aprilie 11, 2011
Welcome to Mărginimea Sibiului!
http://www.bestmusic.ro/orchestra-sinel-ioan-dragulin/melodia-1-691487.html
* fondul muzical - Sinel Ioan DragulinDescarca fisierul audio in format MP3
Mărginimea Sibiului (maghiară: Szeben-Hegyalja, germană Hermannstädter Randgebiet) este o zonă care include 18 localităţi din România aflate în partea de sud-vest a judeţului Sibiu din Transilvania, toate având o moştenire etnologică, culturală, arhitecturală şi istorică unică.
Marginimea Sibiului is a unique ethnographic area in Romania situated west of Sibiu, limited in the southern part by Sadu valley and north by Saliste valley including 18 villages: Boita, Sadu, Rau Sadului, Talmaciu, Talmacel, Rasinari, Poplaca, Gura Raului, Orlat, Fantanele, Sibiel, Vale, Saliste, Gales, Tilisca, Rod, Poiana Sibiului and Jina.
The geopolitical position of the area, situated on the southern border of Transylvania with Tara Româneasca and nearby Sibiu, a very strong crafts and commercial center, offered to Marginimea Sibiului several characteristic traits. The villages developed a mixed economical life, based on agriculture, raising animals and traditional crafts, with a particular accent on sheep raising. The greater part of the villages in this area preserved strong spiritual and ethno-folkloric traditions. Although modern constructions progressively replaced the old and traditional ones, the atmosphere in Marginimea Sibiului remained unaltered.
http://www.turism.sibiu.ro/en/marginime.htm
The oldest painted church is in Saliste, built in 1674. The wooden church in Poiana Sibiului dates back in 1771, and the one in Talmacel was erected in 1776. Furthermore, the village museum in Rasibari displays its heritage – ceramics, painted furniture, tools used by housekeepers, with their relaxing and pleasing simplicity. Folk costumes were also brought together in a beautiful collection, in Gales. Also, old church books and religious items were harbored at the ortodox church’s museum.
LIFE AS A CELEBRATION
Ancient rights, made by first Romanian rulers, are still present in the conscience of the people in Marginime. Deeply and subtly knowing the nature, in which they live in harmony for centuries, they practice the natural of the things, the natural of the world. Traditions witch deep roots were consolidated, with little influence from the modern world. The locals are still proudly wearing their holiday costumes, those wonderful and elegant clothes embroided in black and white.On Sundays and for holidays, in church or on the streets, doublets and waistcoats flourish in the sunlight, with their sil-wove decorations.
Marginime lacals’ most important traditions are rediscovered during the winter holidays. ”Young men’s carols” and the “ Young men band” are unique. Traditional dances such as “Calusarii”, “ Braul” and “Sarba” are also unique. The celebrations last for 12 days, from Christmas Eve until Saint John, on January 7. The carols, one of the most ancient Romanian traditions, start with children’s songs in Marginime and later are sung by the young men bands, who embody the Bible’s wise men.
The fourth day of Christmas is marked by a large gathering: young people from Marginime and the neighboring counties – Alba, Brasov, Valcea – meet in Saliste for the Union dance.
Lasata Secului, the Orthodox equivalent of Mardi Gras, is marked by fires lit on hills close to the villages. On 23, locals celebrate “Sangeorz” (from Saint George), a tradition devoted to the regeneration of spring and life. “Sanzienele”, another ancient tradition, preserved unaltered by the modern times are celebrated on June 24. And, as we are in the shepherds empire, July 20 is the day when lambs are sheared, while August 1 is bears’s day, Mavcovei, a day of fasting. For weddings, the gates of the bride and groom’s houses are decorated, and when the time comes, the road for wedding attendants is closed.
The groom and the best man, togheter with a shinning group of goyful young men, are allowed to go to ask for the bride.
At the other and of life, when one of the locals dies, the bells ring for him or her in the village of birth…
Banat | Basarabia | Bucovina | Bugeac | Cadrilater | Crişana | Dobrogea | Maramureş |
Moldova | Muntenia | Oltenia | Transilvania | Transnistria
Subregiuni istorice: Ţara Almăjului • Ţara Bârsei • Ţara Făgăraşului • Ţara Haţegului • Ţara Hălmagiului • Ţinutul Herţa • Ţinutul Pădurenilor • Ţara Mocanilor • Ţara Moţilor • Ţara Năsăudului (incluzând Ţinutul Reghinului) • Ţara Oaşului • Ţara Oltului • Sătmar • Ţinutul Secuiesc • Mărginimea Sibiului • Ţara Zarandului •
Sate şi comune Boiţa• Fântânele • Galeş • Gura Râului • Jina • Orlat • Poiana Sibiului • Poplaca • Răşinari • Râu Sadului • Rod • Sadu • Sibiel • Tălmăcel • Tilişca • Vale
Pentru ca si-au ridiat casele pe vechea frontiera austro-ungara din sudul Transilvaniei , acolo unde se intalnesc dealul cu muntele, oamenilor, ale caror obiceiuri venind din negura timpului sunt vii si astazi, li sa spus 'margineni'.
La vest de Sibiu, o salba de sate romanesti carora le-a priit de minune aerul civilizatiei sasesti alcatuieste cea ce se numeste de secole incoace 'Marginimea'.La rasarit, ea incepe cu satul Boita, pe dreapta Oltului, acolo unde se intra in defileul purtand acelasi nume. La apus, Jina vesteste celalalt capat, iar hotar sunt apele Sebesului. Oierii, vietuind in comunitati bine inchegate, au durat case de brad, acoperisuri inalte, protejate cu sindrila. Aici, in tihna si cu temeinicie pe care surgerea vremii n-a slabit-o, ei si-au vazut mai departe de mestesuguri, intre care lucrul lanii si al pieilor a dat masura maiestriei lor.
