"M-am plictisit să calomniez Universul!",Emil Cioran

Emil CIORAN 1911-1995 

EMIL CIORAN s-a născut la 8 aprilie 1911, in Răşinari, lângă Sibiu, unde tatăl său era preot.

E.M. Cioran? 

Se stie ca Emil Cioran se semna dupa ce incepuse sa scrie in limba franceza cu initialele E.M. Cioran.S-a crezut mereu ca initiala M provine de la prescurtarea unui prenume in romana sau franceza Mihai sau Michel.In 1984 el dezvaluie traducatoarei si prietenei sale Sanda Stolojan ca alegerea initialei M are doar conotatii fonetice nefiind multumit de consonanta prenumelui Emil si nici a prescurtarii E. Cioran.

După moartea Simonei Boué, prietena de o viaţă a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitaţie şi valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curţii de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviinţă. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja aparute, se află şi un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câţiva ani din perioada ulterioară lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un excepţional interes pentru editori şi cititori, şi probabil ultima scriere inedită a filozofului. George Brăiloiu, om de afaceri român, cumpără pe 7 aprilie 2011 manuscrisele lui Emil Cioran scoase la licitaţie la Paris, oferind peste 500.000 de euro, şi le donează Statului Român. 

Cînd, la începutul anului, cineva mi-a spus că se împlineşte secolul Cioran, am zîmbit imediat gîndindu-mă cum anume s-ar putea aniversa aşa ceva. Sigur, instituţiile de cultură execută ritualul ştiut în asemenea ocazii: simpozioane, conferinţe, concursuri de eseuri şi altele asemenea. Primăriile care se simt vizate vor face şi ele ceva. Nu în ultimul rînd, revistele de cultură vor găzdui cu generozitate texte de toate felurile despre Emil Cioran. Dar toate acestea mi se par a fi fatalmente urmărite de o umbră de ridicol, avînd în vedere că cel celebrat credea, de pildă, că renunţarea e singura formă a activităţii umane care nu umileşte.


Eu am citit primele pagini scrise de Emil Cioran prin 1988, la 19 ani. Era o carte apărută sub titlul Eseuri, autorul de pe copertă era E.M. Cioran, iar traducerea era semnată Modest Morariu. Dacă nu greşesc, cartea apăruse la Editura Cartea Românescă. Cred că volumul mai există şi acum în adîncurile de mult nefrecventate ale bibliotecii mele. Graţie postului Europa Liberă, Monicăi Lovinescu şi lui Virgil Ierunca, ştiam bine cine este autorul, înainte de a-l citi. Dau aceste repere pentru că, sînt sigur, cazul meu este al unei întregi generaţii. Cioran, citit în vremurile smintite ale ceauşismului decrepit, de un tînăr cam necopt, era un şoc! Stilul, viteza vorbelor, judecata casantă, spectacolul ideii şi al senzaţiei, îndrăzneala elegantă şi parfumul puternic, de crin imperial, al scepticismului din acele pagini m-au uluit şi mi-au stîrnit admiraţia aceea albă şi consistentă de care era în stare la 19 ani.
Imediat după 1989, am făcut parte din generaţia căzută sub seducţia marilor nume interbelice, de care cenzura comunistă lipsise cultura română în sensul ei cel mai larg. Apăreau în avalanşă cărţile care, în mod normal, nu ar fi trebuit să lipsească vreodată de pe rafturile librăriilor noastre, semnate Eliade, Cioran, Ionesco, Noica, Vulcănescu. Într-un fel sau altul, citisem cîte ceva din fiecare înainte de Revoluţie, dar acum citeam cu nesaţ indiscriminat absolut orice apărea sub semnătura lor şi mă îmbibam de o imensă admiraţie nostalgică. Ajunsesem să mă plimb pe străzile Bucureştilor pe care ştiam că trecuseră la vremea lor aceşti autori şi să mă întreb cum arăta strada atunci – ce văzuseră ochii lor? Dintre toţi, Cioran mi-a plăcut cu deosebire. Şocul din 1988 reverbera în continuare. Cele două cărţi ale lui mai altfel decît celelalte – adică Schimbarea la faţă a României şi Exerciţii de admiraţie – m-au bucurat cel mai mult. Celelalte mă cucereau, mai ales, prin virtuozitatea spectaculoasă de a improviza pe aceeaşi temă. Cînd, într-un interviu celebru în epocă, Cioran e întrebat de Gabriel Liiceanu cum de a putut scrie 15 cărţi despre acelaşi lucru, autorul se explică prin obsesie.

