"Din cenuşa-i proprie şi din propriu-i scrum...", PHOENIX

Phoenix, cunoscută în Occident ca Transsylvania-Phoenix, este o formaţie românească de muzică rock, înfiinţată în 1962, laTimişoara.

Phoenix a fost deschizătoare de drumuri în muzica adresată publicului larg în România celei de a doua jumătăţi a secolului XX. Membrii formaţiei au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului; traseul stilistic al formaţiei a pornit de la muzică beat, evoluând spre rock psihedelic şi de aici către hard rock, cu un număr de experimente de rock progresiv. În anii 1970, efectele schimbărilor politice din ţară asupra vieţii culturale au adus la destrămarea multor formaţii de gen. Între cele care au continuat prin adoptarea unui stil nou, Phoenix a avut una dintre cele mai neaşteptate evoluţii, dând naştere subgenului rock numit etno rock (inspirat dinfolclorul românesc autentic---

Phoenix (formaţie)

http://ro.wikipedia.org/wiki/Phoenix_(forma%C8%9Bie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Informaţii generale
Alte nume	Sfinţii, Transsylvania-Phoenix
Origine	Timişoara
Gen muzical	Psihedelic, Etno, Progresiv, Hard rock
Ani de activitate	1962 - prezent
Case de discuri	Phoenix Records
Website	www.transsylvania-phoenix.de
Membri
Nicolae Covaci Ovidiu Lipan „Ţăndărică” Cristi Gram Bogdan Bradu Dzidek Marcinkiewicz Volker Vaessen
Foşti membri
Josef Kappl Mani Neumann Mircea Baniciu Florin (Moni) Bordeianu Günther (Spitzly) Reininger Kamocsa (Kamo) Béla Costin Petrescu Ionuţ Contraş
modifică

Cuprins 1 Istoricul formaţiei 1.1 Perioada beat (1962-1970) 1.2 Perioada blues. Ţiganiada (1970-1971) 1.3 Perioada etno-rock (1971-1977) 1.4 Perioada din Germania (1977-1989) 1.5 Revenirea. Anii '90 1.6 După 2000 2 Sigla formaţiei 3 Legăturile cu formaţia Farfarello (Germania) 4 Componenţă 4.1 Membri actuali 4.2 Foşti membri (selecţie) 5 Discografie 6 Referinţe 7 Legături externe

Anotimpul 5

Stau singur si ma-ntreb

De ce-am plecat de-acasaSa fie blestemulDe veacuri ce ne-apasaCaci n-am gresit cu nimicDoar cat am patimitHulit am fost fara rostDe cei ce i-am iubitApus peste apusCe iute trece timpulSi zorile s-au dusCe rece bate vantulAm asteptat infriguratSa ma intorc 'napoiM-ati judecat, condamnat,Dar cine sunteti voi?Caci timpul nostru s-a scursIn umbra marelui ursDar ghearele v-au ramasIn orice-mbratisareAstazi doare sarutul pe obrazDar dati-mi viata 'napoiCe-am risipit pentru voiUitand de tot si de doi ani de pribegieInc-o mie dulce-a mai ramasCazut-au frunzeleLe-a risipit furtunaUnde-s sperantele?N-a mai ramas niciunaUn gand subit, nerostitMa-ncremeneste-n locCe-am asteptat, ce-am visatNimic nu s-a schimbatDati-mi viata n-apoiCe-am risipit pentru voiUitand de tot si de voiPrieteni de betieDintr-o mie cati au mai ramasSi timpul vostru s-a scursLa umbra marelui ursDar ghearele v-au ramasIn orice-mbratisareAstazï doare sarutul pe obraz

Fata verde cu parul padure,

Fata verde cu parul padure.Simti cum privirea lor vrea sa te fure.Noaptea-n ei tese ie,Zburatorii ca sa vie,Noaptea-n ei tese ieNimeni urma sa le-o stieFata verde ei te sarutaCu privirea lor cea muta,Ochii negri, ochi de tigan.Noaptea-n ei tese ie,Zburatorii ca sa vie,Noaptea-n ei tese ieNimeni urma sa le-o stieUmezi sunt de dorSi-a lor vis plin de zbor.Noaptea-n ei se scaldaÎn sclipiri ca de salbaÎn sclipiri de salba. 

Imi simt sufletul

Mugur de fluier,Ce-a doinitCantec cu suier.Pentru zileleCe-au fost trecutePentru noptileNegre si slute.Am pornitCu roua-n picioareCa sa cantUn cantec de soarePentru zilele zilele...Ce au sa vie...Pentru noptile noptile...Cu iasomie...Freamatul apelorSi fosnetul codrilor,In el se intalnescSi sufletu-mi incalzesc.Hei, hei, verde e iarba,Soarele-i sus pe cer!Soarele-i sus pe cer!Hei, hei, dusa e iarna,Cu dintii ei de fier!Hei, hei, verde e iarba,Soarele-i sus pe cer!Soarele-i sus pe cer!Soarele-i sus pe cer!Hei, hei, dusa e iarna,Cu dintii ei de fïer!

Vine fără s-o chemi, i-auzi bate-n geam.