De cand se stiu, oamenii se indeletnicesc cu cresterea animalelor. Pastorii isi duceau turmele din pasune in pasune, pana peste Dunare, chiar spre Constantinopol sau Adriatica, dincolo de Tisa in Polonia, iar spre rasarit atingeau Caucazul. Intre cele mai vestite asezari ale Marginimii Sibiului se rostesc nume ca Saliste, Sibiel, Tilisca, Rasinari, Poiana Sibiului, Miercurea Sibiului, Poplaca, Orlat, Fantanele, Jina. Iata si ce spun unele dintre cele mai venerabile 'certificate de nastere': Rasinari – 1204, Talmaciu – 1318, Orlat – 1322, Saliste – 1354. Aceasta lume i-a dat lumii mari, mai catre zilele noastre, pe Cioran, pe Noica si pe Goga.
Satele si-au pastrat bine bisericile fortificate.Cea din Cisnadioara, ridicata la 1233, domina imprejurimile, de pe inaltimea asa-numitului Deal al Cetatii. Legenda spune ca la Tilisca, cetatea dacica a fost ridicata chiar de catre regele Burebista. Acestui loc incarcat de colbul greu al istoriei i se alatura, in Marginime, cunoscuta cetate de la Cristian, cladita la 1945, ori ea de la Calnic, care dainuie tocmai din 1250. Merita de asemenea desoperite cu pasul cetatea Salgo si bisericile fortificate sasesti. Macar un popas se cere la Cetatea Scurta din Orlat (cladita la 1317), la Moara de hartie din aceeasi localitate – cea mai veche din sud-estul Europei, fiind ridicata in 1524, la biserica fortificata din Dobarca. Trecatorii, fie ei turisti ori localnici, le privesc si simt in fata lor veneratie.
La Sibiel, muzeul de icoane pe sticla, unic in lume, adaposteste peste 700 de piese, adevarate minuni zamilsite de mana omului stapanit de frumos si divin. Picturile de acest fel sunt roadele unui obicei pastrat in Maginime de mai bine de doua veacuri. Cea mai veche biserica pictata se afla la Saliste, din 1674. Biserica de lemn din Poiana Sibiului dateaza de la 1771, iar cea din Talmacel din 1776. La randul sau, muzeul satesc de la Rasinari isi infatiseaza zestrea de ceramica, mobila pictata, lucruri de-ale casei si gospodariei, in toata simplitatea lor odihnitoare si cuceritoare totodata. Costumele populare s-au adunat si dansele intr-o preafrumoasa colectie, la Gales, dupa cum cartile sfinte cu varste venerabile si obiectele de cult si-au gasit adapost la muzeul parohiei ortodoxe.
In constiinta oamenilor din Marginime au dainuit drepturile din batrani , venind tocmai de la cele dantai nezate romanesti . Cunoscatorii profunzi si subtili ai naturii, in inima careia traiesc armonios de sute de ani ei exerseaza mai departe, nestingheriti, firescul lucrurilor, firescul lumii. Obiceiurile, avand raacini atat de adanci, s-au consolidat, abia bagand in seama asalturile modernismului. Oamenii locului continua sa-si poarte cu mandrie straiele de sarbatoare, aceste minunate si de o eleganta desavarsita haine brodate in alb si negru. Duminica, si de sarbatori, la biserica, ori pe ulitele satelor, pieptarele si cojoacele infloresc in soare cu motive seducatoare, tesute din matase.
Cele mai importante obiceiuri ale marginenilor se redescopera cu prilejul sarbatorilor de iarna. Sunt unice “ Colindatul feciorilor” si “ Ceata junilor”. Intre dansuri, cele barbatesti precum Calusarii, Braul si Sarba, nu au nici ele pereche. Sarbatorile tin 12 zile, din Ajunul Craciunului pana la celebrarea Sfantului Ion, are se petrece pe 7 ianuarie. Colindul, obicei din cele mai vechi la toti romanii, se porneste in Marginimea Sibiului cu copii si isi desfasoara spectacolul mai departe cu cetele de flacai, care infatiseaza craii in toate zilele. In a patra zi de Craciun, are loc o mare adunare: tinerii din asezarile Marginimii, ba hiar din judetele apropiate, precum Alba, Brasov, Valcea, se intalnesc in piata din Saliste si se prind in hora unirii.
Lasata Secului sau intrarea in Postul Pastelui este marcata prin aprinderea unor fouri pe coastele dealurilor din apropierea satelor. Pe 23 aprilie este sabatorit Sangeorzul, o traditie inchinata primaverii regeneratoare, vietii.Sanzienele, un alt obicei dintre cele mai stravechi, care s-a pastrat intr-o frumusete nealterata de ritmurile moderne, se petrec pe 24 iunie. Si sa nu uitam ca ne aflam in imparatia oierilor: tunsul mieilor se face pe 20 iulie, de Sfantul Ilie, iar de 1 august este ziua ursului, Macovei, zi de post. La nunta, se impodobesc cu dragoste portile caselor in care locuiesc tinerii miri, iar cand vine momentul potrivit se inchide drumul nuntasilor. Numai mirele si cel ales sa le fie insurateilor nas, insotiti de un stralucitor si vesel alai de feciori, merg in petit la mireasa.
http://www.infotravelromania.ro/sibiu_marginimeasibiului.html
http://www.bestmusic.ro/orchestra-sinel-ioan-dragulin/
* fondul muzical - Sinel Ioan DragulinDescarca fisierul audio in format MP3
Cea mai veche formaţie de dansuri populare a României, devenită patrimoniu universal: Junii Sibiului. S-au născut în 1944, din iniţiativa maestrului coregraf Ioan Macrea, şi s-au transformat în mers din formaţie de amatori, la început bărbătească, apoi mixtă, în Ansamblu Profesionist Naţional (1991).
