ghicesc duiosia. Florile sunt atat de ciudate! Dar eram prea mic ca sa stiu cum s-

o iubesc. 

Micul print ii privi. Toti erau aidoma cu floarea lui.

- Cine sunteti voi? ii intreba el inmarmurit.

- Noi suntem trandafiri, zisera trandafirii.

- Vai! facu micul print.

Si se simtea foarte nefericit. Floarea lui ii povestise ca era, in univers, singura in felul ei. Si iata ca

se mai aflau aici cinci mii, toate semanand cu ea, intr-o singura gradina!

"Tare s-ar mai socoti jignita, isi zise el, daca ar vedea una ca asta... nu s-ar mai opri din tuse si s-

ar preface chiar ca moare, ca sa scape de rusine. Iar eu as fi, desigur, nevoit sa ma prefac c-o

ingrijesc, pentru ca altminteri, ca sa ma indurereze si pe mine, s-ar lasa sa moara cu-adevarat..."

Apoi is zise mai departe: "Ma credeam inavutit cu o floare fara seaman, si iata ca n-am decat o

floare de rand. Cu asta numai si cu trei vulcani, care-mi vin doar pana la genunchi si dintre care

unul e poate stins pe vecie, nu prea sunt un mare print..."

Si, culcat in iarba, planse.

Chiar atunci sosi si vulpea:

- Buna ziua, zise vulpea.

- Buna ziua, raspunse cuviincios micul print intorcandu-se, dar nu vazu pe nimeni.

- Sunt aici, zise glasul, sub mar...

- Cine esti tu? zise micul print. Esti tare frumoasa...

- Sunt o vulpe, zise vulpea.

- Vino sa te joci cu mine, o pofti micul print. Sunt atat de trist...

- Nu pot sa ma joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt imblanzita.

- A! Iarta-ma, rosti micul print.

Dar dupa un rastimp de gandire, adauga:

- Ce inseamna "a imblanzi"?

- Nu esti de prin partea locului, zise vulpea, ce cauti pe-aici?

- Caut oamenii, zise micul print. Ce inseamna "a imblanzi"?

- Oamenii, zise vulpea, au pusti si vaneaza. E foarte neplacut! Mai cresc si gaini. E singurul folos

de pe urma lor. Cauti gaini?

- Nu, zise micul print. Caut prieteni. Ce inseamna "a imblanzi"?

- E un lucru de mult dat uitarii, zise vulpea. Inseamna "a-ti crea legaturi"...

- A-ti crea legaturi?

- Desigur, zise vulpea. Tu nu esti deocamdata pentru mine decat un baietas, aidoma cu o suta de

mii de alti baietasi. Iar eu nu am nevoie de tine. Si nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru

tine decat o vulpe, aidoma cu o suta de mii de alte vulpi. Dar daca tu ma imblanzesti, vom avea

nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fara seaman in lume. Eu voi fi, pentru tine, fara

seaman in lume...

- Incep sa inteleg, zise micul print. E undeva o floare... mi se pare ca m-a imblanzit...

- Se prea poate, zise vulpea. Pe Pamant intalnesti tot soiul de lucruri...

- O! Dar nu e pe Pamant, zise micul print.

Vulpea se arata foarte nedumerita:

- Pe alta planeta?

- Da.

- Pe planeta aceea sunt vanatori?

- Nu.

- Interesant. Dar gaini?

- Nici.

- Nimic nu e desavarsit, suspina vulpea.

Vulpea insa se intoarse la gandurile ei:


- Viata mea e vesnic aceeasi. Eu vanez gainile, pe mine ma vaneaza oamenii. Toate gainile se

aseamana intre ele, si toti oamenii se aseamana intre ei. Asa ca ma cam plictisesc. Dar daca tu

ma imblanzesti, viata mi se va insenina. Voi cunoaste sunetul unor pasi deosebiti de-ai tuturora.

Pasii altora ma fac sa intru sub pamant. Ai tai ma vor chema din vizuina, ca o melodie. Si-apoi,

priveste! Vezi tu, colo, lanurile acelea de grau? Eu nu mananc paine. Mie graul nu mi-e de folos.

