Memorialul JAFULUI.Se aplică astăzi “scenariul argentinian” la scara întregii planete?

“Mafiocraţia uneşte oameni de afaceri, politicieni şi magistraţi, traficanţi şi birocraţi, lideri de sindicat şi moguli media. Complicitatea lor este egalată doar de ipocrizia lor.” Vă este cunoscută această realitate? După 20 de ani de demo(n)craţie, România a ajuns azi în pragul colapsului economic, întocmai ca Argentina în 2001.

Vă invit să urmăriţi documentarul “Argentina’s Economic Collapse” (Colapsul economic al Argentinei), ce relatează (din perspectiva mişcarilor sociale de stânga) evenimentele care au dus la prăbuşirea economiei Argentinei în 2001.

Cauza colapsului a fost, in opinia realizatorilor documentarului, implementarea politicilor neo-liberale cerute de Fondul Monetar Internaţional (FMI) precum si masivele operatiuni de “spălare de bani instituţionalizată” de către mari bănci precum Citibank, Credit Suisse sau JP Morgan. Prăbuşirea economică a Argentinei a antrenat la finele anului 2001 o gravă criză socială şi proteste de stradă soldate cu 30 de morţi. A urmat o criză instituţională, între 20 decembrie 2001 şi 6 ianuarie 2002 succedându-se cinci preşedinţi. Falimentul Argentinei, cu datorii de aproximativ 100 de miliarde de dolari, a fost cel mai mare din istorie, iar o mare parte a datoriei a rămas încă neplătită. Argentina a revenit spre creştere economică cu mari sacrificii, după o devalorizare de 65% a monedei sale antrenând sfârşitul parităţii peso-dolar.

Tilul original al documentarului: Memoria del Saqueo
Regia: Fernando Solanas
Anul realizarii: 2003

În luna mai, Argentina denunţa faptul că FMI aplică Greciei aceleaşi reţete de austeritate pe care le-a aplicat acestui stat latino-american fără a reuşi să îi împiedice acutizarea crizei, în 2001.

Reţeta FMI pentru Grecia „este aceeaşi ca pentru Argentina înaintea prăbuşirii din 2001: scăderea salariilor şi creşterea impozitelor” afirma Jorge Remes Lenicov, ministrul argentinian al economiei în 2002, în timpul celei mai grave crize economice din istoria acestei ţări. Un alt fost ministru al Economiei, Roberto Lavagna (2003-2005), artizanul redresării ţării sale, estima că FMI nu a tras nici un învăţământ din criza argentiniană. „FMI nu a învăţat nimic şi emite pentru Grecia aceleaşi recomandări ca pentru Argentina în 2002, cele pe care noi le-am respins”.

Asemănarile dintre criza din Grecia şi Argentina anului 2001 sunt la prima vedere frapante: aceeaşi îndatorare excesivă, aceeaşi incapacitate de a evita falimentul prin devalorizarea monedei. Grecia a renunţat la independenţa sa monetară în momentul adoptării euro, la fel cum a făcut-o Argentina când a instaurat paritatea peso-dolar în timpul mandatelor preşedintilor Carlos Menem (1989-1999) şi Fernando De La Rua (1999-2001).

“Marea diferenţă este că au sărit în ajutorul Greciei, pe cand în 2001 au împins Argentina spre prăbuşire”, aprecia Fernando De La Rua. Argentina a reuşit în cele din urmă să revină pe creştere după o devalorizare de 65% a monedei sale naţionale, ceea ce a antrenat de facto încetarea parităţii peso-dolar. În schimb, crearea plasei de siguranţă în zona euro împiedică Grecia să intre in faliment, condamnand-o la austeritate.

Directorul general al FMI, evreul Dominique Strauss-Kahn a răspuns indirect la aceste acuze asigurând că măsurile de austeritate decise în Grecia, în schimbul unui ajutor de 110 miliarde de euro din partea UE şi a FMI, nu privesc persoanele cele mai sărace. „În Argentina, pentru numeroase persoane, FMI este diavolul şi există motive pentru aceste poziţii” recunoştea Strauss-Kahn în septembrie 2007 când se afla la Buenos Aires. De atunci, instituţia financiară internaţională şi-a făcut mea culpa şi şi-a recunoscut erorile în gestionarea crizelor trecute.

