Cernobîl: "Confesiunile unui reporter" este o cronică fotografică fenomenalăa accidentului de la Cernobîl şi impactul acestuia asupra oamenilor şi locurilor asociate cu acesta.
La primele ore ale zilei de 26 aprilie 1986, o explozie a zguduit centrala nucleară de la Cernobîl, Ucraina. Deflagraţia a cauzat cel mai grav accident nuclear din istorie, provocând moartea sau îmbolnăvirea a mii de oameni din toată Europa. Operaţiunea de curăţare a zonei afectate a durat mai mulţi ani, iar muncitorii care au participat la operaţiune au murit sau au suferit de afecţiuni severe în urma iradierii.
Acest film documentar reconstituie minut cu minut, cu ajutorul celor povestite de martori, ultima oră dinaintea tragediei de la Cernobîl. Filmul a fost realizat în zonele afectate pe baza documentării şi a ralatărilor martorilor. Cel mai grav accident nuclear din istorie a fost cauzat de o combinaţie de factori: încălcări ale procedurilor, greşeli de proiectare, defecţiuni ale sistemului de comunicaţii şi lipsa de măsuri de siguranţă adecvate.
27 aprilie 1986
26 aprilie 1986, ora 1.26. Reactorul numarul 4 de la Cernobil sare in aer. Motivul: o combinatie fatala intre un test nereusit si o echipa de specialisti fara experienta. Autoritatile vremii tin totul secret. Abia la 36 de ore de la accident incepe evacuarea populatiei. 1.200 de autobuze apar in oraselul de la numai 3 kilometri distanta de centrala.
Intre timp, reactorul de la Cernobil continua sa emita radiatii ucigase, echivalente a 500 de bombe de la Hiroshima. In total, 190 de tone de substante radioactive au ajuns la peste 1.000 de metri si au fost purtate de curenti. Norul radioactiv a acoperit atunci si Romania. 1.000 de oameni s-au imbolnavit de cancer tiroidian si au murit in scurt timp.
Potrivit statisticilor Organizatiei Mondiale a Sanatatii, 3 milioane si jumatate de oameni, din care peste 1 milion de copii, au fost afectati de atunci de explozie. Efectele inca se vad. Solul, plantele, apa - pe o raza de 60 de kilometri de centrala - contin doze periculoase.
Dupa Cernobil, Romania s-a confruntat cu o crestere a cazurilor de tumori craniene,spun specialistii.
.jpg)
In 2000, Ucraina a inchis definitiv centrala, dupa 14 ani de la catastrofa nucleara. Din pacate, nici acum "sarcofagul" construit deasupra centralei n-ar fi etans, spun specialistii.
Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitaţii radioactive s-a îndreptat spre părţile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei şi părţile estice ale Americii de Nord.
This film shows the terrifying images captured by the Russian filmmaker Vladimir Shevchenko on scene at Chernobyl those dreadful days in April 1986. Shevchenko later died suffering from the radiation he exposed himself to. Although his name is not among the official casualties of the accident, this last tragic film of him keeps his name alive forever
Suprafete mari din Ucraina, Belarus si Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitatiile radioactive cad in Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale.
Sambata, 26 aprilie 1986, la 01:23:58 am, reactorul numarul 4 a suferit o explozie catastrofala a vaporilor de apa, care a declansat un incendiu, o serie de explozii aditionale si fluidizare nucleara.
Accidentul poate fi gandit ca o versiune extrema a accidentului SL-1 in Statele Unite din 1961, unde centrul reactorului a fost distrus (omorand trei oameni), radioactivitatea raspandindu-se direct in interiorul cladirii unde se afla SL-1. In timpul accidentului de laCernobil insa, aceasta a fost dusa prin vant spre frontierele internaţionale.
Depunerile radioactive au afectat România mai
ales în primeIe zile ale lunii mai, din cauza
schimbării direcţiei vântului.
Aproape 350.000 de oameni au fost evacuaţi
sau au părăsit zona imediat după accident, dar
încă 5 milioane mai locuiesc acum pe această
suprafaţă. Mărimea acesteia a fost calculată pe
baza măsurării nivelului de radioactivitate a
izotopului de Cesiu-137, al cărui timp de
înjumătăţire este de 30 de ani. Zona iradiată cu
izotopi de iod în primele săptămâni a fost
apreciată ulterior pe baza răspândirii Cesiului-
137, dar evaluările sunt aproximative. În toate
ţările emisferei nordice a fost înregistrată o
creştere a nivelului general al radioactivităţii.