Acum, sînt cu totul altul, după cum cu totul alţii sînt congenerii mei care trăiau frisonul intelectual al primilor ani ’90. Ce-mi rămîne din Cioran? Un singur lucru, important cît viaţa: virtuţile terapeutice ale ideii sinuciderii. Cioran a dat şi el răspunsul său temei care a preocupat întreaga-i generaţie: cum se poate evada de sub tirania istoriei? Şi Eliade, şi Ionesco, şi Noica asumă această problemă, iar răspunsul lor e, în esenţă, solidar, de vreme ce toţi spun că se poate evada de sub tirania istoriei, dar diferit în privinţa căii de fugă care se recomandă. Eliade vorbeşte despre o grotă din Himalaya, Noica – despre cultură, Vulcănescu – despre credinţa creştin-ortodoxă, iar Ionesco – despre rîs, ca reacţie la un Creator care ne-a abandonat în absurd. Cioran propune mînuirea ideii sinuciderii. Ideea că te poţi oricînd sinucide, că stă în puterea ta şi numai a ta să pui capăt oricînd calvarului vieţii zilnice, dacă e bine gestionată, îţi dă tocmai puterea de a suporta o lume fără sens, căzută iremediabil în iluzii dureroase.

Cuvîntul cel mai adesea folosit despre Cioran este „luciditate“. Sînt oarecum contrariat. Cioran era un iubitor al delirului, un propovăduitor al anatemei, un admirator al ereziei, era, cum singur spunea, un calomniator al universului. Mi-e greu să asociez fervoarei lui Cioran luciditatea, după cum mi-e greu să spun, de pildă, despre Nietzsche că era un lucid. Pe de altă parte, jocul cu ideea sinuciderii este util fiinţei numai în condiţii de maximă luciditate.

În plus, la orice recitire, indiferent a cîta, textele lui Cioran mustesc de farmec literar, inepuizabil precum mirul din piatra de la Biserica Sfîntului Mormînt. Aşadar, Cioran este o terapie pentru anumite spirite şi o mereu surprinzătoare încîntare pentru orice spirit.

P.S. Nu pot încheia fără să remarc cît de provocator se închid, în succesiune, centenarele pentru România.
                       La ce bun să citesc Cioran?

Sever VOINESCU |

După centenarul Cioran, de anul acesta, urmează centenarul Caragiale, la anul. Totuşi, e frumos pe lume

AUDIO VIDEO Apocalipsa dupa Cioran. Povestea documentelor licitate la Paris spusa de Gabriel Liiceanu

Filozoful Gabriel Liiceanu sustine ca Ecaterina Cioran, sotia fratelui lui Emil Cioran, este cea care vinde in realitate documentele licitate azi la Paris - manuscrise dupa cartile scrise in romaneste, carti postale, scrisori, diploma de bacalaureat etc. "Posesoarea lor a mintit indicand alta sursa a manuscriselor. Aceste manuscrise i-au fost returnate lui Aurel Cioran de catre mine la inceputul anilor 90", a declarat Liiceanu pentru HotNews.ro. El afirma ca, dupa ce le-a studiat timp de doi ani pentru documetarea unei carti, le-a returnat lui Aurel Cioran, care urma, la randul sau, sa le doneze Bibliotecii Astra din Sibiu. Acest lucru, spune Liiceanu, nu s-a mai intamplat si nu stie sa existe vreun testament in acest sens. Emil Cioran a murit in iunie 1995 iar fratele sau, Aurel Cioran, doi ani mai tarziu.
Liiceanu: "Cioran ar lesina de ras si ar spune ca e o enorma ironie a istoriei, ca acele scrisorele sau carti postale scrise de el in momente de indigenta materiala valoreaza astazi atata"

• "Ministerul Culturii are o armata de functionari, are tot ce va imaginati ca logistica, dar nu are 100.000 de euro ca sa cumpere manuscrisele originale ale cartilor scrise de Cioran in limba romana" 

Asculta integral interivul cu Gabriel Liiceanu

Descarca fisierul audio in format MP3

Citeste cele mai importante declaratii facute de Liiceanu si vezi fragmente din Apocalipsa dupa Cioran, un film realizat impreuna cu Sorin Iliesiu 

Interviu realizat in 1990 in locuinta din Paris a filozofului. A fost publicat in 1995 si e una dintre rarele aparitii publice ale acestuia , atitudine care se regaseste si in refuzul premiilor pe care acesta pe primeste in Franta. Germanii l-au numit "un tip secret , pentru cunoscatori".