Intră fără să-i ceri, mândră şi de neam.Vede prin carnea ta ca printr-un geam.Albă Calandrinon, cu ochi de mărgean.Sveltă fără cuvânt, la biet patul tău,În ochi privindu-te cu drept ochiul săuAstfel fiind mântuit de ăl ceasul rău.Fiară cu dinţi de fier, zimţi de fierăstrău.Pleacă şi-n urma ei, foi de trandafiri.Doctor făr' de arginţi, straniu musafir.Albă Calandrinon, cu ochi de safir.Albă Calandrinon, cu ochi de safir.Soră, pasăre-n alb, psihi-mu,harnic, darnic duh,patemi, boală şi chin, ïa-le tu:Du-le în văzduh!

Vouă, celor din hronici, pecetii şi herburi,

fiarelor nepăscătoare de ierburi,nepăsătoare de carne de fiară, neumbrite de nour,nearse de soare: Pajură, Bour,cu schiptru şi tiară, -mă rog, să vă iviţi!Pre voi, fiare heralde:alde Pardosu', aldeIrog-inorogu', vă rog, să vă iviţi!Fiarelor de bună şi de rea priinţă,pe cari vânătorul dac-o să le prindză,n-o să mi-se-aleagă cu pleavă şi abure,cu niscai sfarog: Fiarelor din fabule,din eticeşti şi de zăbavă cărţi,mă rog, să se ivească!Vouă, cinstitelor, ţie, sperjure,şarpe sân-pomului jur-împrejure,fiarelor omului semiasemine:alde Sirenei, celui Chentaurcu gură de aur, ca a Hrisostomului,mă rog, să se ivească!Fiare cuminţi, cu-o mie de dinţi,cu coadă de peşte, cu gheare la deşte,cu unghie de ţap, cu cap, făr-de-cap,cu blana ca sfecla, cu ochii ca stecla,cu ochii de vâlc, fiare cu tâlc,cu duhori suave, fiare filozoafe... Ave!...A psevdofiarelor cânt viaţa-neviaţacare nu se trece ca topită gheaţa,nu se risipeşte în văzduh ca ceaţa,nice nu se rumpe ca subţire aţa,au se ovileşte ca bătrână faţa;căci de zboară-mi zboară altfel decât raţa,se ivesc pe lume nu din ou ca raţa,nici nu-mi pasc fâneaţa-n toată dimineaţa,ci-şi păstrează pururi harul şi verdeaţa,taina şi dulceaţa,-fiindcă nici viaţă nu le e viaţa!Eu vă cânt şi vă descânt,vă invoc şi vă evoc,de noroc, de nenoroc,Vasilisc şi Inorog,Aspidă şi Zgripţor-Roc.Eu vă agrăiesc, vă isc,Inorog şi Vasilisc,frate Dulf cu ochi de sulf,dimpreună cu Adelfă,soru-ta, eu v-aduc jertfă.Şi tot eu îi ţin ison,Păsării Calandrinon,Păsării de da sau ba,ca şi ţie, dumneata,Scarabee, scara mea...Eu vă cânt,eu vă trec pragul,eu vă strig la ceasul fixşi tot eu vă uit de dragulîmpăratului Finics!Fie să renască numai cel ce harare de-a renaşte, curăţit prin jar,din cenuşa-i proprie şi din propriu-i scrum,astăzi, ca şi mâine, pururi şï acum. 

Monoceros est beste,un cor at en la teste.Pur ço issi at nun,de bouquet at façon.Par une pulcele est prise,or oyez en quelle guise.De o copilă e prins,Inorogul prinţ,De o copilă e prins,Licornul prinţ.Ea cu sânii în floare şi dulce,mi-l adastă ca pe un stăpân.El aleargă-ntr-un suflet să-şi culce,mândrul cap pe-al ei galeş sân.Capu-n poala ei bine nu-şi pune,că-mi adoarme ca un prunc.Vânătorul atunci îl răpune,mi-l răpune în veşted crâng.Aşa-i ucis în somn,Inorogul domn!Aşa-i ucis în somn,Licornul domn!En son devan se dortissi vient a sa mort.En son devan se dortissi vient a sa mort.

Iată, vine din nou cel hrănit cu numai rouă

de la Livan, într-acest an, al nouălea.Preajma blând înmiresmând,rugu-i fumegând.Născutul din ou şi hrănit cu numai rouă,în roşu nimb, într-acest timp, al nouălea.Rodnic foc şi nou izvod,arderea-i de tot.Fie să renască numai cel ce harare de-a renaşte, curăţit prin jar,din cenuşa-i proprie şi din propriu-i scrum,astăzi ca şi mâine, pururi şi acum.

Fără pârghie, fără scripet,

o gânganie-aşa măruntăcă ar fi ea, într-un sipet,piatră pe-un inel de nuntă,discul soarelui împinge,soarelui de la Eghipet,ca pe-o bilă, ca pe-o mingenumai aure şi sclipet.Crugul scarabeului,sacră, scara leului,a zeuluisoare!Ochiul scaraboului,gălbenuşul oului,al nouluisoare!

(de la ce a pornit de fapt Animals a lui Pink Floyd :))))