Majoritatea consecinţelor accidentului de la
Cernobâl asupra sănătăţii umane sunt corelate
efectelor radiaţiei electromagnetice ionizante.
Acest tip de radiaţie, capabilă de ionizarea
atomilor la impactul cu aceştia, este de mai
multe tipuri: alfa, beta, gamma, X şi fluxuri de
neutroni. Impactul acestui tip de energie la
nivelul ţesuturilor este legat de transferul de
energie către diverse structuri celulare. Acest
efect a fost studiat mai ales la nivelul ADN-ului
nuclear. Dacă rata de distrugere a acestuia şi
leziunile sunt reduse, atunci efectele la nivel
celular sunt compensate prin funcţii specifice
de regenerare.
În mod esenţial, consecinţele acestui tip de
energie asupra materiei vii sunt dependente de
tipul de ţesut, de natura radiaţiei şi de cantitatea
absorbită.
Cele mai multe
organizaţii intemaţionale afirmă că efectele
exploziei de la Cernobâl, în termenii riscului de
apariţie a tumorilor maligne, vor fi estimate cu
suficientă acurateţe după 25 de ani de la
eveniment, deoarece aceasta este perioada de
latenţă a cancerelor radioinduse.
Alte probleme de sănătate
Au fost aduse în discuţie multiple afecţiuni
non-maligne, în special de raporturi
independente:
¾ Afecţiuni ale sistemului endocrin, în
special glanda tiroidă. După unele date,
pentru fiecare caz de cancer tiroidian
există alte 100 de hipotiroidism.
¾ Diabet zaharat – a fost observată o
creştere cu 28% a cazurilor de diabet
insulino-dependent la vârste tinere,
conform unui studiu realizat în Belarus.
¾ Probleme oculare - creşterea numărului
de cazuri de cataractă, cu debut precoce.
¾ Afecţiuni diverse ale sistemului imun -
cu scăderea rezistenţei la infecţii şi
creşterea numărului de boli alergice, în
special la copii.
¾ Probleme cardiovasculare - unele studii
susţin că Cesiu-137, izotopul cel mai
frecvent întâlnit în zonele contaminate,
se concentrează la nivelul miocardului,
determinând diverse tulburări de ritm şi
cardiomiopatii. A mai fost semnalată
creşterea prevalenţei hipertensiunii
arteriale. După unele date, prevalenţa
bolilor cardiovasculare este de
4.000/100.000 în rândul lichidatorilor şi
3.000/100.000 printre locuitorii din zona
învecinată reactorului, rata de
1.600/100.000 în populaţia generală.
¾ Scăderea fertilităţii în rândul
lichidatorilor şi scăderea drastică a ratei
natalităţii, în special în zona afectată cel
mai mult de răspândirea materialelor
radioactive.
¾ Efecte asupra sarcinii. Se afirmă că
acumularea Cesiului-137 1a nivelul
placentei a dus la creşterea numărului de
avorturi spontane şi la dublarea
cazurilor de retard mintal prin suferinţă
fetală. Conform altui studiu, iradierea în
prima săptămână de sarcină duce
ireversibil la avort spontan; pentru o
sarcină care a depăşit prima săptămână
şi pentru care doza totală nu depăşeşte
50 mSv, nu există efecte secundare
asupra fătului. Pentru o doză mai mare
de 200 mSv, se recomandă întreruperea sarcinii.
Încărcat de ceferistul05 în data de 27.02.2012
Asezarea numita Pripyat se afla la 5 kilometri de Centrala Atomoelectrica de la Cernobal. Pana in 1986, populatia orasului se ridica la aproximativ 50,000 locuitori. Acum, Pripyat e un oras fantoma contaminat si pazit care se afla in centrul zonei radioactive ce se intinde din Ucraina pana in Belarus. Satele au fost evacuate aproape complet. Accesul in zona inconjurata cu gard de sarma ghimpata este posibil numai pe baza de permis special, iar persoanele care parasesc Zona sunt verificate in vederea decontaminarii radioactive.