* fondul muzical - Sinel Ioan DragulinDescarca fisierul audio in format MP3
www.juniisibiului.ro/
Marginimea Sibiului is a unique ethnographic area in Romania situated west of Sibiu, limited in the southern part by Sadu valley and north by Saliste valley including 18 villages: Boita, Sadu, Rau Sadului, Talmaciu, Talmacel, Rasinari, Poplaca, Gura Raului, Orlat, Fantanele, Sibiel, Vale, Saliste, Gales, Tilisca, Rod, Poiana Sibiului and Jina.
The geopolitical position of the area, situated on the southern border of Transylvania with Tara Româneasca and nearby Sibiu, a very strong crafts and commercial center, offered to Marginimea Sibiului several characteristic traits. The villages developed a mixed economical life, based on agriculture, raising animals and traditional crafts, with a particular accent on sheep raising. The greater part of the villages in this area preserved strong spiritual and ethno-folkloric traditions. Although modern constructions progressively replaced the old and traditional ones, the atmosphere in Marginimea Sibiului remained unaltered.
The festive costumes of a rare elegance, embroidered in black and white, are proudly worn during the holidays and the crafts inherited from generation to generation are still practiced nowadays with great success. Starting a long time ago, these populations of sheep raisers have always been and still are masters in the processing of wool and leather.
While visiting these lands, one has the opportunity to find old churches, museums (the museum in Sibiel, where the largest collection of glass stained icons in Europe is displayed;
The Village Museum in Rãşinari, displaying usual ceramic items, painted furniture, household and craftsmanship objects; the museum in Galeş, with an impressive collection of folkloric costumes and the Orthodox Parish Museum comprising old religious objects and books), memorial houses and traditional peasant constructions. With time, Mãrginimea Sibiului became an important highlight of the Romanian rural tourism, numerous lodging houses appearing here and offering the necessary comfort for an unforgettable stay.
The typically peasant atmosphere, the intact preservation of traditions and customs, the hospitality of the locals make these lands even more appealing.
While visiting these lands, one has the opportunity to find old churches, museums (the museum in Sibiel, where the largest collection of glass stained icons in Europe is displayed;
The Village Museum in Rãşinari, displaying usual ceramic items, painted furniture, household and craftsmanship objects; the museum in Galeş, with an impressive collection of folkloric costumes and the Orthodox Parish Museum comprising old religious objects and books), memorial houses and traditional peasant constructions. With time, Mãrginimea Sibiului became an important highlight of the Romanian rural tourism, numerous lodging houses appearing here and offering the necessary comfort for an unforgettable stay.
The typically peasant atmosphere, the intact preservation of traditions and customs, the hospitality of the locals make these lands even more appealing.
MARGINIMEA SIBIULUI
Priceless ancient beauty
by Andrei Tudor
Because they built their houses on the former austrian-hungarian border, in southern Transylvania, where hills and mountains meet, people whose ancient traditions are still alive are called “ MARGINENI”.
Going west from Sibiu, a necklace of Romanian villages that fully enjoyed the spirit of the Saxon civilization make what is called for centuries “ Marginimea” (The Edge). On the eastern side, it starts with the Boita village, on the right bank of Olt River, at the entrance of the Olt Strait. At the west Jina marks the other end, and the waters of Sebes River border the region.
Shepherds, who live in very close communities, build pine houses, with tall roofs, protected with spinters. Here, in peace and with firmness unchanged by the passing of time, they lived on with their crafts, including dressing leather and making wool, wich are a proof of their craftsmanship. People have been growing animals since forever. Shepherds took their sheep to the pastures, farther and farther, crossing the Danube and even to Constantinopol and the Adriatic, beyond the Tisza River, in Poland, and to the east, up to the Caucasus.
Amoung the best known villages in the Marginimea Sibiului are Saliste, Sibiel, Tilisca, Rasinari, Poiana Sibiului, Mierurea Sibiului, Poplaca, Orlat, Fantanele, Jina. Here is what some of the most venerable “ birth certificates” say: Rasinari – 1204, Talmaciu – 1318, Orlat – 1322, Saliste – 1354. In this world, philosophers and writers Emil Cioran, Constantin Noica and Octavian Goga were born.
AMONG CITADELS AND ICONS
The villages kept their fortified churches . The one in Cisnadioara, built in 1233, towers over the surrounding area from the so-called Citadel Hill. The legend says that in the village of Tilisca, the Dacian citadel was built by King Burebista himself. Nearby stand the well known Cristian citadel, built in 1945 , and the Calnic citadel, towerin over the village since 1250. The Salgo citadel and the fortified Saxon churhes are also worth walking in. The tourist has to stop at the Cetatea Scurta (Short Citadel) in Orlat, built in 1317, at the paper mill in the village, the oldest of its kind in South Eastern Europe – it was built in 1524 – or at the fortified church in Dobarca. Both locals, and tourists watch them with veneration.
In Sibiel, the glass-painted icons, unique around the world, hosts over 700 pieces, wonders created by the hand of men driven by beauty and the divine. Icons are the fruit of a tradition kept for more than two centuries in Marginime.