Lanurile de grau mie nu-mi trezesc nici o amintire. Si asta-i trist! Tu insa ai parul de culoarea

aurului. Va fi, de aceea, minunat cand ma vei fi imblanzit! Graul, auriu si el, imi va aminti de tine.

Si-mi va fi nespus de draga murmurarea vantului prin grau... 
Vulpea tacu si se uita la micul print.

- Te rog... imblanzeste-ma, zise apoi.

- Bucuros as vrea, raspunse micul print, numai ca nu prea am timp. Am de cautat prieteni si o

multime de lucruri de cunoscut.

- Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca

nimic. Cumpara lucruri de gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni,

oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei cu adevarat sa ai un prieten, imblanzeste-ma!

- Ce trebuie sa fac? zise micul print.

- Trebuie sa ai foarte multa rabdare, raspunse vulpea. La inceput, te vei aseza ceva mai departe

de mine, uite-asa, in iarba. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Graiul e izvor

de neintelegeri. Insa vei putea, pe zi ce trece, sa te asezi din ce in ce mai aproape de mine...

A doua zi, micul print veni din nou.

- Ar fi fost mai bine daca veneai si astazi la aceeasi ora, zise vulpea. Daca tu, de pilda, vii la ora

patru dupa-amiaza, eu inca de la ora trei voi incepe sa fiu fericita. Si cu cat va trece timpul, cu-

atat mai fericita ma voi simti. La ora patru, ma va cuprinde un framant si o neliniste: voi descoperi

cat pretuieste fericirea! Dar daca vii la voia intamplarii, niciodata nu voi sti la care ceas sa-mi

impodobesc sufletul. Ne trebuie rituri.

- Ce-i acela [b]rit? zise micul print.

- E inca un lucru de mult dat uitarii, zise vulpea. E ceea ce face ca o zi sa se deosebeasca de

celelalte zile, o ora, de celelalte ore.
De pilda, vanatorii mei au un rit. Se duc sa joace, joia, cu

fetele din sat. Joia, prin urmare, e o zi minunata! Ma plimb si eu atunci, pana la vie. Daca

vanatorii s-ar duce la joc la voia intamplarii, toate zilele ar fi la fel, iar eu n-as mai avea niciodata

vacanta.

Si-asa micul prin imblanzi vulpea. Iar cand ora despartirii fu aproape:

- Vai! zise vulpea... Am sa plang.

- Din vina ta, zise micul print, eu nicidecum nu-ti voiam raul, ci numai tu ai vrut sa te-mblanzesc...

- Asa e, zise vulpea.

- Dar ai sa plangi! zise micul print.

- Asa e! zise vulpea.

- Si-atunci nu dobandesti nimic din asta!

- Ba dobandesc, zise vulpea, datorita culorii graului.

Apoi adauga:

- Du-te sa mai vezi o data trandafirii. Vei descoperi ca floarea ta nu are-n lume seaman. Intoarce-

te apoi la mine, sa-ti iei ramas bun, iar eu iti voi darui o taina.

Micul print se duse sa mai vada o data trandafirii.

- Voi nu semanati intru nimic cu floarea mea, voi inca nu sunteti nimic, le spuse el. Pe voi nimeni

nu v-a imblanzit, precum nici voi n-ati imblanzit pe nimeni. Sunteti asa cum era si vulpea mea. Nu

era decat o vulpe, aidoma cu altele o suta de mii. Eu insa mi-am facut din ea un prieten, iar ea

acum nu are in lume seaman.

Si florile se rusinara.

- Sunteti frumoase, dar sunteti desarte, le mai spuse el. Nimeni n-ar avea de ce sa moara pentru

voi. Floarea mea, fireste, un trecator de rand ar crede ca e asemeni voua. Ea insa singura e mai

de pret decat voi toate laolalta, fiindca pe ea am adapostit-o sub clopotul de sticla. Fiindca pe ea

am ocrotit-o cu paravanul. Fiindca pentru ea am ucis omizile (in afara doar de cateva, pentru

fluturi). Fiindca pe ea am ascultat-o cum se plangea, ori cum se lauda, ori cateodata chiar si cum

tacea.

