septembrie 18, 2011

Noaptea pătimirilor – Valeriu Gafencu




"căutaţi fericirea în sufletele voastre. Nu o căutaţi în afara voastră. Să nu aşteptaţi fericirea să vină din altă parte, decât dinlăuntrul vostru, din sufletul vostru, unde sălăşluieşte Domnul Iubirii, Hristos. Dacă veţi aştepta fericirea din afara voastră, veţi trăi decepţii peste decepţii şi niciodată nu o veţi atinge".
Un film documentar despre Valeriu Gafencu, numit de Nicolae Steinhardt “Sfântul închisorilor”, unul din tinerii care au murit în închisorile regimului comunist. S-a născut la 24 ianuarie 1921  în localitatea Sîngerei, judeţul Bălţi, în Basarabia , și a decedat la 18 februarie 1952 la închisoarea Târgu Ocna. În anul 1941, era student în anul al II-lea la Facultatea de Dreptşi Filosofie din Iaşi şi totodată conducător al unui grup al Frăţiilor de Cruce.
În urma eșecului rebeliunii legionare a fost arestat şi condamnat la 25 de ani de muncă silnică. Reputatul profesor de drept civil Constantin Angelescu l-a apărat la proces pe Gafencu, declarând că acesta este “unul dintre cei mai buni studenţi pe care i-am avut de-a lungul întregii mele cariere didactice”. Această încercare s-a dovedit însă a fi inutilă, dictatura antonesciană nevăzând cu ochi buni activismul legionar al tânărului Gafencu, care voia ca tot mai mulţi elevi şi studenţi să se înscrie în Frăţiile de Cruce.
Astfel, şi-a săvârşit sentinţa la închisorile de la Aiud (1941-1944), Piteşti (1944-1949) şi Târgu Ocna (1949-1952), unde a fost un adevărat trăitor al Ortodoxiei, regimul dur al detenţiei, torturile şi bolile contactate aici întărindu-l duhovniceşte. A compus aici poezii, care se cântau în celule, iar acum se cântă în biserică. În 1949 este dus la sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna într-o stare foarte gravă: TBC pulmonar, osos, ganglionar, reumatism, lipsă de hrană.
La data de 2 februarie 1952 le-a cerut colegilor de suferinţă să-i procure o lumânare, o cruciuliţă şi o cămaşă albă pe care să i le pregătească pentru ziua de 18 februarie. Cu o zi înainte de moarte, i-a spus lui Ioan Ianolide: “Mâine voi muri. Vreau să-mi iau rămas bun de la cei mai apropiaţi prieteni. Fă tu aşa fel încât să vină pe rând la mine, în linişte.”. A doua zi, pe 18 februarie, în jurul orelor 14:00-15:00, Valeriu Gafencu rosteşte ultimele sale cuvinte: “Doamne, dă-mi robia care eliberează sufletul şi ia-mi libertatea care-mi robeşte sufletul”, după care a trecut la cele veşnice.
Face parte dintr-un grup ce împărtăşea aceeaşi orientare spirituală, alături de studentul în drept Ioan Ianolide, Anghel Papacioc, cel care avea sa devină ieromonahul Arsenie Papacioc, doctorul Traian Trifan, avocatul Traian Marian, Marin Naidim, Aurel Dragodan, Constantin Totea şi mulţi alţii.
Unul dintre bolnavii ce-l iubeau şi-l admirau, Victor Leonida Stratan, obţinuse printr-o intervenţie specială, de la familie, un pachet cu streptomicină. Valeriu le-a primit şi a doua zi l-a înştiinţat pe Stratan că a hotărât să le cedeze pastorului Richard Wurmbrand, spunând că şi acesta se afla într-o stare gravă. Medicamentele au fost folosite de Wurmbrand, a cărui viaţă a fost astfel salvată. (Sursa: Wikipedia)



     Frate dragã

                de Valeriu Gafencu

Frate dragã, din grãdinã, Îti trimit în dar un crin, Sã-ti mângâie lin privirea, Cu vesmântul lui divin. Floare dragã, floare dalbã, Cât de mult as vrea si eu, Îmbrãcat în hainã albã, Sã mã duc la Dumnezeu. Rãsãdit acolo sus, În grãdina minunatã, Sã-mi simt viata'mbãlsãmatã, Cu iubirea lui Iisus. Plâng înãbusit în noapte Si suspin cu glasul stins, Dã-mi vesmântul alb de nuntã, Cu crini minunati încins.

Scrisori



Socot că e un mare dar de la Dumnezeu acela de a face bine în viaţă.