The oldest painted church is in Saliste, built in 1674. The wooden church in Poiana Sibiului dates back in 1771, and the one in Talmacel was erected in 1776. Furthermore, the village museum in Rasibari displays its heritage – ceramics, painted furniture, tools used by housekeepers, with their relaxing and pleasing simplicity. Folk costumes were also brought together in a beautiful collection, in Gales. Also, old church books and religious items were harbored at the ortodox church’s museum.LIFE AS A CELEBRATION
Ancient rights, made by first Romanian rulers, are still present in the conscience of the people in Marginime. Deeply and subtly knowing the nature, in which they live in harmony for centuries, they practice the natural of the things, the natural of the world. Traditions witch deep roots were consolidated, with little influence from the modern world. The locals are still proudly wearing their holiday costumes, those wonderful and elegant clothes embroided in black and white.On Sundays and for holidays, in church or on the streets, doublets and waistcoats flourish in the sunlight, with their sil-wove decorations.
Marginime lacals’ most important traditions are rediscovered during the winter holidays. ”Young men’s carols” and the “ Young men band” are unique. Traditional dances such as “Calusarii”, “ Braul” and “Sarba” are also unique. The celebrations last for 12 days, from Christmas Eve until Saint John, on January 7. The carols, one of the most ancient Romanian traditions, start with children’s songs in Marginime and later are sung by the young men bands, who embody the Bible’s wise men.
The fourth day of Christmas is marked by a large gathering: young people from Marginime and the neighboring counties – Alba, Brasov, Valcea – meet in Saliste for the Union dance.
Lasata Secului, the Orthodox equivalent of Mardi Gras, is marked by fires lit on hills close to the villages. On 23, locals celebrate “Sangeorz” (from Saint George), a tradition devoted to the regeneration of spring and life. “Sanzienele”, another ancient tradition, preserved unaltered by the modern times are celebrated on June 24. And, as we are in the shepherds empire, July 20 is the day when lambs are sheared, while August 1 is bears’s day, Mavcovei, a day of fasting. For weddings, the gates of the bride and groom’s houses are decorated, and when the time comes, the road for wedding attendants is closed.
The groom and the best man, togheter with a shinning group of goyful young men, are allowed to go to ask for the bride.
At the other and of life, when one of the locals dies, the bells ring for him or her in the village of birth…
Asculta integral interivul cu Gabriel Liiceanu
Regiuni istorice ale Romaniei
Banat | Basarabia | Bucovina | Bugeac | Cadrilater | Crişana | Dobrogea | Maramureş |Moldova | Muntenia | Oltenia | Transilvania | Transnistria
Subregiuni istorice: Ţara Almăjului • Ţara Bârsei • Ţara Făgăraşului • Ţara Haţegului • Ţara Hălmagiului • Ţinutul Herţa • Ţinutul Pădurenilor • Ţara Mocanilor • Ţara Moţilor • Ţara Năsăudului (incluzând Ţinutul Reghinului) • Ţara Oaşului • Ţara Oltului • Sătmar • Ţinutul Secuiesc • Mărginimea Sibiului • Ţara Zarandului •
Localităţi care fac parte din Mărginimea Sibiului
Oraşe Sălişte • TălmaciuSate şi comune Boiţa• Fântânele • Galeş • Gura Râului • Jina • Orlat • Poiana Sibiului • Poplaca • Răşinari • Râu Sadului • Rod • Sadu • Sibiel • Tălmăcel • Tilişca • Vale
Mărginimea Sibiului
Frumuseţe veche, fără preţ
Pentru ca si-au ridiat casele pe vechea frontiera austro-ungara din sudul Transilvaniei , acolo unde se intalnesc dealul cu muntele, oamenilor, ale caror obiceiuri venind din negura timpului sunt vii si astazi, li sa spus 'margineni'.La vest de Sibiu, o salba de sate romanesti carora le-a priit de minune aerul civilizatiei sasesti alcatuieste cea ce se numeste de secole incoace 'Marginimea'.La rasarit, ea incepe cu satul Boita, pe dreapta Oltului, acolo unde se intra in defileul purtand acelasi nume. La apus, Jina vesteste celalalt capat, iar hotar sunt apele Sebesului. Oierii, vietuind in comunitati bine inchegate, au durat case de brad, acoperisuri inalte, protejate cu sindrila. Aici, in tihna si cu temeinicie pe care surgerea vremii n-a slabit-o, ei si-au vazut mai departe de mestesuguri, intre care lucrul lanii si al pieilor a dat masura maiestriei lor.
De cand se stiu, oamenii se indeletnicesc cu cresterea animalelor. Pastorii isi duceau turmele din pasune in pasune, pana peste Dunare, chiar spre Constantinopol sau Adriatica, dincolo de Tisa in Polonia, iar spre rasarit atingeau Caucazul. Intre cele mai vestite asezari ale Marginimii Sibiului se rostesc nume ca Saliste, Sibiel, Tilisca, Rasinari, Poiana Sibiului, Miercurea Sibiului, Poplaca, Orlat, Fantanele, Jina. Iata si ce spun unele dintre cele mai venerabile 'certificate de nastere': Rasinari – 1204, Talmaciu – 1318, Orlat – 1322, Saliste – 1354. Aceasta lume i-a dat lumii mari, mai catre zilele noastre, pe Cioran, pe Noica si pe Goga.