Fiindca ea e floarea mea.

Si se duse inapoi la vulpe.

- Ramai cu bine, zise el...

- Te du cu bine, zise vulpea. Iata care-i taina mea. E foarte simpla: Limpede nu vezi decat cu

inima. Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor.

- Ochii nu pot sa patrunda-n miezul lucrurilor, spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte.

- Numai timpul impartit cu floarea ta face ca floarea ta sa fie atat de pretioasa.

- Numai timpul impartit cu floarea mea... facu micul print, ca sa tina minte.

- Oamenii au dat uitarii adevarul acesta, zise vulpea. Tu insa nu trebuie sa-l uiti. Devii

raspunzator de-a pururi pentru ceea ce ai imblanzit. Tu esti raspunzator de floarea ta.

- Eu sunt raspunzator de floarea mea... spuse dupa dansa micul print, ca sa tina minte.

XXII

- Buna ziua, zise micul print.

- Buna ziua, zise acarul.

- Ce faci aici? zise micul print.

- Triez calatorii in pachete de cate o mie, zise acarul. Dau drumul trenurilor, care-i poarta cand la

dreapta, cand la stanga.

Si un rapid straluminat, bubuind ca tunetul, cutremura cabina acelor.

- Sunt tare grabiti, zise micul print. Ce anume cauta?

- Nici chiar omul de la locomotiva nu stie, zise acarul.

Si al doilea rapid straluminat trecut, bubuind, in partea cealalta.

- Se si intorc? intreba micul print.

- Nu sunt aceiasi, zise acarul. Acestia vin in locul celorlalti.

- Erau nemultumiti acolo unde se aflau?

- Niciodata nu esti multumit unde te afli, zise acarul.

Si bubui tunetul celui de-al treilea rapid straluminat.

- Acestia au pornit in urmarirea calatorilor dintai? intreba micul print.

- Nu urmaresc nimic, zise acarul. Dorm acolo, inauntru, ori poate stau si casca. Numai copiii isi

turtesc nasul de ferestre.

- Numai copiii stiu ce cauta, rosti micul print. Ei isi impart timpul cu o papusa de carpa si ea

devine foarte pretioasa, si daca cineva le-o ia, incep sa planga...

- Au noroc, zise acarul.

XXIII

- Buna ziua, zise micul print.

- Buna ziua, zise negutatorul.

Era un negutator de hapuri perfectionate, care potolesc setea. Inghiti cate unul pe saptamana si

nu mai simti nevoia sa bei.

- Pentru ce le vinzi? zise micul print.


- Aduc o mare economie de timp, zise negutatorul. Expertii au facut un calcul. Economisesti

cincizeci si trei de minute pe saptamana.

- Si ce poti sa faci cu aceste cincizeci si trei de minute?

- Fiecare face ce vrea...

"Eu, isi spuse micul print, daca as avea de irosit cincizeci si trei de minute, as porni in liniste spre

o fantana."

XXIV

Ne aflam in cea de-a opta zi, de cand ramasesem in pana in pustiu si, in timp ce ascultam

povestea cu negutatorul, soribsem si cel din urma strop al proviziei mele de apa.

- Vai! i-am spus micului print, sunt foarte frumoase amintirile tale, dar eu inca nu mi-am reparat

avionul, nu mai am nimic de baut si as fi la randu-mi fericit de-as putea porni in liniste spre o

fantana!

- Prietena mea, vulpea... zise el.

- Dragul meu baiat, nu mai e vorba de vulpe!

- Cum asa?

- Pentru ca avem sa murim de sete...

El nu m-a inteles; mi-a raspuns:

- E bine sa ai un prieten, chiar daca e sa mori. Eu, unul, sunt tare bucuros ca m-am imprietenit cu

o vulpe.

"Nu-si da seama de primejdie, mi-am spus. Lui niciodata nu-i e foame si nici sete. Pentru el e de

ajuns un strop de soare..."

El insa s-a uitat la mine si mi-a raspuns chiar la ceea ce gandeam:

- Si mie mi-e sete... sa cautam o fantana...

