"To be or not to be,that is the question"-Shakespeare
Whether 'tis nobler in the mind to suffer
Or to take arms against a sea of troubles,
The slings and arrows of outrageous fortune,
And by opposing end them?
To die, to sleep,No more; and by a sleep to say we end
The heart-ache, and the thousand natural shocks
That flesh is heir to: 'tis a consummation
Devoutly to be wished. To die, to sleep;
Unii spun că... Un avort este o intervenţie banală prin care se îndepărtează un ghem de ţesuturi numit produs de concepţie. Acesta este o parte din corpul mamei. E cam la fel ca la o apendicită. Sau la extracţia unei măsele. Decizia de a păstra sau nu sarcina este exclusiv problema privată a femeii, care are dreptul suveran de a hotărî ce face cu trupul ei. Aşadar, avortul trebuie să fie legal şi accesibil oricărei femei. Cei care fac avorturi salvează femeile de la o viaţă nefericită sau de la complicaţiile unui avort empiric. Avortul este sigur şi fără urmări. Avortul este soluţia cea mai potrivită pentru o sarcină nedorită!
Alţii cred că... Avortul este uciderea brutală a unei fiinţe umane, deplină, unică, lipsită de apărare. Copilul nenăscut este o persoană umană şi ar trebui să fie protejat prin lege la fel ca oricare dintre noi. Medicii avorţionişti sunt parte a unui business mondial care, sub aparenţa "ajutorării femeilor", produce miliarde de dolari profit. Femeile care au făcut un avort suferă foarte des de urmări fizice şi psihice devastatoare. Avortul nu este niciodată o soluţie pentru o sarcină nedorită.
Ai vrea să afli adevărul despre avort? Documentarul medical "Strigătul mut", unul din cele mai dramatice filme realizate vreodată, te va ajuta să înţelegi mai multe.
Vezi filmul şi mai rămâi pe saitul nostru. Vei afla lucruri pe care propaganda pro-avort n-ar vrea ca tu să le ştii vreodată.
THE SILENT SCREAM - COMPLETE VERSION - Abortion is Infanticide
Dr. Bernard Nathanson's classic video that shocked the world.
He is a former abortionist, having been the director of the largest clinic in the Western world.
He explains the procedure of a suction abortion, followed by an actual first trimester abortion as seen through ultrasound. The viewer can see the child's pathetic attempts to escape the suction curette as her heart rate doubles, and a "silent scream" as her body is torn apart.
A great tool to help people see why abortion is murder. The most important video on abortion ever made. This video changed opinion on abortion to many people.
"Strigatul mut" este numele unui documentar ce poate fi gasit pe internet. Unii oameni spun despre el este un material anti avort deja binecunoscut in Romania. Noi afirmam insa ca, din contra, este prea putin cunoscut. Cand spunem aceasta ne intemeiem, din nefericire, pe numarul mare de avorturi care inca au loc in cadrul familiilor din tara noastra.
In acest documentar, un fost doctor abortionist descrie, pe etape, cum se face un avort si cum se comporta copilul cand bisturiul se apropie si incearca sa il sfasie. Dupa ce Dr. Bernard Nathanson ofera o prezentare detaliata a tehnologiei ultrasunetelor si exemplificarea ei - prin intermediul careia se pot obtine imagini din ce in ce mai complexe si detaliate, ale pruncului aflat in pantecul mamei - acesta trece la prezentarea dezvoltarii fetusului de la 4 saptamani la 28 de saptamani folosindu-se de machete din plastic tridimensionale.
Daca pana acum imaginile prezentate ne fac sa ne minunam de maretia creatiei lui Dumnezeu, de intelepciunea Creatorului, dar si de puterea de cunoastere oferita omului, se trece in registrul opus, ce ne pune inainte hidosenia omului cazut in pacat, a omului care actioneaza impotriva firii sale si impotriva lui Dumnezeu.
Sunt de-a dreptul infricosatoare imaginile in care are loc prezentarea uneltelor unui abortionist si filmarea unui avort prin absorbtie. O fetita ce urmeaza sa fie avortata, ce se misca in pantec, ale carei batai ale inimii cresc la 140 pe minut, din cand in cand isi suge degetul. Pe masura ce pompa de absorbtie a avortionistului patrunde in pantec, fetita se retrage violent in coltul opus incercand sa evite instrumentul. Gura ei este vizibil deschisa, intr-un strigat mut de disperare. Ramane insa un strigat auzit numai de Dumnezeu, atat timp cat parintii si medicul, "urechi au dar nu aud”, acestia ducandu-si, in continuare, planul monstruos la finalizare.
