When the Snow Fall by Paul Frederick

"Ubi Patria ibi bene!"

 "Ubi Patria ibi bene!"

                                                                          Măi,ARDEAL

Drăgan Muntean ,Ioan Bocşa, Furdui Iancu- La Ţebea în 1991

ÎNGERI DEASUPRA ROMÂNIEI

SDST

"NUMAI VOI, ROMÂNII, SÎNTEŢI ŞI FRUMOŞI ,ŞI TALENTAŢI, ŞI HARNICI"

Doamne,ocroteşte-i pe români!

~Andrei Păunescu

 Apa trece pietrele rămîn

Mircea Rusu Band

Doame,ocroteşte-i pe români!

Momentan:Senin!

 

De prea mult senin

mă preling lacustră

încercînd bezmetică

să înec flăcările

ce-mi inundă trupul, 

lacrimi de foc,sufletul

Tag-uri: Momentan:Senin!

Flash Autumnal

E o seară ciudată,barbară,năucă, 

din stele cad roţi şi piane de-argint; 

pe străzi defilează-n deplină armonie

 perechile care se mint. 

 

Tu,spînzurată de braţul bărbatului tău, 

eu,în zgarda femeii de lîngă mine; 

pe străzi defilează-n deplină armonie 

perechile "fericirii depline". 

 

Ai,presupun,copii melancolici,sîni mai lăsaţi, 

soţul; ursuz şi blazat,o dată pe an îţi cumpără flori 

dar nu va ştii, niciodată,să-ţi coboare stelele-n palme, 

să te înveţe,cum te-am învăţat eu,SĂ ZBORI. 

Cel ce citeşte de Rainer Maria Rilke

Citeam de mult. Din după-masa ceea

când ploaia la ferestre fremăta.

Vântul de-afară nu-l mai cunoşteam

în cartea grea.

Priveam în carte cum te uiţi în oameni,

în oamenii întunecaţi de gânduri,

alături timpul se zgâia la rânduri.

Brusc paginile-au răsărit senine

şi-n locul bâiguielilor firave

sta scris pe toate seară, seară...

nu m-am uitat pe geam şi totuşi curg

cuvintele şi şiruri lungi se frâng

din rândurile lor împrăştiate...

Acuma ştiu că peste încărcate

grădini, sclipind, sunt bolţile departe;

soarele ar fi trebuit să mai coboare.

Şi-acum se lasă noaptea peste zare;

risipa se adună-n pâlcuri rare,

pe drumuri lungi trec oamenii în noapte

şi de departe ca şi cum ar creşte

nimicul întâmplat se desluşeşte.

Şi dac-acum ridic din carte ochii,

nimic nu mi-e străin şi totul mare.

aici trăiesc ce se petrece afară

şi peste tot nimic n-are hotare;

dar mă-mpletesc şi mai adânc în linii

când ochii mei pe lucruri se coboară,

pe simplitatea gravă a mulţimii;

atunci încet pământul se revarsă.

Şi bolta-ntreagă-ncearcă s-o cuprindă:

întâia stea e cea din urmă casă.

Cel ce citeşte

 de Rainer Maria Rilke

Gary Moore-Still got the blues (with lyrics)

Lyrics | Gary Moore lyrics - Still Got The Blues lyrics

ADRIAN şi CAII LIBERI

.

Am să vă cânt un cântec despre cai,

Cum pe planetă nu mai au ei preţ.

Un cântec despre iad şi despre rai,

Despre caii fără călăreţi.

.

.

O, cailor, cailor fără zăbale,

Cu nechezături senzuale,

Cailor, cailor, o, caii mei,

O, cailor, cailor fără de şei.

.

.

Am să vă spun, cu ochi de lacrimi plini,

Că pe pământ sunt cai tot mai puţini,

Că trandafirul e mai plin de spini,

Şi că pe străzi vuiesc maşini.

.

.

Gândiţi-vă la caii vii acum,

Mereu fugind pe ultimul lor drum,

Statui de sete şi statui de fum,

Plângând nebun şi nechezând postum.

.

.

Şi de pe caii voştri fără vieţi,

Voi, oameni zâmbitori şi vorbăreţi,

Descălecaţi cât încă mai puteţi,

Să-i mai eliberaţi, voi, călăreţi.

.

.

V-am spus aceste vorbe despre cai,

Cum ei s-au dus acuma sunt stafii.

Însă de unde-or fi, din iad, din rai,

În viaţa asta tot vor mai veni,

Superbii cai din nou vor reveni.

.

ADRIAN PĂUNESCU

.

.

Căluţii au venit de la BLTC Research

Imagini din Istoria României, în arhiva englezească

Queen Maria of Romania

Aşa,ca să nu mă mai cerţi!

 De ce retransmit ,eu, mesaje si glume? 

Un om si un caine mergeau pe un drum. Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata, isi dadu seama ca, de fapt, murise. Isi aducea acum clar aminte ca murise, iar cainele, care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma... Se intreba: " Oare unde duce drumul asta?"... 


Dupa o vreme, ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra.

Privindu-l mai indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina.

Mai sus, pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.

Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle, iar aleea care ducea spre ea parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa,

intr-o parte, un om sezand la un birou .