Pripyat este, de asemenea, si numele apei care curge pe langa centrala nucleara si se varsa in Nipru. Inca e sursa de pescuit pentru locuitorii Zonei.
Zona de excluziune 30 de kilometri este inconjurata cu gard de sarma ghimpata. Desenata arbitrar cu ajutorul unui compas, Zona nu corespunde de fapt cu realele portiuni contaminate ale solului. Cu toate ca locuitul in zona este interzis, oamenii fara casa au profitat de marimea acesteia, care face ca patrulele armatei sa fie ineficiente. Militienii stationati la granita Zonei ii verifica pe toti cei care doresc sa patrunda, iar materialele contaminate radioactiv nu se pot transporta in afara Zonei.
Aproximativ 15,000 de persoane lucreaza prin rotatie in Zona - la centrala nucleara (Reactorul nr. 3 inca se afla in functiune) sau in laboratoare care studiaza efectele radiatiilor asupra florei si faunei. S-a demarat deasemenea si constructia unui depou de vehicule contaminate, iar problema sarcofagului deteriorat trebuie rezolvata, la fel si problema depozitarii pe termen lung a deseurilor radioactive. Angajatii din Zona sunt platiti dublu, chiar daca salariile sunt primite la intervale neregulate. Ce anume ar determina un om sa isi asume in mod constient riscul contaminarii radioactive, lucrand in Zona
Afectarea în România
Depunerile radioactive au afectat România mai
ales în primele zile ale lunii mai, din cauza
schimbării direcţiei vântului. Zonele în care sau înregistrat depunerile radioactive cele mai
mari sunt la nivelul celor montane din lanţul
Carpatic.
Informaţii privind explozia au ajuns la
populaţie la data de 2 mai, iar distribuţia
tabletelor cu iodură de potasiu a început tardiv,
la 3 şi 4 mai.
Efecte psihologice şi sociale
Unul dintre cele mai semnificative efecte
indirecte ale evenimentului din 1986 a fost
afectarea societăţii în ansamblu din cele trei
foste republici sovietice. A fost constatată o
scădere generală a nivelului de trai şi o creştere
generală a morbidităţii, care nu poate fi asociată
efectelor radiaţiei ionizante. Costurile
economice ale accidentului au fost apreciate la
aproximativ 13 miliarde de dolari. La
anxietatea populatiei determinată de
necunoaşterea efectelor contaminării pe termen
lung s-au adăugat problemelor legate de
numărul mare de persoane evacuate şi lipsei de
încredere în autorităţi. În special în rândul
lichidatorilor s-a remarcat creşterea frecvenţei
următoarelor acuze nespecifice, legate în
special de expunerea la stres:
¾ cefalee;
¾ tulburări de somn;
¾ probleme de concentrare;
¾ anxietate;
¾ sentimente de victimizare şi
nesiguranţă;
¾ probleme de relaţionare, izolare socială.
Situaţia României în privinţa efectelor pe
termen lung ale accidentului de la 26 aprilie
este similară altor ţări din Europa, existând
multe controverse şi ipoteze, însă prea puţine
certitudini.
Un raport din anul 2000, asupra situaţiei
radioactivităţii factorilor de mediu din
România, a arătat prezenţa de Cesiu-137 şi
Cesiu-134 (în unele probe de sol necultivat, în
reţeaua hidrografică, ca aerosoli şi în vegetaţia
spontană). Aceşti dionuclizi au drept sursă
accidentul de la Cernobâl, expunerea
suplimentară a populaţiei fiind de 1/10.000
mSv/an, cu patru ordine de mărime mai mică
decât expunerea naturală de referinţă. Este
improbabilă o creştere detectabilă a incidenţei
cancerului.
Într-un studiu longitudinal efectuat de Institutul
de Sănătate Publică, între 1986 şi 1994, pe un
lot de 310 copii, cu vârste între 0 şi 6 ani, au
fost studiate posibile efecte ale accidentului:
morbiditate crescută, întârziere în dezvoltarea
fizică şi valori mai scăzute ale coeficientului de
inteligenţă. Dintre afecţiunile cu contribuţie mai
mare la creşterea morbidităţii, mai frecvent
observate au fost cele ale sistemului osteoarticular şi
cariile dentare. Indicatorii privind dezvoltarea,
talia şi greutatea au fost sensibil mai scăzuţi în
cadrul lotului probant, iar diferenţele în ceea ce
priveşte dezvoltarea psihică au fost
nesemnificative statistic.