--------------------------------------------------- --------------------------------

- Adica si tie ti-e sete? l-am intrebat.

El insa nu mi-a dat raspuns la intrebare. Atat a zis:

- Apa mai poate fi buna si pentru suflet...

Nu intelegeam ce vrea sa spuna, dar am tacut... Stiam prea bine ca nu trebuia sa-i pun intrebari.

Ostenise. Se aseza. M-am asezat si eu alaturi. Si, dupa o tacere, mi-a mai spus:

- Stelele sunt frumoase datorita unei flori pe care nimeni nu o vede...

I-am raspuns: "De buna seama", si m-am uitat, fara sa spun nimic, la undele nisipului batut de

luna.

- E frumos pustiul, adauga el.

Si era adevarat. Intotdeauna mi-a fost drag pustiul. Te asezi pe o duna de nisip. Nu vezi nimic.

Nu auzi nimic. Si cu toatea astea, ceva straluceste in linistea lui...

- De aceea e frumos pustiul, zise micul print, fiindca undeva ascunde o fantana...


Am fost uimit ca inteleg deodata tainica stralucire a nisipului. Pe vremea cand eram copil, locuiam

intr-o casa straveche si legenda spunea ca acolo s-ar afla ascunsa o comoara. Bineinteles ca

nimeni nu i-a dat de urma niciodata, poate nici n-a cautat-o nimeni. Ea insa fermeca intreaga

casa. Caci in adancul inimii ei, casa mea ascundea o taina...

- Da, i-am spus eu micului print, fie ca e vorba despre o casa, fie despre stele sau pustiu, ceea ce

le da frumusete ramane nevazut.

- Ma bucur, zise el, ca esti de aceeasi parere cu vulpea mea.

Cum micul prin adormi, il luai in brate si pornii din nou la drum. Eram induiosat. Mi se parea ca

port o gingasa comoara. Mi se parea chiar ca niciodata pe pamant nu se aflase ceva mai gingas.

Ma uitam, in lumina lunii, la fruntea-i palida, la ochii lui inchisi, ii priveam suvitele de par ce-i

tremurau in vant si ma gandeam: "Ceea ce vad eu aici nu e decat invelisul. Lucrul cel mai pretios

ramane nevazut..."

Cum un suras usor aluneca pe buzele-i intredeschise, m-am gandit: "Ceea ce ma induioseaza

atat de mult la acest print adormit e credinta lui fata de o floare, e icoana unei flori ce straluceste

inlauntru-i, ca flacara-ntr-o lampa, chiar si atunci cand doarme... Si banuiam in el o gingasie si

mai mare. Trebuie sa ocrotim cu grija lampile: orice adiere e in stare sa le stinga...

Si tot mergand asa, am dat, in revarsatul zorilor, peste fantana. 

Terapia antistres cu,şi fără...perdea

Se zice că... 

In Liban,e legal sa faci sex cu animalele, dar numai cu animalele femele. Cine face sex cu animale de sex masculin e pedepsit cu moartea. 

In Bahrein,un ginecolog mascul, poate, legal, sa examineze organele genitale ale unei femei, dar ii e interzis sa se uite direct in timpul examinarii. Are voie sa o vada folosind o oglinda. 

****Oare arată altfel inversată? 

Musulmanilor le e interzis sa se uite la organele genitale ale mortilor. Si groparilor le e interzis. Legea spune ca organele genitale trebuie acoperite cu o caramida sau un lemn. 

****Cum dracu, cu o cărămidă? 

Cînd ceva merge rău,adu-ţi aminte că ar fi putut fi şi mai rău.

In Guam exista meseria de dezvirginator iar virginele platesc pentru privilegiul de a fi dezvirginate de meseriasul asta. Motivul? Legea din Guam interzice virginelor sa se casatoreasca. 

****Să vorbim cinstit acum: Există, oare, un job mai beton ca ăsta în Lume? Unde se dă concurs pt postul ăsta? 

In Hong Kong o femeie care, daca -si prinde barbatul cu alta femeie, e imputernicita de lege sa-l omoare. Daaarrr...numai cu propriile maini. Amanta insa, poate fi omorata in orice alt fel. 