ÎNTRE CETĂŢI ŞI ICOANE
Satele si-au pastrat bine bisericile fortificate.Cea din Cisnadioara, ridicata la 1233, domina imprejurimile, de pe inaltimea asa-numitului Deal al Cetatii. Legenda spune ca la Tilisca, cetatea dacica a fost ridicata chiar de catre regele Burebista. Acestui loc incarcat de colbul greu al istoriei i se alatura, in Marginime, cunoscuta cetate de la Cristian, cladita la 1945, ori ea de la Calnic, care dainuie tocmai din 1250. Merita de asemenea desoperite cu pasul cetatea Salgo si bisericile fortificate sasesti. Macar un popas se cere la Cetatea Scurta din Orlat (cladita la 1317), la Moara de hartie din aceeasi localitate – cea mai veche din sud-estul Europei, fiind ridicata in 1524, la biserica fortificata din Dobarca. Trecatorii, fie ei turisti ori localnici, le privesc si simt in fata lor veneratie.La Sibiel, muzeul de icoane pe sticla, unic in lume, adaposteste peste 700 de piese, adevarate minuni zamilsite de mana omului stapanit de frumos si divin. Picturile de acest fel sunt roadele unui obicei pastrat in Maginime de mai bine de doua veacuri. Cea mai veche biserica pictata se afla la Saliste, din 1674. Biserica de lemn din Poiana Sibiului dateaza de la 1771, iar cea din Talmacel din 1776. La randul sau, muzeul satesc de la Rasinari isi infatiseaza zestrea de ceramica, mobila pictata, lucruri de-ale casei si gospodariei, in toata simplitatea lor odihnitoare si cuceritoare totodata. Costumele populare s-au adunat si dansele intr-o preafrumoasa colectie, la Gales, dupa cum cartile sfinte cu varste venerabile si obiectele de cult si-au gasit adapost la muzeul parohiei ortodoxe.
Ardealul, starea mea de spirit
VIAŢA, CA OBICEI DE SĂRBĂTOARE
Cu care ma gandesc la tara,
De parc-as respira lumina
Si existenta milenara.
La orice pas iti rade-o floare,
Sub orice pas e un mormant,
Ardealul intregind o roata
Sub care Horia s-a frant.
Aud un clopot sus pe-o cruce,
Batand cu limba-n ideal,
Ca-ntr-o Duminica a tarii
Vin la biserica-n Ardeal.
de Marin Sorescu
VIAŢA, CA OBICEI DE SĂRBĂTOARE
In constiinta oamenilor din Marginime au dainuit drepturile din batrani , venind tocmai de la cele dantai nezate romanesti . Cunoscatorii profunzi si subtili ai naturii, in inima careia traiesc armonios de sute de ani ei exerseaza mai departe, nestingheriti, firescul lucrurilor, firescul lumii. Obiceiurile, avand raacini atat de adanci, s-au consolidat, abia bagand in seama asalturile modernismului. Oamenii locului continua sa-si poarte cu mandrie straiele de sarbatoare, aceste minunate si de o eleganta desavarsita haine brodate in alb si negru. Duminica, si de sarbatori, la biserica, ori pe ulitele satelor, pieptarele si cojoacele infloresc in soare cu motive seducatoare, tesute din matase.
Iar la celelalt “ capat “ al vietii, cand unul dintre oamenii locului trece in randul celor drepti, clopotele rasuna pentru el in satul care i-a fost loc de venire pe lume…
http://www.infotravelromania.ro/sibiu_marginimeasibiului.html
aprilie 07, 2011
Spin & Uncle Jack by Jamin Winans
Unul dintre cele mai bune scurt metraje vazute vreodata. Se numeste Spin, a fost realizat in 2005 de Jamin Winans (care este si compozitorul coloanei sonore) si este povestea unui DJ “trimis pe Pamant” sa remedieze o serie de evenimente … nefericite. Filmul a fost premiat la peste 40 de festivale de profil din intreaga lume. Pentru cei care l-au vazut la vremea lui, sunt sigur ca va va face placere sa il revedeti, iar daca il vedeti pentru prima oara… vizionare placuta.Şi ultimul scurt metraj in regia lui Jamin Winans, intitulat Uncle Jack, o poveste cel putin la fel de buna. Enjoy.
Magic Coffee
Ne-am obisnuit cu totii, mai mult sau mai putin, sa consumam zilnic sau la diverse ocazii din lichidul negru. La birou sau acasa, in vizita sau chiar pe strada. Pentru unii cafeaua a ajuns un deliciu de care nu se mai pot dezlipi. Dar, dincolo de calitatile de aliment ale cafelei, exista ceva ce nu poate fi vazut cu ochiul liber. Exista o intreaga lume care este pusa in miscare cu ajutorul cafelei si care este mai mult decat fascinanta. Chiar daca nu toti o putem vedea sau simti, e bine sa fim constienti de existenta ei. Poate ca vor fi si sceptici. Pe acestia nu vom incerca sa-i convingem ca in spatele cafelei exista o lume. Ii lasam sa-si bea cafeaua mai departe in liniste, savurand fiecare picatura de lichid aromatic.
Ritual pentru îmbunătăţirea vederii
Se spune ca ochii sunt oglinda sufletului si ca dupa ochi iti poti da seama ce fel de om este o persoana sau alta. Nu intamplator anumite persoane isi feresc privirea in timp ce altele se uita adanc in ochii tai, pentru a te influenta sau a te citi.