Multe strigate mute, multe inimi impietrite
Strigatul mut al copilului pe cale de a fi ucis la cererea parintilor sai, ar fi putut fi evitat daca macar unul din multele alte "strigate mute” adresate parintilor si tuturor celor implicati, ar fi fost auzit.
Intr-o lume in care se tot bate moneda pe drepturile omului, prea putini se incumeta sa vorbeasca despre drepturile copilului nenascut. Glasul lor este asemenea unui "strigat mut” adresat intregii societati, care, prea ocupata cu problemele secolului XXI, isi permite sa nesocoteasca adevaratele probleme de viata si de moarte.
Organizaţiile, medicii şi politicienii pro-avort din România şi întreaga lume ţin femeile în ignoranţă, ascunzându-le, prin omisiune sau minciună, adevărata natură a acestui act criminal, dar şi consecinţele devastatoare pe care avortul le are chiar asupra femeilor care-l fac.
Avortul a devenit o industrie puternică şi influentă. Cu cinism, cei care pretind că "ajută femeile" operează în toată lumea o reţea de mii de clinici, cu o cifră de afaceri de miliarde de dolari. Bani pătaţi cu sânge de om.
Împotriva acestora se poate lupta cu instrumente precum "Strigătul mut". Vizionaţi filmul şi anunţaţi şi pe alţii despre existenţa lui.
Casetă de copyright
Prezentat de Dr. Bernard N. Nathanson
Producător Executiv Donald S. Smith
Pentru mai multe informaţii despre acest film
Contactaţi: American Portrait Films, Inc.
503 East 20th Street
Cleveland, Ohio 44119
(216) 531-8600
Tradus cu permisiune
Copyright 1984, by American Portrait Films. All Rights Reserved, cel mai mare producător şi distribuitor de filme în problemele Pro-Vita.
Sătul de-atâta moarte
Bernard Nathanson (1926-2011) a fost un medic ginecolog american. A fost co-fondator al NARAL, Asociaţia Naţională pentru Abrogarea Legislaţiei contra Avortului, organizaţie cu un rol crucial în legalizarea avortului în SUA, în 1973, apoi director al Centrului pentru Drepturi Reproductive şi Sexuale din New York, una din marile clinici de avort. La sfârşitul anilor 1970, în urma unor studii şi observaţii personale, el a devenit un proeminent activist pro-life (anti-avort). A realizat filmele documentare Strigătul Mut (The Silent Scream) şi Eclipsa raţiunii (Eclipse of Reason). Autor al volumelor Avortând America (Aborting America) şi Mâna lui Dumnezeu (The Hand of God).
Aceasta este mărturia sa personală.
Sunt personal reponsabil pentru 75.000 de avorturi. Aceasta îmi dă credit pentru a vorbi în faţa voastră, cu destulă autoritate, despre această chestiune. Am fost unul dintre fondatorii National Association for the Repeal of the Abortion Laws (Asociaţia Naţională pentru Abrogarea Legilor Avortului, NARAL) în SUA, în 1968. Un sondaj de opinie cinstit atunci ar fi arătat că majoritatea americanilor se opuneau liberalizării avortului. Totuşi, în doar cinci ani, noi am reuşit să convingem Curtea Supremă să dea decizia prin care avortul a fost liberalizat în toată ţara, în 1973 [1] şi care a dus la legalizarea avortului la cerere teoretic până în momentul naşterii. Cum am făcut-o? Este important să înţelegem tacticile utilizate, întrucât acestea au fost utilizate în întreaga lume occidentală pentru a schimba legile avortului. Prima strategie-cheie: câştigarea mass media
Am convins media că lupta pentru avort permisiv era una pentru un scop liberal, progresistă. Ştiam că dacă s-ar fi făcut un sondaj de opinie adevărat, am fi fost înfrânţi de departe. Aşa că am fabricat noi, pur şi simplu, nişte sondaje fictive, conform cărora 60% din americani susţineau liberalizarea avortului. Puţini oameni se simt confortabil într-o minoritate. Am acumulat destulă simpatie ca să ne putem “vinde” programul nostru de liberalizare a avortului falsificând numărul de avorturi ilegale care se făceau anual în SUA. Dacă cifra reală era de circa 100.000, noi am comunicat către media 1.000.000. Dacă repeţi o minciună îndeajuns de des, convingi publicul. Numărul femeilor care mureau din cauza avorturilor ilegale era de circa 200-250 annual. Noi am repetat constant că era vorba de 10.000.
