Marţi, 17 ianuarie, se împlinesc patru ani de la trecerea la Domnul a colegului şi prietenului nostru Septimiu Roman.
Toţi cei care l-am cunoscut, am apreciat
nu doar vocea sa remarcabilă, pasiunea şi profesionalismul cu care şi-a
realizat misiunea de jurnalist, dar şi felul său unic de a fi – plin de
energie, mereu vesel şi pus pe glume, un prieten adevărat, gata să ajute
în orice moment.
* * * * *
Septimiu Roman s-a născut la 9 mai 1956, la Sibiu.
A absolvit Liceul „Octavian Goga” din
oraşul natal, iar după efectuarea serviciului militar a fost admis la
Universitatea Bucureşti, Facultatea de Limbi Romanice, Clasice şi
Orientale, absolvită în anul 1980 cu specializarea română-franceză.
A fost apoi, timp de 10 ani, profesor de limba română şi franceză, obţinând gradul didactic II.
În
anul 1990 se angajează la Radio România, fiind mai întâi crainic, timp
de un an, apoi realizator, producător, publicist comentator la
puncte-fixe, corespondent şi trimis special al radioului public în
străinătate şi în teatrele de operaţii ale Armatei Române.
În 1990 a absolvit cursul de „Tehnici de
vorbire la microfon”, iar în anii 1992, 1994 şi 1995 s-a instruit în
cadrul unor programe de jurnalism organizate de Radiodifuziune.
A fost corespondent în Republica Moldova
(1992 – 1994), Polonia – 1994 şi Elveţia, în acelaşi an, acolo unde s-a
aflat după obţinerea unei burse acordate de Radio Suisse.
În perioada 1995 – 1997 a fost expert la
Radio China Internaţional – programul în limba română, apoi a fost
realizator al emisiunilor „Matinal”, „Matinal Duminical” – din anul 1999
-, „Euroatlantica” şi „Cronicari în colb de cronici”, realizată la
Radio România Actualităţi, împreună cu istoricul Mircea Dogaru, emisiune
interzisă la un moment dat din excesul de zel al conducătorilor
postului.
În
30 iunie 1997 a realizat de la Bejing, în colaborare cu Alexandra Andon
(aflată în studioul de la Bucureşti) emisiunea duplex Bucureşti –
Beijing, produsă în colaborare de RRA şi Radio China Internaţional şi
dedicată revenirii Hong-Kong-ului la China, emisiune care a primit un
premiu special din partea Comitetului Director al Radio China
Internaţional. Transcriptul acestei emisiuni este prezentat dealtfel şi
în volumul „Evantaiul celor 1000 de gânduri”, publicat de Editura Ion
Cristoiu în anul 1999.
În anul 1998, Septimiu Roman a coordonat şi realizat masa rotundă pe tema „Punţilor prieteniei româno – chineze”.
În anul 2003 a transmis corespondenţe din
Iordania acolo unde a fost trimis să acopere informaţional intervenţia
americană în Irak. La acel moment, Radio România şi Ministerul Apărării
Naţionale demaraseră “Operaţiunea Curcubeul”, care a presupus o reţea de
corespondenţi care să acopere atacul şi cucerirea Irakului, pe lângă
corespondenţele de la Amman ale lui Septimiu, fiind trimişi Radu
Dobriţoiu, în Turcia, de unde ar fi urmat să intre în nordul Irakului în
cazul în care Parlamentul de la Ankara ar fi aprobat intervenţia SUA,
Cătălin Gomboş în Kuweit, Gabriel Ionescu în Qatar, iar Mario Balint
chiar în Bagdad.
În anul 2005 a absolvit cursul „Reporter pentru situaţii speciale”.
În perioada activităţii didactice a
publicat mai multe articole de limbă şi literatură română şi franceză şi
de metodică didactică.
Din bogata sa experienţă jurnalistică, au
văzut lumina tiparului volumele “Prin jertfă pentru Europa. Pe urmele
armatei române în Campania din Vest” (Editura Brand, 2005) – lansată la
24 octombrie 2005, şi “Bătălia pentru România: dialog pe calea undelor”
(împreună cu Mircea Dogaru, Editura Phobos, 2005).
Primul
volum este o mărturie a dragostei nemărginite a lui Septimiu faţă de
istoria naţională, sentiment ce i-a călăuzit paşii, împreună cu o
delegaţie pentru Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, în perioada
22-29 aprilie 2005, prin ţările europene, urmând traseul eroic al
Armatei române, în cel de – Al Doilea Război Mondial, presărat cu mii de
morminte ale ostaşilor români care îşi dorm somnul de veci în cimitire
din ţările pentru libertatea cărora au căzut la datorie.