Pentru a avea niste ochi sanatosi, luati 30 boabe de cafea verde, macinati-le si faceti din ele o cafea mica, concentrata, asa cum va place. Nu puneti nici un fel de zahar sau indulcitor. Dimineata, fara sa mancati ceva in prealabil, spalati-va pe ochi cu putina aghiazma. Mergeti apoi in camera voastra. deschideti geamul si respirati adanc de cateva ori. Apoi vizualizati mental imaginea unui vultur care zboara la foarte mare inaltime. Spuneti de 3 ori la rand “ Ochii mei sunt sanatosi si agili ca ai unui vultur. Privirea mea este clara si limpede. Vad totul si orice. “ Ritualul trebuie facut timp de 5 zile consecutive pe luna, intre orele 07.00 – 08.00.
Somewhere in this crazy nightWith all this noise,and all this lightI'm out upon the crowded streetI play the game and I keep the beatWoo-ooBut I'm thinking of youWoo-ooBut I'm thinking of youAnd I remember the summer daysYour strenght and yet your gentle waysNow I'm back on the crowded streetThrough the darker daysI keep the beatWoo-ooBut I'm thinking of you
Woo-ooBut I'm thinking of youThrough all the grey, Isee skies of blueI close my eyes causeI'm thinking of youAnd I pray to god, that what we hadWe will have again somedaySo I telephoned to tell you whatI'd hoped you'd like to hear me sayWoo-ooBut I'm thinking of youWoo-ooBut I'm thinking of you
Ritual pentru păstrarea tonusului şi a unei stări psihice excelente
Taina vinului o regasim in aproape toate religiile lumii, din cele mai vechi timpuri. Crestinismul a pastrat taina intr-o forma putin diferita, tocmai pentru ca in aceasta zona, locuitorii stravechi il cinsteau pe Dionisos. Dionisos care era nu un desfranat, asa cum apare intr-o serie de texte, ci era unul din zeii vietii si cinstit ca atare. Vinul era considerat ca fiind un lichid vital, datator de viata. Cati oare din cei care citesc aceste randuri nu au auzit de la batrani de sau cati nu s-au impartatat la biserica?! Biserica insasi spune despre vin ca este .
Luati un litru de vin rosu, de tara - pentru a va feri de chimicalele puse in bautura. Turnati vinul intr-un vas nefolosit si puneti deasupra o crenguta de busuioc. De jur imprejurul vasului puneti boabe de cafea, sub forma unui hexagon regulat. Puneti in vin 7 boabe de cafea rupte fiecare in cate 2 jumatati. In fiecare din cele 6 colturi ale hexagonului turnati cafea macinata sub forma unor mici cerculete egale intre ele.
Puneti 7 lingurite de miere de salcam in vin si amestecati de 33 de ori in sensul acelor de ceasornic si de 33 de ori in sens invers. “ Prin forta din cafea intaresc acest vin. Incepand din aceasta clipa, in vin se aduna puterea tineretii.”
Luati vinul si puneti-l inapoi in alta sticla, putin mai mare – nu uitati ca ati adaugat niste miere si deci, continutul e ceva mai mare - avand grija sa puneti si crenguta de busuioc. Din sticla veti bea cate un pahar de 200 ml in fiecare vineri seara, inainte de culcare, timp de 21 de zile.
In fiecare zi de vineri in care beti paharul trebuie sa tineti post de dimineata pana la apusul soarelui. Daca in aceasta perioada ati mancat chiar si o farama dintr-un produs ce contine carne sau lapte, ritualul nu mai are nici un efect. Veti lua o pauza de 21 de zile in care veti tine post sever – fara carne, oua, lapte si produse lactate, alcool si abstinenta sexuala. Dupa purificarea organismului trebuie sa luati ritualul de la capat.
Ritual de dragoste
Dintr-o bucata de cupru faceti un triunghi echilateral cat mai mare posibil, cu latura de 33 sau 55 centimetri. In interiorul triunghiului desenati un cerc facut din cafea macinata. La varful triunghiului aprindeti o candela. Tot cu cafea scrieti numele persoanei iubite pe un semicerc. Spuneti: “ Mergi putere din cafea si invarte roata vietii si adu-mi-l inapoi pe X. De cate ori va pleca de langa mine, invarte roata si adu-mi-l inapoi.
Ritual pentru linişte sufletească
Fiecare dintre noi isi doreste, la un moment dat, un loc al lui in care sa se retraga ori de cate ori il apasa grijile sau supararile. Un loc in care sa se refugieze si in care sa-si reincarce bateriile pentru a putea face fata problemelor aparute la un moment dat sau chiar cotidiene. Cei care isi permit isi cumpara, efectiv o casa la mare, la munte sau intr-o regiune rurala cat mai pitoreasca si merg acolo la fiecare sfarsit de saptamana. Cei mai multi insa, nu-si permit asta – multi nu-si permit nici macar un concediu pe an. Pentru aceste persoane, dar si pentru altii, interesati, vom invata sa ne construim propriul loc de refugiu chiar in interiorul nostru, acolo unde putem sa ne retragem ori de cate ori dorim si fara sa cheltuim ceva din punct de vedere material.