• Liiceanu: "Toate manuscrisele are se scot astazi la licitatie la Paris provin din Romania. Au plecat din familia Cioran, mai precis de la sotia lui Aurel Cioran, la casa de licitatii din Paris. Istoria acestei arhive - pe care o cunosc pe dinafara pentru ca am avut-o timp de doi ani in casa mea prin bunavointa lui Aurel Cioran, fratele lui Emil Cioran - este urmatoarea: Dupa ce am facut filmul, in 1990 (filmat de TVR si Sorin Iliesiu) am facut proiectul publicarii unei carti care se numea Itinerariile unei vieti, urmat de transcrierea interviului filmat cu Cioran din 19 - 21 iunie 1990. In vederea pregatirii acestei carti, l-am rugat pe Aurel Cioran, cu care eram in relatii excelente, sa-mi puna la dispozitie toate documentele ramase in tara dupa stabilirea lui Cioran la Paris ca sa pot avea o documentatie serioasa asupra perioadei romanesti a lui Cioran.
• Asa se face ca am avut in mana vreme de doi ani tot ceea ce se vinde astazi la Paris. Sunt trei mari categorii de manuscrise: manuscrisele cartilor romanesti, sase carti romanesti, manuscrisele Cioran referitoare la conspectele la filozofia germana - facute de Cioran in timpul deceniului al treilea ca student si imediat dupa absolvire la inceputul anilor 30 - in sfarsit al treilea calup al acestei arhive constituit din corespondenta - scrisorile sau cartile postale - scrisa de Cioran din clipa in care a avut diferite burse, mai intai cea de la Berlin in 1933 pana in 35, pe urma incepand din 1937 de la Paris, pe tot parcursul razboiului, in sfrasit scrisori aflate in arhiva lui Relu Cioran ajunse acasa trimise de Cioran de la Paris unor prieteni. Aceste trei categorii de manuscrise pe care le-am studiat vreme de vreo doi ani de zile au fost apoi filmate de Sorin Iliesiu in vederea alcatuirii celeilalte variante de film documentar, bazat pe interviul cu Cioran, care a fost prezentat putin mai tarziu dupa filmul de la televiziune sub titlul Apocalipsa dupa Cioran."Vezi aici prima parte a filmului 
• 
  