Cât sunt de fericit. Sufletul meu nu poate să exprime în cuvinte ceea ce simte. Să fii pătruns de conştiinţa nimicniciei tale ca om - în faţa lui Dumnezeu - şi să te ridici prin puterea credinţei şi a iubirii pe culmile cele mai înalte ale Idealului! Aşa păşesc în al douâzecişipatrulea an al vieţii mele. Cu credinţa în Dumnezeu şi cu dragoste nesfârşită pentru voi toţi ai mei, pentru tot neamul românesc, pentru cei buni şi cei răi, pentru cei drepţi şi pentru cei păcătoşi. Rog pe Atotputernicul Dumnezeu să mă ajute.
(Aiud,10 ianuarie 1944)


Meditaţi în chipul cel mai serios. În faţa fiecăruia stă mormântul. Trecem prin Viaţă ca nişte simpli călători, către Patria Cerească. După felul cum vom trăi aici, pe pământ, aşa ne va fi dincolo: suferinţă sau fericire eternă! Nu căutaţi să vă îmbâcsiţi mintea cu felurite cunoştinţe inutile din această lume, căci asta nu zideşte sufletul cu nimic.

"Şi ce-ţi va folosi ţie să cunoşti toate lucrurile lumii acesteia, când însăşi lumea aceasta este trecătoare?", spune, atât de frumos, Toma de Kempis, în Urmarea lui Hristos. Nu cunoştinţe multe ni se cer nouă, ci virtuţi şi fapte bune.

Vă vorbesc în modul cel mai serios: faceţi-vă un examen de conştiinţă cât mai amănunţit. Cercetaţi-vă bine viaţa. Adânciţi-vă în interiorul fiinţei voastre şi cunoaşteţi-vă pe voi înşivă, cu toate păcatele şi greşelile săvârşite în viaţă. Scrieţi-le şi duceţi-vă în faţa preotului (duhovnicului) şi le mărturisiţi. Niciodată nu e prea târziu. Dar nu amânaţi nici măcar cu o singură zi. Vă vorbesc ca fiu şi ca frate al vostru, cu toată iubirea şi încrederea pe care o împărtăşesc pentru voi. Vorbesc cu toata convingerea sufletului, nu din cărţi, ci din propria-mi trăire, din aceşti ultimi ani, cei mai serioşi şi mai însemnaţi din viaţa mea, care pentru mine înseamnă totul... dar absolut totul. Mulţumesc din toată inima Bunului Dumnezeu pentru suferinţa ce mi-a trimis-o. Căci prin suferinţă mi-am purtat lumina sufletului şi am găsit calea Vieţii.

Iubiţi-vă mult! Mult! Spuneţi-vă singure una alteia greşelile, cu dragoste. Ajutaţi-vă mereu. Iubitele mele, ar fi cel mai mare şi mai frumos lucru pe care l-aţi realiza: o familie creştină. Orice inimă necăjită să-şi găsească mângâierea între voi. (Aiud, 25 mai 1945)

Creativitatea copy-paste: ruta Atena-Bucuresti-Kuala Lumpur

Creativitatea copy-paste: ruta Atena-Bucuresti-Kuala Lumpur | Pagina lui Dragos Stanca


Ok, intai a fost un articol ne-documentat suficient. Au urmat reactiile oficiale, activismul online, a intrat in actiune PR-ul care a reparat ce se putea repara. Partea amuzanta insa apare dupa ceintr-un comentariu postat pe Facebook afirmatia ca regizorul grec a “adaptat personal” ideea, in 2011, dupa un scurt-metraj din 2010 nu pare sa stea foarte tare in picioare cata vreme povestea apare intr-un spot din 2007 realizat taman in Malaezia.
Totusi, interesant de vazut cine a avut, de fapt, ideea originala… Parca vad ca mai apare un spot sau vreun scurt metraj pe o idee similara din 1985, toamna.
Scurt-metrajul grecesc [2010]
Spotul Cosmote [2011]


P.S.
1. Cosmote... e firma greceasca! Deci, reclama respectiva... e greceasca si NU romaneasca!!!
2. Varianta originala, e un scurt-metraj ce a participat la un festival, iar varianta in lb. romana... e pt. nevoile unei reclame!!! Deci, in partea romaneasca... totul trebuia sa se rezume la 1min.31sec.!
Cam asta e... si nu sariti degeaba, ca una e mai buna ca alta! Amandoua sunt 1... doar ca a 2-a e tradusa in romana! Simplu!:)


septembrie 16, 2011

Human Instinct


Human Instinct - Instinctul uman


Distributie:



Episodul 1: Born To Survive NASCUT PENTRU SUPRAVIETUIRE



Instinctele noastre de supravietuire sunt slefuite pentru o lume primitiva, mult mai periculoasa decat cea in care traim acum. Ele insa rezista, chiar si in aceasta lume mai sigura, motiv pentru care cu totii jinduim dupa mancaruri cu multe calorii, chiar daca nu sunt intotdeauna bune pentru noi, iar un bebelus stie exact cat de tare trebuie sa tipe ca sa primeasca ceea ce isi doreste.