Iată ce scria Septimiu în argumentul-prefaţă al acestui volum:
“(…)
Acestor eroi – mulţi dintre ei neştiuţi, sau, adeseori, pe nedrept
uitaţi, ce-şi dorm somnul de veci departe de locurile din care au plecat
– le sunt închinate rândurile de mai jos, cu ocazia împlinirii a 60 de
ani de la victoria în războiul în care au dat jertfa supremă pentru
libertatea României şi a Europei.
De asemenea, tuturor acelora care au
supravieţuit, în speranţa că autorităţile în drept să-şi aducă aminte de
ei – nu numai la sărbători sau în campaniile de imagine !…
Nu ne integrăm în Europa cu şuruburi
sau rulmenţi, cu “grămada de fier vechi” – cum zicea un “subtil”
politician – ci cu resursele noastre, dar, în primul rând, cu
civilizaţia şi cultura noastră, cu istoria şi jertfele noastre! Pe aceia
care îşi închipuie că “nu putem păşi înainte cu faţa întoarsă spre
trecut”, care desconsideră experienţa trecutului, repetându-i,
matematic, greşelile, sper ca paginile care urmează să-i pună, cât de
cât, pe gânduri! Dacă au timp şi… chef! În amintirea unor rude – mai
apropiate sau îndepărtate – pe care fiecare dintre noi le avem pierdute
în cele două războaie mondiale şi înhumate în ţară sau în peste 30 de
ţări din Europa şi… aiurea, noi, ca dascăl şi jurnalist, ne facem
datoria!…”
Prin acest volum, autorul îşi propunea să
tragă un semnal de alarmă asupra stării materiale precare şi a lipsei
de apreciere faţă de veteranii de război pe care o manifestă opinia
publică, subliniind contrastul între faptele de vitejie ale acestora şi
condiţiile, de cele mai multe ori inumane, în care aceşti eroi ai
neamului sunt nevoiţi să îşi ducă existenţa.
În anul 2006 Septimiu Roman a fost trimis
special în teatrul de operaţii al Armatei Române din Kandahar,
Afganistan, iar în anul 2008, timp de patru luni, a fost corespondent al
RRA în teatrul de operaţii de la Tallil, Irak, pe perioada misiunii
Batalionului de Infanterie din Iaşi (supranumit „Lupii Negri”).
A fost de-a lungul anilor corespondentul Radio România pe lângă Ministerul de Externe, Ministerul Apărării, Guvern şi Parlament.
A
realizat nenumărate interviuri cu personalităţi ale vieţii politice şi
culturale, interne şi internaţionale, fiind remarcabile cele realizate
cu preşedinţii României, Ion Iliescu, Republicii Moldova, Mircea Snegur
şi Franţei, François Mitterand.
A fost tipul de jurnalist – patriot,
fiindcă a fost implicat profund şi în problemele românilor din afara
frontierelor, dar şi ale românilor discriminaţi în propria ţară, aşa cum
sunt cei din judeţele Covasna şi Harghita, sau romano-catolicii din
Moldova agresaţi violent de neprieteni care le contestă identitatea
românească. A transmis nenumărate corespondenţe despre convieţuirea
interetnică din ţara noastră, de la Universitatea de vară de la Izvorul
Mureşului, de la alte evenimente culturale româneşti desfăşurate de o
parte şi de alta a Carpaţilor, prezentând durerile românilor din mediul
multietnic şi multiconfesional, uitate parcă prea des de politicienii
preocupaţi de alte interese, de ordin personal.
A primit, în timp, nenumărate premii şi
distincţii, fiind de menţionat cele venite din partea Crucii Roşii, a
Radio China Internaţional, premiul Asociaţiei Jurnaliştilor
Profesionişti din România – în anul 2005 şi Diploma de Excelenţă a
Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor pentru anul 2006 – decernată pe
3 decembrie în acelaşi an, în cadrul spectacolului „Suflet de român“
dedicat Zilei Naţionale a României, desfăşurat la Centrul Cultural al
Ministerului Afacerilor Interne. ONCE l-a premiat atunci pe Septimiu
„pentru profesionalismul dedicat cultului eroilor, dăruit publicului cu
patima omului care crede”.
De asemenea, a fost distins cu Emblema de
Onoare a Statului Major General al Armatei, acordată de generalul
Ştefan Oprea în anul 2010, la împlinirea a 70 de ani de la difuzarea, de
către RRA, a primei emisiuni „Ora Ostaşului”.
A trecut în Împărăţia Cerurilor, mult prea devreme, la 17 ianuarie 2013.
Fotografii din arhiva familiei Roman
Răzvan Moceanu
