SURPLUS: terorizaţi pentru a deveni consumatori

Keith Brooks, masterand al Universității din York, specializându-se în studiul 
consumerismului, activismului şi în domeniul schimbării structurii sociale, într-un 
excelent articol intitulat „The Modern Consumer: Overtaxed, Overwhelmed, and 
Overdrawn", evidențiază dezastruoasele efecte avute de „ciuma consumeristă” în 
țările capitaliste. În urma flagelului, mediul înconjurător se degradează, inegalitățile 
economice ating proporții monstruoase, societatea este sufocată de kitschurile şi nonvalorile corporatiste iar viața oamenilor se îndreaptă spre epuizare, nicidecum spre 
sporirea sau măcar stagnarea nivelurilor de satisfacție. Ce trebuie să reținem din 
expunerea lui Brooks?
14
1. consumerismul este propagat de capitalism;
2. consumul în exces din  țările dezvoltate se datorează în bună măsură 
exploatării muncitorilor din țările sărace;
3. consumerismul degradează mediul;
4. consumerismul, propagat până la sufocare în Vest de corporații, 
imbecilizează şi infantilizează adulții;
5. consumerismul nu poate spori fericirea, mai degrabă de găsit în plăcerile 
ieftine şi gratuite.
: 

În această idee, s-au făcut multe documentare printre care şi „Surplus”, un film 

suedez, produs de Erik Gandini, în anul 2003, care începe cu un discurs al lui Fidel 

Castro cu privire la societatea de consum.

. Deşi a impus un regim totalitarist, 

discursul său este adevărat şi valabil pentru societatea actuală: 

„Societatea de consum 
a distrus mediul înconjurător. A exterminat milioane de specii de plante şi animale. A 
otrăvit mările, râurile şi lacurile. A poluat aerul. A umplut atmosfera cu bioxid de 
carbon şi alte gaze nocive. A distrus stratul de ozon. A epuizat rezervele de petrol, 
cărbune, gaze naturale şi minerale. A distrus pădurile şi s-a distrus pe ea însăşi. 
Aşadar ce a mai rămas pentru noi? Subdezvoltare, sărăcie, dependență, datorii, 
nesiguranță. Pentru societățile superdezvoltate, problema nu o reprezintă creşterea 
economică, ci distribuirea bunăstării, nu numai între membrii acestei societăți, ci cu 
toți ceilalți. Dezvoltarea continuă nu este posibilă fără o mai corectă împărțire între 
toate națiunile. La urma urmei, omenirea este o mare familie, care are acelaşi destin, 
ținând cont de criza gravă de azi, ne aşteaptă un viitor şi mai sumbru, care nu ne va 
permite să rezolvăm problemele economice, sociale şi tragedia ecologică a unei lumi 
scăpate de sub control. Trebuie făcut ceva pentru salvarea omenirii. O lume mai bună 
este posibilă.”

Ce putem face? 
După cum am văzut, toate strategiile şi tehnicile sunt axate pe obținerea controlului asupra comportamentului, gândirii sau sentimentelor subiecților. Manipularea se 
întâlneşte permanent, nu doar în publicitate, ci şi în viața de zi cu zi, fie ea folosită cu 
bună ştiință, sau involuntar.
Dar cu puțină atenție putem evita aceste situații. Trebuie sa ne apărăm atunci 
când lucrurile nu merg în direcția potrivită pentru noi. Atunci când este contrar 
intereselor noastre, sau nu este în interesul nostru, avem la îndemână cea mai precisă 
unealtă pentru a descoperi. Această unealtă se numeşte discernământ. Nu are rost să 
ne plângem ca nu am  ştiut, că nu am putut, sau că nu ne-am dat seama. Acest lucru 
ține exclusiv de noi. Prin urmare trebuie să ne asumăm responsabilitatea unei acțiuni 
sau a unei decizii în sensul de a nu mai pretinde că suntem doar nişte victime ale 
manipulării.
Nimic nu ne poate opri să verificăm o informație, nimic nu ne poate opri să ne 
mai dăm un timp de gândire.

