E o seară ciudată,barbară,năucă,
din stele cad roţi şi piane de-argint;
pe străzi defilează-n deplină armonie
perechile care se mint.
Tu,spînzurată de braţul bărbatului tău,
eu,în zgarda femeii de lîngă mine;
pe străzi defilează-n deplină armonie
perechile "fericirii depline".
Ai,presupun,copii melancolici,sîni mai lăsaţi,
soţul; ursuz şi blazat,o dată pe an îţi cumpără flori
dar nu va ştii, niciodată,să-ţi coboare stelele-n palme,
să te înveţe,cum te-am învăţat eu,SĂ ZBORI.