****Ah, Justiţia!!! 

Femeile in sanii goi pot sa fie vanzatoare in Liverpool, Anglia ....... 

Daaarrrr...numai in magazine de vanzare a pestilor tropicali. 

****E logic,nu? 

Cum să-ţi salvezi slujba?

In Cali , Columbia ,o femeie are voie sa faca sex numai cu barbatul ei, dupa lege. Si prima data cand se intampla, mama ei trebuie sa se uite, sa fie martora. 
^^^^Ti se face parul maciuca, in plus soacra stie de acum incolo ce valoreaza ...............scula ta.

Wow,wow.... 

In Santa Cruz , Bolivia , este ilegal ca un barbat sa faca sex cu mama si cu fiica in acelasi timp. ****Imaginaţi-vă cîte cazuri s-au întîmplat de a trebuit să facă o lege pentru asta. 

In Maryland , he..he.., e ilegal sa vinzi prezervative de la automate. 

Cu o singura exceptie: Daca sunt vandute impreuna cu bauturile alcoolice la aparatele de la locurile de munca. (birouri,santiere..etc...etc...) 

Diferenţele dintre angajat şi şef?

Oamenii si delfinii sunt singurele fiinte care fac sex de placere. 

****De asta zîmbea Flipper tot timpul... ....... 

Cel mai puternic muschi din corp e....limba..... 

****Periculos...orice comentariu.... 

Furnica poate ridica de 50 ori greutatea ei, poate sa impinga de 30 ori greutatea ei si intotdeauna cade pe partea dreapta cand e intoxicata. 

****Intoxicată de alcool sau de ce? Guvernul o fi plătit pentru cercetarea asta interesantă? 

Comfortul ierarhic la români.

Fluturii degusta cu .piciorul... 
^^^^ihhh ... 

Steaua de mare n-are creier... 

****Cunosc şi mulţi oameni care n-au... ... 

Ultima.... Broastele tzestoase respira prin fund..... 

****Oare gura le-o fi mirosind ?.. 

Trend fiscal

Planeta Privilegiata. Creatie sau evolutie ?

Once Upon A Time In Transylvania...15 martie...A fost odată în Transilvania...

În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940 trupe ale regimentul 201 motorizat Budapesta, împreună cu unii localnici maghiari şi cu membri ai organizaţiei Nemzetőrség (“Straja naţiunii”) au declanşat un holocaust în comuna Ip din judeţul Sălaj, precedat de torturi şi violuri. Populaţia română a fost supusă unor torturi, printre care smulgerea unghiilor, ruperea oaselor cu bâte şi paturi de armă. Mai mulţi copii au fost sfârtecaţi cu baionetele, aşa cum, potrivit unor surse, ar fi sugerat în 1935 Dücső Csaba (unul dintre pseudonimele scriitorului ardelean Loránd Daday, 1893-1954) prin intermediul unui personaj din cartea Nincs kegyelem (Fără milă) - carte care însă potrivit unor surse maghiare nu ar fi existat.Masacrul a durat până la 15 septembrie 1940, când guvernul Marii Britanii a somat autorităţile Ungariei să înceteze pogromul.

"Numai în acest judeţ,Sălaj,în cursul lunii septembrie 1940,au fost omorîţi 450 de oameni,majoritatea români,dar şi evrei şi slovaci.Spre finele perioadei de ocupaţie[...] în noaptea de 16 spre 17 septembrie 1944,în localitatea Sărmaş,sînt ucişi 126 de evrei (bărbaţi,femei,copii,aceştia din urmă îngropaţi de vii).La 14 octombrie 1944 [...] în comuna Moisei,sînt ucişi 31 de oameni,iar satul este ars." Monitorul Oficial al României,II,57. marţi,19 februarie 1991,pp.3-4.

In memory of all victims of the 1848 Hungarian aristocracy. 

40,000 Romanian Hungarian troops massacred. 

Reminders of the young! 