Oamenii reactioneaza in fata unor pericole primordiale cum ar fi serpii, alimentele posibil otravitoare sau agentii purtatori de boli - chiar inainte de a se gandi la motivele acestor reactii. Iar cand ne confruntam pe neasteptate cu o situatie de viata si de moarte, instinctele noastre de supravietuire ne fac sa fim capabili de realizari extraordinare.




Episodul 2: Deepest Desires CELE MAI ADANCI DORINTE



Una dintre cele mai puternice trebuinte umane este cea de a procrea, de a face sex si a crea urmatoarea generatie, dupa chipul si asemanarea noastra. Biologia diferita a barbatului si a femeii a modelat instincte radical diferite, pentru a face posibil acest lucru. Unele dintre aceste instincte ne calauzesc in moduri de care noi suntem extrem de constienti.

Dar, alteori, instinctele noastre preiau controlul fara ca noi sa ne dam macar seama: partenerul cu cel mai placut miros este cel ale carui gene sunt cel mai bine compatibile si el ne va ajuta sa facem cel mai sanatos copil. Instinctele noastre actioneaza ca o tentatie spre adulter - cu persoana potrivita, la momentul potrivit.



Episodul 3: The Will To Win VOINTA DE A INVINGE 

Absolut fiecare fiinta umana este o castigatoare - descendenta a sute de mii de generatii de stramosi care au intrat in competitia pentru supravietuire, pe terenul necrutator al trecutului nostru indepartat. Iar instinctele lor de competitie traiesc acum mai departe in noi toti. 

Corpurile noastre sunt fortate sa intre in competitii de diverse forme si marimi, pentru a castiga premiul oferit, facand ca victoria sa aiba un gust minunat, iar infrangerea - unul groaznic. Intram in competitie cu mamele noastre, inca din uter, pentru substantele nutritive, apoi cu fratii si surorile noastre, apoi pentru a ne stabili un loc in diverse ierarhii, fara ca macar sa fim constienti de acest lucru.


Episodul 4:Natural Born Heroes NASCUTI EROI 

Instinctele noastre ne apara si ne pazesc interesele in moduri de care abia daca suntem constienti. Dar ce explica extraordinarul instinct uman de a ne risca viata pentru altii, instinctul unui parinte de a risca totul pentru a-si salva copilul - sau un strain oarecare ? Stiinta abia incepe sa inteleaga de ce sunt oamenii capabili de acte de eroism suprem. 
Acest program studiaza modul in care oamenii sunt programati sa isi protejeze copiii de la nastere si felul in care milioane de ani de evolutie ne-au facut sa fim generosi cu familiile noastre. Programul exploreaza modalitatile in care oamenii isi pot citi gandurile si felul cum cel mai deosebit dintre instinctele umane ne-a ajutat sa devenim cea mai de succes specie de pe planeta.



septembrie 14, 2011

Eminescu să ne judece.Din culisele unui asasinat politic.


http://danielroxin.blogspot.ro/2012/12/eminescu-vroia-unirea-intr-o-dacie-mare.html



Are titlul "Eminescu, Veronica, Creanga" si este primul film documentar despre Eminescu. A fost realizat de Octav Minar in 1914. Filmul a fost descoperit la Arhiva Naţională de Filme de către Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu. Existenta si importanta nationala a acestui document a fost semnalata in presa ("Saptamana Financiara" si revista "Vreau bilet") de jurnalistul Miron Manega. Filmul poate fi vazut integral pe WWW.CERTITUDINEA.RO



MIHAI EMINESCU
Pe când omul neinteligent face din sine însuşi măsura lucrurilor şi mestecă subiectul său în cele ce sunt şi se-ntâmplă, cel inteligent şi de bună-credinţă va cerca să se dezbare de tot ce-ar putea să-i întunece judecata. Inteligenţa e putinţa – buna-credinţă e voinţa de-a vedea şi reproduce obiectiv cele ce există şi se-ntâmplă







Mihai Eminescu Glossă

Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă
Recea cumpăn-a gândirii
Înspre clipa ce se schimbă
Pentru masca fericirii,
Ce din moartea ei se naşte
Şi o clipă ţine poate;
Pentru cine o cunoaşte
Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul
Sunt a filei două feţe,
Vede-n capăt începutul
Cine ştie să le-nveţe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace
Se supun câte există,
Şi de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeaşi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.