Inchideti ochii si vizualizati-va pe voi insiva undeva, pe un varf de munte, pe o stanca. Vantul bate de jur imprejur si este atat de puternic incat e gata sa va arunce in prapastie. Sufletul vostru tipa atragandu-va atentia ca sunteti in pericol. In momentul in care simtiti in podul palmelor niste furnicaturi, inseamna ca vizualizarea a fost corecta. Furnicaturile pot fi simtite si sub forma unei senzatii de rece in podurile palmelor. In momentul urmator vizualizati o gramada de caramizi in dreapta voastra. Din acele caramizi incepeti sa construiti un zid de jur imprejurul vostru. Trebuie sa vizualizati fiecare miscare si fiecare caramida. Numarati caramizile pe care le folositi si nu va faceti probleme daca zidul nu va avea colturile rotunjite ci drepte. Nu sunteti zidari in plan fizic ci in plan astral. Caramizile au culoarea galbenusului de ou de tara, acel galben intens. Cand ati terminat de pus ultima caramida, in asa fel ca zidul sa va depaseasca putin in inaltime, priviti deasupra voastra norii negri de furtuna. Ramane sa puneti un acoperis acestui zid. Vizualizati la nivelul plexului solar o sfera de lumina alba. Lumina sferei isi mareste intensitatea si isi schimba forma intr-o elipsa, pana in clipa in care va cuprande in ea. In acel moment nu mai vedeti zidul ci doar il simtiti, voi insiva fiind in interiorul elipsei care va va proteja. Auziti in continuare furtuna de afara, dar asta nu va mai atinge. Din contra, senzatia de frig este luata de o caldura placuta.
Pentru a obtine un efect maxim aveti nevoie de perseverenta si rabdare. Pentru ca, o data creat zidul interior, acesta va ramane permanent in voi si va va ajuta sa va linistiti in momentele furtunoase.
Ritual pentru a obţine o sumă mare de bani
Luati 100 grame de cafea bruna si 100 grame de cafea blonda. Faceti doua gramajoare distincte, punand cafeaua bruna deasupra si pe cea blonda dedesubt. Intre cele doua gramezi de cafea lasati un spatiu cam de o palma. In acest spatiu puneti cateva bancnote cu valori cat mai mari posibile. Trageti usor deasupra banilor cafeaua, mai intai cea blonda si apoi cea bruna. Spuneti: “ Fie ca prin puterea cafelei sa gasesc bani pentru... “ si spuneti pentru ce aveti nevoie. Aveti grija sa nu cereti bani pentru mai mult de o problema. O insiruire de solicitari financiare nu face decat sa duca la o intarziere a concretizarii rapide a efectului ritualic. In aceste conditii trebuie sa aveti rabdare si sa rezolvati problemele una cate una si nu la gramada, mai ales daca ele au aparut ca urmare a unor factori externi diferiti.
Cum lumea e larga, spune o vorba populara ca si ideile sunt, uneori pe masura. Unele mai bune, altele mai putin bune, dar nici una rea. La urma urmelor, rautatea vine din invidia oamenilor care in loc sa faca ceva, stau si comenteaza ideile altora, fara sa aduca nimic in locul ideilor demolate. Numai ca, uneori, din ideile ciudate se mai nasc si bani. Iar atunci invidia este direct proportionala cu suma obtinuta. Ei si ce? Vorba aceea, cainii latra, caravana trece. Si face si bani...
Tot ce este scris pe această pagină ar putea fi fals. 
Bucuraţi-vă de Vladimir Kush şi Chris Rea!Ei nu sunt falşi.
Where are you going to? I want to know what is new I want to go with you What have you seen? What do you know that is new? Where are you going to? Because I want to go with you
So meet me down at the Blue Cafe
Bun venit acasă, Europa!
Acum 7.000 de ani în Ardeal.
Prima scriere din Europa .
Tabliţele de la Tătăria.
Tablitele de la Tartaria reprezinta, dupa unii specialisti, cel mai vechi mesaj scris din istoria omenirii, mai vechi chiar decat primele scrieri sumeriene. Totusi, astazi, cei mai multi arheologi romani sunt neincrezatori cu privire la autenticitatea lor, cum sunt sceptici de cate ori vine vorba de o descoperire exceptionala. Ne refuzam mereu dreptul la originalitate, la valoare, si preferam sa afirmam ca am imprumutat mereu, de la toate neamurile, popoarele, limbile, cate ceva. La fel si cu tablitele de la Tartaria: or fi aduse de vreun sumerian si pierdute pe aici, spun unii; sau or fi fost aduse in vremurile mai noi de un colectionar; ori poate sunt falsuri...
Nu acelasi lucru se poate spune despre cercetatorii straini, care au studiat subiectul in cele mai mici detalii si au elaborat studii serioase. E adevarat, in anii `60, cand au fost descoperite tablitele de la Tartaria, nu existau destule indicii care sa confirme existenta unei scrieri neolitice in aceasta arie geografica. Piesele erau unicate, stranii. Cu timpul insa, cercetarile au avansat, iar astazi exista peste o mie de piese, in special ceramice (fragmente de vase, figurine), descoperite in peste 50 de localitati, care contin semne ale unei scrieri stravechi. Aceste semne nu sunt decorative, ci reprezinta un inceput de scriere. Piesele inscriptionate au fost descoperite in aria culturii Vincea-Turdas, in special la noi in tara si in Serbia . Turdas si Parta reprezinta la noi localitatile care au oferit piesele cele mai numeroase si mai interesante. Astfel, tablitele de la Tartaria nu mai sunt singure, chiar daca raman cele mai importante. Aceasta scriere nu a apucat sa evolueze si sa dea roade, stingandu-se odata cu cultura ce i-a dat nastere. Poate ca schimbarile climatice majore au determinat retragerea populatiilor spre zone mai ferite, sau poate ca valurile de populatii venite dinspre Asia au adus alte moduri de exprimare, cert este ca germenii scrisului neolitic au palit. Totusi, raman zecile de semne inventariate de cercetatori, nedescifrate, enigmatice, care nu stim cum au influentat evolutia culturii ulterior. Dar putem fi siguri ca au influentat-o. Ceea ce stim cu siguranta este ca scrierea neolitica a culturii Vincea-Turdas este prima scriere a Europei si poate prima scriere a omenirii.