Terrible, I hope it never does not happen again. God takes the souls of the murdered guard and give them peace of their souls. 

No matter how pacifist to be, and without blame people today (not blame) that you can forgive your people when something is suffering, I think someone needs to apologize and to assume responsibility mice. 

PS. What's the Secuiesc Platoon and the other organizations?

În memoria tuturor victimelor aristocraţiei ungare de la 1848. 

40000 de români masacraţi de trupele ungare. 

Memento celor tineri! 

Cutremurator, sper sa nu se mai repete niciodata. Dumnezeu sa aiba in paza sufletele celor omorati si sa le dea pace sufletului lor. 

Oricat de pacifist sa fii, si fara a culpabiliza persoane de azi (care nu au vina) ca sa poti ierta cand poporul tau patimeste asa ceva, cred ca cineva trebuie sa prezinte scuze si sa-si asume o oarece responsabilitate. 

PS. Care e scopul Plutonului Secuiesc si ale celorlalte organizatii? 

Harta Romaniei-ţinutul secuiesc-udmr şi pdl anti-România

NOUNASCUTul lui BRANCUSI

"Il y a des imbéciles qui définissent mon œuvre comme abstraite, pourtant ce qu'ils qualifient d'abstrait est ce qu'il y a de plus réaliste, ce qui est réel n'est pas l'apparence mais l'idée, lessence des choses."...

"Sunt imbecili cei care spun despre lucrarile mele ca ar fi abstracte; ceea ce ei numesc abstract este cel mai pur realism, deoarece realitatea nu este reprezentata de forma exterioara, ci de ideea din spatele ei, de esenta lucrurilor."
„Am slefuit materia pentru a afla linia continua. Si când am constatat ca n-o pot afla, m-am oprit; parca cineva nevazut mi-a dat peste mâini - Constantin Brâncusi ”

„Spre imensitatea văzduhului" - aceasta este Pasărea mea.

Copil fiind, am visat totdeauna că aş fi vroit să zbor printre arbori, spre ceruri.

De 45 de ani port nostalgia visului acestuia şi continuu să creez Păsări măiestre.

Eu nu doresc să reprezint o pasăre, ci să exprim însuşirea în sine, spiritul ei: zborul, elanul...

Nu cred că voi putea izbuti vreodată...

Dumnezeirea este pre­tutindeni;

şi când uiţi cu desăvârşire de tine însuţi, şi când te simţi umil,

şi când te dăruieşti.

Divinitatea rămâne în opera ta; ea este magică...

Ei bine, o doamnă de la New York, care a simţit într-adevăr acest lucru,

a plâns şi a îngenuncheat în faţa uneia dintre Măiestrele mele.

The Newborn-Brancusi~

(John Moore,fiul nerecunoscut)

 

Nou Născutul/The Newborn 

(varianta în marmură, 1915),

 Muzeul de Artă din Philadelphia, SUA - 

 

Numele ei apare foarte rar in biografiile si articolele dedicate lui Brâncuşi, desi, dupa parerea mea, ea e cel mai important personaj feminin din viata sculptorului roman. 

... 

De ce spun asta? 

O spun nu numai datorita faptului ca au avut impreuna un copil, copil ce niciodata nu a fost recunoscut oficial de catre tatal sau. 

... 

Dar despre cine e vorba? 

E vorba de Vera Moore. 

... 

Povestea incepe in anul 1930 cind colectionarul de arta Jim Ede il invita pe Brâncuşi la un concert. 

Pianista englezoaica Vera Moore ii capteaza atentia chiar de la primele acorduri. 

Se stie ca Brâncuşi era sensibil la muzica, el insusi cintind din cind in cind la un fluier pe care si-l cioplise in tinerete. 

Avea o voce foarte buna iar in perioada scolii si a studentiei pariziene a facut parte din diverse coruri bisericesti. 

Deci nu e de mirare ca a ramas fermecat de clapele atinse de degetele Verei Moore. 

... 

Legatura lor a fost una pasionala, marturie stind cele patruzeci de scrisori din arhiva, scrisori ce o lunga perioada de timp au ramas secrete nu numai publicului dar si brâncuşilogilor. 