Două luni mai târziu, preşedintele actual al Argentinei, Cristina Fernandez de Kirchner, avertiza asupra faptului că zona euro o ia pe drumul Argentinei dinainte de falimentul suveran din decembrie 2001.

Şeful de stat sud-american a spus, citat în “Buenos Aires Herald”, că mai multe ţări din zona euro aplică acum măsuri similare cu cele care au dus Argentina spre dezastru, anunţă The Money Channel. Kirchner consideră că angajaţii nu trebuie să sufere greul ajustării datoriei publice în aceste vremuri dificile. Preşedintele Argentinei a atras atenţia că guvernele europene ar trebui să intervină în pieţele financiare, deoarece acestea nu sunt un producător bun de resurse. Avertismentele au fost lansate de Cristina Kirchner, înainte de participarea la summit-ul G20 din Toronto.

La începutul lunii octombrie, economistul Joseph Stiglitz, fost economist şef al Băncii Mondiale şi laureat al Premiului Nobel pentru Economie, atrăgea atenţia asupra faptului că Spania s-ar putea confrunta cu o criză similară celei ce a afectat Argentina în 2001, din cauza incapacităţii sale de a crea locuri de muncă şi de a reduce, eficient, deficitul public, fapt ce o poate transforma într-o ‘pradă’ uşoară pentru speculatori, relata EFE.

‘Spania ar putea intra în acelaşi tip de spirală a morţii care a afectat Argentina acum un deceniu’, scrie Stiglitz, care consideră că Spania este victima ‘regulilor jocului’, care o obligă la o reducere a costurilor, ceea ce, ‘cu siguranţă va conduce la o creştere mai mare a şomajului’, spune Stiglitz, într-o recenzie a cărţii sale ‘Freefall’ (Cădere Liberă).

În acest context, ‘economia spaniolă se va relaxa, dar îmbunătăţirea poziţiei sale fiscale va fi minimă’, estimează economistul american, care a explicat că, ‘cu o creştere mai mică, veniturile din impozite vor scădea, cheltuielile sociale – precum ajutorul de şomaj- vor creşte şi deficitul va continua să fie ridicat’.

La fel ca şi în cazul Greciei, Stiglitz crede că speculatorii nu au abandonat încă prada, convinşi să slăbiciunea economiei spaniole – a cărei solvenţă a fost coborâtă săptămâna aceasta de către Moody’s de la ‘AAA’ a ‘Aa1′- este în favoarea lor.

‘Până în acest moment, Spania nu a fost atacată de speculatori, dar poate fi doar o chestiune de timp’, a afirmat fostul consilier al preşedintelui american Bill Clinton.

Potrivit lui Stiglitz, atacurile pieţelor financiare împotriva Greciei au demonstrat că deficitele nu pot fi ignorate, deoarece pot provoca creşteri de dobânzi, ceea ce, pe termen lung, va înrăutăţi previzibil problemele fiscale ale ţărilor.

‘Răspunsurile ingenue- a se reduce cheltuielile şi/sau a creşte impozitele- doar vor înrăutăţi lucrurile, cum s-a întâmplat, dramatic cu răspunsul pieţei la reducerile spaniole’, scrie Stiglitz, în prezent profesor la Universitatea din Columbia (SUA).

Acesta consideră că ‘rădăcina’ problemei pentru ţări ca Spania şi Grecia este că nu îşi pot utiliza moneda naţională ca element de reajustare a economiilor lor, deoarece euro are un curs fix.

‘Dacă Spaniei şi Greciei li s-ar fi permis o devalorizare a monedei naţionale, economiile lor s-ar fi consolidat graţie exporturilor’, a firmă economistul, care a reamintit că Argentina, ‘atunci când a rupt paritatea monedei sale în raport cu euro a început să crească şi să-şi reducă deficitul’.

de bătăiosu,30 octombrie 2010

surse: Capitalul.ro, Capital.ro, Cotidianul.ro, Romanialibera.ro

Urmăriţi şi ale documentare interesante pe filmedocumentare.com.