Acum 2.000 de ani.
Cum se scrie istoria...
Dupa disparitia splendidelor culturi ale Vechii Europe si intrarea in epoca metalelor, istoria a inceput sa fie scrisa de cei ce aveau arme mai bune, orgolii mai mari si saci cu bani mai numerosi. Destul de repede, civilizatia greco-romana devine felinarul Europei, luminand anemic si subiectiv un continent ce parea sa fi fost cuprins de noapte.Tot ce nu era grecesc sau roman era barbar, salbatic, primitiv. Restul Europei devine o lume in aparenta fara valori, privita din perspectiva romanilor, care ne-au vandut si continua sa ne vanda, peste secole, o istorie partinitoare. Civilizatiile "barbare", intrate in manuale prin ochiul cuceritorului, aproape ca nici nu isi mai primesc dreptul de a se numi civilizatii. O civilizatie trebuie sa aiba arhitectura monumentala, sa construiasca colosseum-uri, in care sa puna oameni sa se ucida intre ei, spre distractia suprema a privitorului, ori sa atate animale infometate impotriva unor oameni neajutorati. O civilizatie trebuie sa aiba o armata puternica, cu care sa cucereasca mereu noi teritorii. O civilizatie trebuie sa se consume in ospete copioase si in serbari fastuoase. O civilizatie trebuie sa aiba morminte princiare bogate, piramide sau temple impozante . Dar civilizatia nu reprezinta doar aspectul material, economic, al unei populatii, nu reprezinta doar bunurile, ci si valorile. Modelul occidental ne-a obisnuit sa privim cu mai multa admiratie aspectele materiale, cele care ne aduc confort si siguranta fizica, decat pe cele spirituale, care ne ajuta sa aflam care este rostul nostru in lume. Marile civilizatii, trecute sau prezente, sunt demne de admiratie. Dar adevaratele valori nu trebuie cautate in realizarile materiale, ci in cele spirituale. Cand preotii dacilor se rugau in munti, in pesteri ascunse, si ii invatau pe oamenii de rand ca sufletul este nemuritor, iar trupul, materia nu conteaza, cei ai altor neamuri inaltau temple sclipitoare impodobite cu statui impozante. Iar daca dacii nu cheltuiau sume enorme pentru a construi cladiri colosale si a intretine armate profesioniste, asta nu ii facea mai putin intelepti decat vecinii lor. Dimpotriva. Daca dacii erau convinsi de lipsa de insemnatate a valorilor materiale, este firesc sa nu fi investit prea mult in aceste valori. Nu si-au ridicat statui, nici palate colosale, se imbracau modest, la fel ca taranii nostri de astazi, regii purtand in picioare opinci, iar pe cap o caciula de lana in loc de coroana fastuoasa din aur, batuta cu pietre pretioase. Iar cei care, investind mult mai mult in bunuri materiale, i-au numit pe acestia "primitivi" ori "salbatici", nu au inteles ca spiritualitatea este deasupra civilizatiei materiale. Cei care traiau mai mult in mijlocul naturii, aproape de zei, au inteles aceste lucruri mai bine decat cei ce-si petreceau vremea in bai, ospete si spectacole de circ. Spiritualitatea Europei se stinge dinspre vest spre est. La rasarit mereu credinta a fost mai puternica. Orientul poate fi salvator.
Astăzi. Bun venit acasă, Europa!
Gânditorul de la Hamangia
Primul homo sapiens din Europa, cea mai veche asezare stabila din Europa, cea mai veche scriere, cea mai veche cultura - astfel de sintagme ii sperie pe multi, dar mai ales pe cercetatori. Nu de putine ori, istoricii nostri, intr-o lupta oarba cu diletantii care se entuziasmeaza in fata unor descoperiri precum cele enumerate mai sus, sustin ca romanul traieste o frustrare istorica. Romanul ar fi frustrat, chipurile, ca nu a avut si el o istorie grandioasa, de invingator, precum altii, si atunci isi inventeaza una care sa il satisfaca. In aceasta falsa istorie, romanul este cel mai tare, cel mai mare, cel mai frumos si primul in toate. Un discurs atat de radical din partea specialistilor nostri elimina cu totul posibilitatea ca, uneori, chiar sa fim cei mai buni sau cei mai tari sau primii. Caci cineva trebuie sa ocupe si aceste locuri. Uneori acestia suntem noi, alteori sunt altii. Noi si noi descoperiri duc mereu la schimbarea datelor din cartile de istorie, iar daca uneori suntem si noi printre primii, acest lucru ar trebui sa ne onoreze, nu sa ne sperie. Daca am lasa deoparte toate aceste temeri si am cauta sa cernem si sa asezam fiecare lucru la locul lui si sa-i dam importanta cuvenita, am fi priviti, poate, cu mai mult respect in Europa. Cine sa ne respecte daca noi insine nu ne respectam? Cat datoreaza Europa acestor locuri, acestor civilizatii, acestei istorii, acestor oameni? Cat datoreaza Europa acestui ungher de lume, in care au incoltit primele seminte de civilizatie si spiritualitate europeana? Ganditorul de la Hamangia, considerat intre cele mai importante artefacte din istoria omenirii, este un simbol al acestor radacini milenare. Pe umerii lui s-au asternut deja 7.000 de ani, dar daca ar incepe astazi sa vorbeasca, probabil ar spune:
"Bun venit acasă, Europa ! "
de AURORA PETAN
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