... 

In momentul in care s-au intilnit Constantin Brâncuşi avea cincizeci si patru de ani ... iar Vera undeva la jumatatea virstei lui. 

In acea perioada sculptorul roman tinea legatura cu o serie de galerii si colectionari de arta de peste ocean. 

Nestiind suficienta engleza el a apelat la Vera pentru scrierea de scrisori, incasarea de facturi si alte activitati de secretariat. 

De aceea in unele referinte Vera Moore e trecuta drept secretara lui Brâncuşi pentru corespondenta in limba engleza. 

... 

Nimic mai fals. 

Vera Moore nu si-a intrerupt niciodata activitatea artistica si concertele - din care dealtfel cistiga foarte bine. 

... 

Legatura lor a fost una mai putin cunoscuta in lumea artistica a Parisului pentru ca Brâncuşi era un solitar si avea oroare de birfele si cancanurile din presa, considerindu-le absolut dezgustatoare. 

... 

In 1934 se naste fiul lor, John Moore. 

Nu stiu daca John Moore se mai afla in viata, dar daca da, atunci el ar trebui sa aiba saptezecisisapte de ani. 

Cei ce l-au vazut si au stat de vorba cu el au fost pur si simplu bulversati de asemanarea izbitoare cu tatal sau, Constantin Brâncuşi. 

Odata cu inaintarea in virsta asemanarea a devenit si mai socanta. 

... 

Nimeni nu a putut explica din ce cauza nu si-a recunoscut Brâncuşi fiul, pentru ca, iarasi ciudat, dupa nasterea lui, el a continuat legatura cu Vera. 

In scrisorile lor nu se intilnesc reprosuri sau invinuiri ci numai cuvinte calde incarcate de emotia unor sentimente pline de greutate. 

... 

Dupa mai mult timp de la moartea lui Brâncuşi, cind s-au deschis pentru prima data acele scrisori si au fost citite intr-o cadru restrins la care au participat citeva persoane desemnate de Ministerul Culturii din Franta, s-a lasat o liniste ce nu putea fi umpluta cu nimic. 

Nimeni nu se astepta ca sa descopere in persoana lui Brâncuşi atita pasiune si senzualitate. 

Nimeni nu s-a asteptat sa descopere dragostea unui tinar de douazeci de ani in sufletul unui om de saizeci. 

... 

Deasemeni e foarte interesant faptul ca scrisorile in cauza i-au pus in incurcatura pe biografi, ei fiind nevoiti sa-si revizuiasca informatiile si afirmatiile, pentru ca, rindurile acelea scrise negru pe alb au dezvaluit un Brâncuşi incredibil. 

Un barbat prins intr-o relatie delicata cu o femeie careia ii facea declaratii ciudate. 

Iar acea femeie l-a parasit, in ciuda faptului ca aveau impreuna un fiu ... in ciuda faptului ca in mai multe scrisori ii marturisea ca il iubeste. 

... 

De ce s-a comportat Vera asa? 

Nu pot sa ma abtin sa nu propun un scenariu al evenimentelor  

Daca ar fi sa schitez profilul psihologic al Verei Moore as insista in primul rind pe cunoasterea ei adinca a sufletului si aspiratiilor lui Brâncuşi. 

Vera era in primul rind o artista, deci intelegea foarte bine ca unii artisti au nevoie de libertate totala pentru a se putea manifesta. 

O familie, un copil de care sa aiba grija in permanenta, reprezentau lucruri care ar fi dus la atrofierea spiritului creator al lui Brâncuşi. 

Pe de alta parte, eu cred ca ea a fost foarte indragostita de sculptorul roman, atit de mult incit sa-si doreasca un copil. 

Sunt convinsa ca John Moore nu s-a nascut la intimplare sau din eroare. 

Intreruperile de sarcini se faceau in Franta chiar si in secolul al XIX-lea, si nu vad de ce o femeie cu posibilitati materiale nu ar fi facut o intrerupere, in cazul in care nu si-ar fi dorit copilul. 

Se mai pot lua in calcul si considerentele religioase, desigur. 

... 