Romanian Sad Song by Romanian Poet MIHAI EMINESCU 

(Translation from Romanian by Corneliu M Popescu)

Music by Romanian composer Tudor Chiriac.

Chorus and orchestra from Chisinau Philharmonic , Solist: Olga Ciolacu.


DOINA (1884)

[...or ballade - the name is a traditional type of Romanian song]



From Tisa to the Nistru's tide

All Romania's people cried

That they could no longer stir

For the rabbled foreigner.

From Hotin down to the sea

Rides the Muscal cavalry;

From the sea back to Hotin

Nothing but their host is seen;

While from Dorna to Boian

Seems the plague has spread its ban;

Leaving on our land a scar

That you scarcely know it more.

Up the mountains down the dale,

Have our foes flung far their trail.

From Sacele to Satmar

Only foreign lords there are;

While Romanians one and all

Like the crab must backwards crawl.

And reversed is everything:

Spring for them is no more spring,

Summer is no longer summer,
They, at home, the foreign comer.
From Turnu up to Dorohoi
Does the alien horde deploy
And our fertile fields enjoy.
With their rumbling trains they come
Making all our voices dumb,
And our birds so much affray
That in haste they fly away.
Nothing now but withered thorn
Does the Christian's hearth adorn.
And the smiling earth they smother;
Forest-good Romanian brother -
You too bend before their tide,
And the very springs they've dried.
Sad is this our countryside.

Who has sent them to these parts,
May the dogs eat out their hearts;
May the night their homes efface,
And with them this shameless race.
May his widow live astray
Children's bread ever deny.

Stephen, mighty emperor,
You in Putna reign no more.
While his holy Prelacy
Guards alone the monastery,
Where the priests in fervent prayer
Of the saints take pious care.
Let them toll the bells away,
All the night and all the day,
And the gracious Lord invoke
That he come and save your folk !
Stephen rise up from the ground,
And your battle trumpet sound
All Moldavia gathered round.
Blow your trumpet just one blare,
All Moldavia will be there;
Let your trumpet blazed two
That the forests follow you;
Let your trumpet blazed three,
That our foes demolished be
From the mountains to the sea,
That the crows may hear their knell
And the gallows-tree as well.
Andrei Bantas translation




Eminescu n-a existat.A existat numai o tara frumoasaLa o margine de mareUnde valurile fac noduri albe.Ca o barba nepieptanata de crai.Si niste ape ca niste copaci curgatori


În care luna îsi avea cuibar rotit. Si, mai ales, au existat niste oameni simpliPe care-i chema : Mircea cel Batrîn,Stefan cel Mare,Sau mai simplu : ciobani si plugari,Carora le placea sã spunaSeara în jurul focului poezii -


"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a". Dar fiindca auzeau mereuLatrînd la stîna lor cîinii,Plecau sã se bata cu tatariiSi cu avarii si cu hunii si cu lesii


Si cu turcii. În timpul care le ramînea liberÎntre doua primejdii,Acesti oameni faceau din fluierele lorJgheaburiPentru lacrimile pietrelor înduiosate,De curgeau doinele la valePe toti muntii Moldovei si ai MuntenieiSi ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei


Si ai altor tari românesti. Au mai existat si niste codri adînciSi un tînar care vorbea cu ei,


Întrebîndu-i ce se tot leagana fãrã vînt ? Acest tînar cu ochi mari,Cît istoria noastra,Trecea batut de gînduriDin cartea cirilica în cartea vietii,Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,ai iubirii,


Care îi ieseau mereu fãrã sot. Au mai existat si niste tei,Si cei doi îndragostitiCare stiau sã le troieneasca toata floarea


Într-un sarut. Si niste pasari ori niste nouriCare tot colindau pe deasupra lor


Ca lungi si miscatoare sesuri. Si pentru ca toate acesteaTrebuiau sã poarte un nume,Un singur nume,Li s-a spus


Eminescu.


Marin Sorescu ,


Trebuiau sa poarte un nume




Recent sources reveal that the Romanian and Austrian authorities of the time staged the "illness" of Eminescu in order to marginalize a powerful political adversary of the Romanian-Austrian treaty that was signed at that time. The secret treaty required Romania to cease its support to Transylvanian Romanians (then under Austrian rule). It did so (for a time), which caused certain Transylvanian-born Romanians to leave Bucharest. Eminescu, too, was under constant surveillance.Nicolae Iorga, the Romanian historian, considers Eminescu the godfather of the modern Romanian language.
He is unanimously celebrated as the greatest and most representative Romanian poet.


Myspace Clocks, Video Clocks at WishAFriend.com