Il intreba:

- Scuzati-ma, unde ne aflam ?

- Aici e raiul - raspunse acesta.

- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?

- Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca

niste apa cu gheata. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.

- Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratind inspre caine.

- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.

Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise,

impreuna cu cainele sau. 

Dupa inca o lunga plimbare, pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma, a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici nu mai era vorba. Se apropie si vazu un barbat sezand rezemat de un copac si citind o carte.

- Scuzati-ma ! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?

- Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo.

- Si pentru prietenul meu ? - zise, aratand catre caine.

- Trebuie sa fie si o strachina, chiar langa cismea.

Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa. Omul si cainele baura pe saturate. 

Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.

- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul.

- Acesta este raiul.

- Sunt total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos, pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.

- Te referi la locul acela cu alei de aur si zid de marmura ?... Acela e iadul.

- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca si dumneavoastra ?!...

- Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza mai intai pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni. 

Deci... uneori ne miram de ce prietenii continua sa ne retransmita glume,

fara a ne scrie un singur cuvant. Poate asta ar fi o explicatie:

Cand esti ocupat, dar vrei totusi sa mentii contactul cu prietenii, ce faci ?

Retransmiti mesajele primite si glumele care le-ar putea aduce un zambet !

Nu ca nu as avea ce face, dar ma gandesc si la altii, de cate ori vad ceva frumos sau interesant.

De asemenea, ca sa stii ca nu esti uitat, ca ti se mai acorda inca importanta, ca esti iubit, de ce crezi ca ai nevoie? Un mesaj, sau o gluma, din partea prietenilor tai...

Ratiunea pentru care primesti aceasta poza este ca acesti caini miros, cale de o posta, o persoana buna!

Asa ca data viitoare cand vei primi un mesaj sau o gluma, nu  pufni: " inca o gluma retransmisa !", doar spune-ţi :"cineva s-a gandit la mine astazi!",si ca prietenul tau, de la celalalt capat al retelei, a vrut sa-ti trimita un zambet !


P.S. Povestea nu-mi apartine si nici nu mai stiu daca voi o aveti, dar este un minunat exemplu ... de prietenie. 


În încheiere, pentru a vă lumina ziua, să ştiţi că
"Toţi oamenii sunt buni" - proverb canibal 


Şi s-o fac la loc, în ceasul nopţii, 
peste geamuri ţi le-aşez cu grijă, 
verzi, albastre, galbene şi roşii, 
încoifate-n creştet cu o sprijă. 

Când te vei trezi, lipiţi de geamuri, 
arlechini din sticle colorate 
vor lăsa prin ei să-ţi cadă-n braţe 
soarele, mereu la jumătate. 

Mircea Eliade despre "Piloţii orbi" ai României

ÎntrebARE...un RĂSPUNS?

Fiica marelui evanghelist nonagenar, Billy Graham, Anne Graham, intr-un interviu  in emisiunea "Early Show" (Spectacolul matinal), a fost intrebata de  Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 si i s-a pus o intrebare la care multi ar fi dat raspunsuri nesatisfacatoare: "Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva si sa priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul Americii?" Anne Graham, dupa ce a meditat cateva clipe, a dat un raspuns magistral, a raspuns cu niste replici foarte logice, profunde si inspirate, nepregatite dinainte (se poate vedea pe videoclipul inregistrat). Dansa a raspuns foarte calm si explicit, precizand urmatoarele: -"Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am gasit urmatoarele raspunsuri... Cred - nu cred, dar sunt profund convinsa - ca Dumnezeu a fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai ca noi, de ani de zile, Îi spunem si chiar Ii poruncim sa  iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam si singuri, fara ajutorul Lui... Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte...   Cum de mai indraznim noi oare sa-I cerem binecuvintarea, mila si protectia Sa, daca Ii cerem sa ne lase in pace? (În lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli etc.) Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O'Hare (doamna care a cerut ca America sa devina o tara atee si care a fost ucisa, iar corpul ei a fost gasit recent) a  afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni  in scolile noastre, iar noi am spus O.K. Cererea ei a fost aprobata si a devenit lege obligatorie in SUA... Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus O.K.. Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis). Iar noi am spus ca un expert trebuie sa stie ce vorbeste, asa ca am spus O.K. Apoi, altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus O.K. Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus O.K. Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza  ceea ce fac in viata lor privata atit timp cit isi  fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si economia merge bine.  Apoi, niste libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine.. Iar noi am spus O.K.  Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind fotografii cu copii goi, si inca mai  departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare. Apoi industria  show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele,sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit entertainment-amuzament, nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte.   Iar acum ne intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi. Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce. Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea  vei si culege. Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde:  Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli? E ciudat cum  oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba cu naivitate de ce totul merge tot mai prost. Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia. E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu gindesc,  si nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie. Este  ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred in Dumnezeu si de fapt sa il urmeaza pe Satana, care,  se stie ca, la randul lui, crede si el in Dumnezeu... E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati. E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si altora. E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar,  crud si obscen  trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca. Este, in sfarsit,  ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii." (Interlocutoarea a mai venit si cu alte argumente, dar ne oprim aici). Radeti? Ce credeti? Sa va fie ziua buna!