Eu cred ca ea a fost o femeie sensibila, inteligenta si independenta. 

A vrut un copil cu barbatul pe care il iubea. Si l-a avut. 

A vrut sa-i dea libertate totala celui pe care il iubea. Si i-a dat. 

... 

Vera s-a despartit de Brâncuşi pentru ca asa i-a dictat vocea ei interioara. 

... 

Sunt convinsa ca John Moore si-a inteles mama si ca nu i-a purtat pica tatalui. 

Nu a cerut sa i se recunoasca paternitatea, desi acest lucru ar fi fost foarte usor de facut, pentru ca, urmasi ai fratelui lui Constantin Brâncuşi traiau in Romania. 

O simpla cerere adresata statului roman, citeva analize ... si mesajul genetic ADN/DNA ar fi fost decodificat si trecut in fisa de laborator. 

Traiesc cu sentimentul ca John Moore nu avea nevoie de asa ceva. El stia ca e rodul unei povesti de dragoste ... si dorea sa ramina asa. 

... 

De multe ori m-am jucat cu imaginatia incercind sa-mi inchipui cum e sa fii copilul unei celebritati. Sa traiesti departe de o mama celebra sau un tatal devenit legendar. 

Sa-i vezi figura prin ziare si reviste sau la televizor. 

Sa-i vezi operele prin muzee sau cartile in rafturile bibliotecilor. 

Sa stii ca tatal tau apartine tuturor ... insa tie nu ti-a apartinut niciodata. 

Sa nu ai amintiri despre el, iar atunci cind spui tatal meu sa-ti vina in fata ochilor o pasare in zbor, o muza adormita, coloana infinitului sau doi indragostiti (con)topiti intr-un sarut primordial. 

Numai John Moore ar putea spune ce inseamna toate acestea. 

..

EVZ: Mama dumneavoastră a fost ultima mare iubire a lui Brâncuşi. V-a spus vreodată cum s-au întâlnit?
John Moore: Aveau mulţi prieteni comuni. S-au cunoscut prin intermediul acestor prieteni, la unul dintre concertele ei. 

A fost o poveste înconjurată de mister pentru publicul larg. Dumneavoastră ce vă spunea despre Brâncuşi?
Nu vorbea prea des pe subiectul ăsta. Voia să păstreze secretul, pe cât posibil. Erau alte mentalităţi la vremea aceea. 

V-aţi întâlnit o singură dată cu el. Ce i-aţi spus, ce v-a spus? 
Nu ne-am spus nimic. O dusesem pe mama cu maşina într-o vizită la atelierul lui din Paris - rămăseseră prieteni şi mergea la el destul de des -, şi atunci l-am văzut în uşă. 

A vrut vreodată să vă vadă? 
N-a vrut niciodată. 

Trebuie să fi fost foarte ciudat să aveţi un tată atât de faimos şi să nu-l fi cunoscut vreodată. 
Toţi suntem faimoşi, într-un fel sau altul. (Râde) 

Brâncuşi n-a spus niciodată de ce nu vă recunoaşte. 
Nu. Dar în certificatul meu de naştere, mama mi-a trecut totuşi şi numele lui. Deci în paşaportul meu scrie: "John Constantin Brâncuşi Moore". 

Ce simţiţi acum în legătură cu el?
Nu s-a schimbat mare lucru pentru mine. Ştiam că nu pot face nimic să mă apropii de el.

Când v-aţi apucat de fotografie?
Pe la 19-20 de ani. Am făcut apoi o profesie din asta, am lucrat 35 de ani în domeniu. Acum am terminat cu fotografia, mă ocup de electronică. Am lăsat fotografia imediat ce am auzit că va începe "epoca digitală". Nu mi-a plăcut ideea de a-mi petrece două ore în faţa computerului pentru a obţine o fotografie care nu poate fi imprimată cum trebuie.

În plus, oamenii nu prea mai vor să plătească pentru fotografie, pentru că ştiu că pot face "o treabă profesionistă" cu un Polaroid. Totul s-a terminat.

Aţi fost vreodată în România?

Nu, dar o să ajung într-o zi..