Aceste cifre false au prins rădăcini în conştiinţa americanilor, convingându-i pe mulţi că trebuia să modificăm legile avortului.
Un alt mit cu care am “hrănit” publicul era că legalizarea însemna doar că avorturile clandestine ar fi fost făcute în condiţii legale, sigure. De fapt, bineînţeles că avortul este acum folosit ca o metodă principală de control al naşterilor în SUA, iar numărul avorturilor a crescut cu 1500% de la liberalizare.
A doua strategie: am jucat cartea catolicismului
A doua strategie: am jucat cartea catolicismului
Am demonizat sistematic Biserica Catolică si ale sale “concepţii sociale retrograde”, învinuind clerul catolic pentru opoziţia faţă de avort. Aceste teatru a fost jucat la nesfârşit. Am alimentat media cu minciuni de tipul “ştim cu toţii că opoziţia la avort vine din partea ierarhiei şi nu de la majoritatea credincioşilor catolici” sau “sondajele arată mereu că cei mai mulţi catolici doresc o reformă a legii avortului”. Presa a bombardat publicul cu acestea, convingându-l că oricine se opune avortului liber este sub influenţa ierarhiei catolice şi că de fapt credincioşii favorabili avortului sunt deschişi la minte şi progresişti.
O inferenţă [2] a acestei tactici a fost că nu au existat grupări non-catolice care să se opună avortului. Faptul că alţi creştini şi credincioşi ai altor religii erau (şi încă sunt) opuşi în bloc avortului a fost sistematic ignorat, la fel ca şi opiniile ateilor pro-life.
A treia strategie: denigrarea şi ascunderea oricărei dovezi ştiinţifice că viaţa începe la concepţie
A treia strategie: denigrarea şi ascunderea oricărei dovezi ştiinţifice că viaţa începe la concepţie
Adesea mi se pune întrebarea ce m-a făcut să îmi schimb opinia. Cum de am devenit dintr-un susţinător proeminent al avortului un activist pro-vita? În 1973, după ce am fost numit director al clinicii de obstetrică-ginecologie dintr-un mare spital din New York, a trebuit să înfiinţez o unitate de studiu prenatal. Era în perioada de început a unei noi tehnologii pe care noi o utilizăm azi în mod comun pentru a studia fetusul în pântece [3].
O tactică favorită a mişcării pro-avort era să insiste că stabilirea momentului în care viaţa începe este imposibilă şi că aceasta este o problemă teologică, morală sau filosofică – orice, numai una ştiinţifică nu. Fetologia face însă imposibil de negat că viaţa începe în momentul concepţiei şi cere pentru ea întreaga protecţie şi siguranţă de care fiecare dintre noi ne bucurăm.
De ce atunci, vă veţi întreba, unii medici americani care cunosc cuceririle fetologiei se discreditează singuri făcând avorturi? Simplă aritmetică: la 300 dolari fiecare, 1,55 milioane avorturi înseamnă 500.000.000 de dolari anual, din care majoritatea merg în buzunarele medicilor care le fac. Este, deci, clar şi fără posibilitatea de a nega, că avortul la cerere reprezintă distrugerea voită a unei vieţi umane. Este un act ,de nepermis ,de violenţă ucigaşă. Trebuie să admitem că o sarcină neplanificată reprezintă o dilemă deosebit de dificilă, însă să cauţi o soluţie într-un act de distrugere deliberată, înseamnă să arunci la gunoi vastele resurse ale minţii umane şi să supui binele public clasicului răspuns utilitarist [4] la problemele sociale.