• Liiceanu: "Cand am avut aceste manuscrise primite de la Relu Cioran, discutand cu el despre soarta lor dupa disparitia familiei,mi-a spus ca s-a inteles cu fratele sau ca toate aceste manuscrise romanesti sa fie donate bibliotecii Astra de la Sibiu. Cu acest gand - evident, dupa ce le-am folosit, le-am copiat, conspectat, mi-am facut fise din ele, care au intrat pe urma in cartea de care va vorbeam, Itinerariile unei vieti - ca om cinstit dar cu sufletul indoit le-am dat inapoi proprietarului, lui Aurel Cioran. De ce cu sufletul indoit? Pentru ca imi spuneam: oare Aurel Cioran le va da Bibliotecii Astra asa cum a promis?
• Cred ca nu exista un testament. Aurel Cioran mi-a spus in mod ferm ca fratele lui si el insusi au stabilit donarea acestei arhive romanesti Bibliotecii Astra. L-am intrebat in mai multe randuri - el a murit in 1997 - daca a apucat, la doi ani dupa moartea fratelui sau parizian, daca a facut donatia Bibliotecii Astra. Nu, draga, am sa o fac in curand. A trenat acest lucru. In clipa de fata, cu toata tandretea si afectiunea pe care o simt fata de el, memoria lui se incarca cu licitatia la care s-a ajuns astazi. 
• Documentele au ramas in casa din strada Dealului numarul 4 din Sibiu, acolo unde i le-am returnat lui Aurel Cioran, acolo unde dupa moartea lui a ramas sotia lui, Ica Cioran, Ecaterina Cioran, si care le-a scos, iata, la vanzare indicand ca sursa a vanzarii - ceea ce este un fals total - ca aceste documente apartin unei familii de prieteni apropiati lui Aurel Cioran. Pe sleau spus, este o minciuna. Aceste documente scoase astazi in vanzare la Paris sunt documente provin din casa sotiei lui Aurel Cioran. Nu se poate spune nimic, e dreptul proprietarului sa faca ce vrea. Cata vreme i-au ramas in proprietate, nu putem spune nimic prin faptul ca sotia ramasa in viata dupa moartea lui Aurel Cioran le-a pus in vanzare azi la Paris. Posesoarea lor a mintit indicand alta sursa a manuscriselor. Aceste manuscrise i-au fost returnate lui Aurel Cioran de catre mine la inceputul anilor 90. 
• Ele au fost toate inventariate in catalogul in care sunt indicate preturile de pornire. O carte postala din anii 33, scrisa de Cioran de la Berlin catre parintii din Rasinari, din Sibiu, este evaluata la 3-400 de euro. O carte posala din Paris din timpul razboiului, la fel, 4-500 de euro. In timpul asta, Cioran cam murea de foame, cand trimitea cu scrisul lui pe o cartolina cateva randuri ingrijorate catre cei de acasa. Ideea ca acea bucata de carton, scrisa de un om care nu stia ce va manca a doua zi, valoreaza azi 500 de euro este un lucru de care e bine sa ne miram in mod frumos: ce straniu e destinul unui om.Cioran, oricum, ar lesina de ras si ar spune ca e o enorma ironie a istoriei, ca acele scrisorele sau carti postale scrise de el in momente de indigenta materiala valoreaza astazi atata. Un manuscris a lui Cioran, de tipul Schimbarea la fata a Romaniei  sau Pe culimle disperarii, Lacrimi si Sfinti  sauIndreptar patimas se misca ca valoare intre 3-4000 de euro si 8-10.000 de euro. Adunand toate piesele laolalta nu se depaseste suma de 100.000 de euro, adica exact atat cat cere Liga lui Mitica Dragomir pentru transmisia unui meci la televiziunea publica."
• Liiceanu: "Parlamentarii nostri fac presiuni catre televiziunea publica ca sa cumpere pe un milion toate meciurile. Iar noi nu avem bani sa dam 100 si ceva de mii pentru patrimonii, pentru documente de o importanta enorma. Asta este ridicolul situatiei. In momentul de fata stiu vag ca televiziunea incearca daca are dreptul legal sa foloseasca din bugetul ei suma pentru participarea la licitatie. De asemenea, Biblioteca Central Universitara poate sa aloce pentru a intra in licitatie suma, am inteles, de 35.000 de euro. Cam atat. Ministerul, nu poate. Are o armata de functionari, are tot ce va imaginati ca logistica, dar nu are 100.000 de euro ca sa cumpere manuscrisele originale ale cartilor scrise de Cioran in limba romana.

• Un autor poate fi revendicat de cultura in limba in care a scris. Toata partea romaneasca a operei lui Cioran, va spuneam de cele sase carti scrise in limba romana, intre 1932 si 1941, toate fac din Cioran un scriitor roman. Se liciteaza Cioran-ul romanesc. Nu cred ca francezii se vor repezi sa cumpere. Ei se vor repezi sa cumpere Cioran-ul francez, pentru ca Cioran este un scriitor francez din clipa in care incepe sa scrie in limba franceza. Iar partea cea mai spectaculoasa a operei indedite a lui Ciroan si care se va pune in licitatie in curand vor fi acele celebre caiete ale jurnalului din 1975 si pana in 1980 si ceva, care au fost gasite in casa lui Cioran dupa moartea lui Cioran si a prietenei lui Simone Boue. Acelea costa o avere, acelea urca spre un milion, un milion jumate. Alea vor fi cumparate de statul francez, sunt manuscrisele lui Cioran in limba franceza. Dar acestea sunt in romana si reprezinta opera romana, este Cioranul romanesc. Statul roman trebuia sa fie prezent la licitatia de azi, mai ales ca ele costa putin, e o suma de nimic pentru un stat."
• de D.Tapalaga HotNews.ro
  Joi, 7 aprilie 2011, 14:02