Bogdan Ficeac ne oferă câteva sfaturi practice pentru a rezista manipulărilor:
1. Să ajungem să ne cunoaştem pe noi înşine, să ne descoperim punctele 
slabe şi rigiditățile dar şi calitățile pe care nu le-am pus în valoare;
2. Să încercăm să ne privim cu alți ochi, mereu din alte perspective, pentru a 
înțelege care este părerea celorlalți despre noi;
                                                     
3. Să fim atenți mereu la perspective din care alții încearcă să prezinte, să
încadreze o problemă, o anumită opinie; acceptând necondiționat pre
misele lor, le oferim din start un avantaj;
4. Să luăm atitudine în momentul în care suntem nemulțumiți, agasați sau 
suferim din cauza comportamentului altei persoane;
5. Să evităm să luăm hotărâri pripite, mai ales în situații neclare;
6. Să căutăm sensurile ascunse ale lucrurilor şi situațiilor întâlnite;
7. Nu trebuie să acordăm credit soluțiilor simple, în cazul unor probleme 
personale, sociale sau politice complexe;
8. Uneori trebuie să ne stăpânim sentimentele, dorințele ascunse şi să nu le 
dezvăluim în fața oricui;
9. Să acționăm pe deplin conştient în toate situațiile;
10. Să identificăm momentele în care simțim un sentiment de vină şi să 
încercăm să îi aflăm originea.
Gândirea critică şi scepticismul analizează mesajul, verificând logica 
argumentelor sale, utilizarea limbajului emotiv, acuratețea afirmațiilor efective. Ele 
pun la îndoială autoritatea şi motivul sursei de unde provine mesajul
20
. Cenzura se află 
chiar în mâna noastră, putem să decidem singuri ce alegem, să fim sau nu controlați, 
agasați, suntem liberi sa schimbăm canalul sau să aruncăm broşura pe care o primim 
în fiecare zi în poştă, sau în drum spre servici/şcoală.
Iar legat de societatea de consum în care trăim şi la a cărei dezvoltare 
participăm, ar trebui şi aici să ne punem în aplicare discernământul şi să ne gândim de 
două ori înainte de a pune mâna pe un produs, nu doar pentru că l-am văzut la 
televizor, deoarece încetul cu încetul ne transformăm în sclavi ai consumerismului.
Observăm că în ziua de astăzi, mulți tineri îşi petrec timpul liber plimbându-se 
prin magazine, prin mall-uri. Activitățile din timpul liber au rolul de a spori 
bunăstarea psihică, sănătatea fizică, stabilitatea şi coeziunea socială. Dar, în loc ca 
activitatea de recreere să fie una aleasă de bună voie, în acord cu nevoile psihice 
personale, ea a devenit o activitate ghidată de societatea de consum, un simplu 
instrument şi oportunitate de a consuma şi mai mult.
Tom Wessels, specialist în ecologie, în lucrarea sa „The Myth of Progress”
21
, 
apărută la University of Vermont Press în 2006, susține faptul că succesele 
materialiste aduc cu ele un preț greu de plătit, precum creşterea stresului zilnic, 
depresiei, anxietății, obezității şi izolării sociale. Iar peste toate aceste nenorociri, 
tronează dezastrul ecologic, batjocorirea mediului înconjurător cauzată de mania 
materialist-consumeristă. Tot Wessels, găseşte ca metode de combatere a consumerismului reîntoarcerea la simplitate, la egalitarismul societăților şi desființarea 
proprietății private a mijloacelor de producție.
Francesca DEGAN

Este un film de activism social, realizat cu mijloacele filmului documentar, afiliat ideologic curentului de gândire eco-anarhist. Filmul este bazat pe filosofia anarhistului american John Zerzan, un filosof şi un activist care se opune unei civilizaţii mondiale manipulate de politicieni, mass media şi sistemul bancar. Zerzan consideră că civilizaţia actuală va transforma oamenii în cetăţeni-consumatori şi va distruge planeta. 

Filmul este un puternic manifest vizual al acestor idei şi îţi poate da de gândit nu o dată pe parcursul vizionării, chiar dacă, în final, e posibil să nu fii de acord cu soluţiile sugerate de regizorul italian Erik Gandini. 

O bună parte din materialul vizual al filmului este obţinut în timpul manifestaţiilor anti-globalizare şi în timpul reprimării acestora, de la Genova din 2008, manifestaţii provocate de summitul G8 care avea loc în acea perioadă. 

Filmul a fost realizat într-o perioadă de 3 ani şi a fost lansat în 2003, fiind proiectat în festivaluri şi săli de cinema alternative. O versiune cenzurată a fost proiectată pentru o scurtă perioadă de timp în reţeaua comercială de cinematografele din Italia. De atunci, filmul circulă pe internet şi poate fi vizionat liber. Prezentându-l aici, Critix ţi-l aduce doar mai aproape. Filmul este subtitrat în româneşte şi durează 50 de minute. Fă-ţi timp. 

CRITIX