.jpg)
Înapoi la Cernobîl (1989) documentar
In acest episod, echipa NOVA calatoreste la locul unde a avut loc cel mai grav accident nuclear. Evenimentul petrecut in Ucraina, care a afectat zone indepartate precum Europa de Nord, a cauzat o crestere fara egal a radioactivitatii in atmosfera. In afara de norul de cenusa radioactiva, esecul Uniunii Sovietice de a lua masuri imediate a dus la tensiuni puternice la nivel international. Explozia reactorului a lasat o pata permanenta pe reputatia lu Mihail Gorbaciov. Bill Kurtis si fizicianul Richard Wilson se intorc la Cernobal pentru a descoperi ranile pe care un accident de asemenea proportii le poate lasa.
.jpg){kind=link}
Consecinţele acestei catastrofe continuă şi în zilele noastre, mii de supravieţuitori suferind de "sindromul Cernobâlului", care cuprinde boli legate de contaminarea radioactivă. Mai exista nevoia urgentă de a înlocui sarcofagul construit în grabă peste reactorul contaminat, sarcofag care acum se deteriorează din ce în ce mai tare şi ameninţă să cedeze. Cernobâlului e departe de a se fi terminat.
RăspundețiȘtergereDiscovery a difuzat un film documentar terifiant,cu ceva vreme în urmă.
Ștergere"Filmul realizat de cineva din zonă, un om de ştiinţă, care chiar a avut mari necazuri din cauză că scosese la lumină adevărurile cumplite din spatele oricăror "cosmetizări" ale situaţiei. Fuseseră chiar nişte atentate la viaţa lui.
Se insista acolo pe mai multe aspecte.
Acesta, al mutaţiilor genetice produse în timp, a fost cel mai înfiorător: cei încă nenăscuţi (sau abia născuţi) în '86, acum aparent sănătoşi, au început să dea naştere propriilor lor copii. Marea majoritate a acestora însă se nasc cu nişte malformaţii îngrozitoare şi sunt abandonaţi, de regulă, în maternităţi.
Nou-născuţii aceia nu aveau doar feţele, mâinile sau picioarele lipsă sau afectate în fel şi chip, ci se născuseră chiar fără nişte organe interne.
Îl arătau pe unul dintre ei care se născuse fără o mare parte din creier! Şi culmea, acolo, în pătuţul lui plin de aparate, respira şi tresărea spasmodic, chinuit, cu întreg trupuşorul lui...Cumplit!!!...
Abandonaţi acolo, în spital, copiii aceia deveniseră (şi continuă să fie) simple obiecte de cercetare, supuşi la diverse experimente. Mai mult sau mai puţin...aprobate.
După ce mor, devin cu toţii simple "exponate" într-un laborator-"muzeu"...
Am văzut în acel documentar şi altceva, de care mi-am adus aminte acum, când toată lumea se agită cu Fukushima.
Era vorba de faptul că după câţiva ani după "Cernobâl", după ce show-urile mediatice au încetat, după ce s-au terminat toate ajutoarele umanitare financiare (desigur, nu neapărat în interesul sinistraţilor), oamenii aceia, uitaţi prin adăposturi îndepărtate de zona contaminată, s-au reîntors, rând pe rând, pe la casele lor.
Casele, obiectele din jur, plantele de prin grădinile din care ei se hrăneau se dovedeau a fi realmente ucigătoare, dar...nu exista, nu mai exista o altă soluţie pentru ei: "Nu sunt bani!" Şi atunci, aleseseră să moară acasă...
Este posibil ca Discovery să redifuzeze acest documentar luna aceasta, când se mai adaugă un an la timpul scurs de-atunci. Cred că şi eu l-am văzut tot în aprilie, anul trecut.
Încă un element al istoriei din care nu au învăţat ceva decât puţini oameni: cei care s-au îmbogăţit deturnând fonduri ori poate oferind, la preţuri mari, obiecte ieftine de cercetare marilor laboratoare ale lumii." :(