Ca om de ştiinţă ştiu, nu cred, că viaţa umană începe la concepţie
Ca om de ştiinţă ştiu, nu cred, că viaţa umană începe la concepţie
Deşi nu sunt, formal, o persoană religioasă, cred cu toată puterea că există o divinitate care ne ordonă să punem capăt, complet şi ireversibil, acestei infinit de triste şi ruşinoase crime împotriva umanităţii.
Pe internet, prin intermediul e-mailului, a început în ultima vreme să circule o fotografie. Cea mai importantă din domeniul medicinii, ni se spune. O fotografie care îl înfăţişează pe Samuel Alexander Armas, un copil devenit celebru încă dinainte să se nască.
L-a făcut faimos fotograful Michael Clancy, care l-a pozat în timpul unei operaţii de coloană, efectuată în uterul mamei, pe 19 august 1999, de către o echipă formată din Dr. Joseph Bruner şi Dr Noel Tulipan de la Universitatea Vanderbilt din Nashville, SUA. Copilul era al 54-lea făt operat de echipa chirurgicală, însă era cel mai tânăr la vremea respectivă.
Samuel era un făt de 21 de săptămâni, iar Clancy a reuşit să imortalizeze momentul în care copilaşul şi-a ridicat mâna din uterul mamei şi a prins degetul medicului. Un moment care putea să îi aducă glorie fotografului, dar care însă s-a transformat într-un coşmar pentru el. Bebeluşul a fost salvat, s-a născut în condiţii normale pe 2 decembrie 1999, însă viaţa lui Clancy nu a mai fost la fel.
Controversa din spatele fotografiei
Michael Clancy era un fotoreporter liber profesionist din Nashville, care presta în special pentru Tennessean Newspaper, când a fost rugat să realizeze nişte fotografii pentru USA Today la operaţia lui Samuel. "Am fost onorat să lucrez pentru USA Today şi am vrut să fie totul perfect. Nu mi-am imaginat niciodată că fătul ar putea să prindă degetul medicului, dar exact asta s-a întâmplat. Când scriu aceste lucruri, patru ani mai târziu, încă sunt în stare de şoc. Dar e o stare alimentată şi de ceea ce a ajuns momentul pe care eu l-am capturat", povestea Clancy pe site-ul personal.
USA Today şi The Tennessean Newspaper au publicat fotografia iniţial pe 7 septembrie 1999, cu comentariul lui Clancy cu privire la faptul că Samuel a prins degetul medicului. Prietenii şi colegii lui considerau că este o fotografie care merită premiul Pulitzer. După o săptămână de la publicare, timp în care nu primise nicio veste de la Centrul Medical al Universităţii Vanderbilt, Clancy l-a sunat pe John Howser, directorul de relaţii publice. "Ai reuşit. Totuşi, eu sunt într-o poziţie în care nu doresc să mă aflu. Fotografia ta este foarte bună, dar a mai fost făcută", i-a spus John. Acesta a explicat apoi că, înainte cu o lună, revista Life plănuise o şedinţă foto similară, în timpul unei operaţii, pe care doreau să o publice într-un număr special din luna decembrie, dedicat Mileniului. Subiectul urma să apară pe prima pagină, însă cei de la revista Life ezitau acum. Auzind că fătul lor avea 24 de săptămâni, Clancy a propus să le vândă fotografia lui: a unui făt cu trei săptămâni mai tânăr şi a unui moment neregizat.
A doua zi, o anume Susan l-a sunat şi i-a spus că Dr. Burner dorea o copie color a fotografiei pentru o prezentare. Clancy a pretins suma de 145 de dolari, însă răspunsul lui Burner a fost negativ. "Îmi cer scuze că l-am ofensat pe Dr. Burner", i-a spus Clancy lui Susan. "Nicio problemă. Am aflat că le-ai luat exclusivitatea celor de la Life Magazine", a spus ea.
Clancy a pus informaţiile cap la cap şi a realizat în ce poziţie se afla. Ştia despre fotografia celor de la Life şi povestea lor pentru numărul din decembrie 1999. Ştia că fătul este cu 3 săptămâni mai în vârstă şi că a fost pozat. Timp de trei zile s-a gândit dacă să folosească aceste informaţii confidenţiale. A sunat în cele din urmă la Life, dar nu i-a răspuns nimeni, aşa că a folosit un intermediar, agenţia Gamma Liason. "Vor să îţi cumpere fotografia, pentru a o scoate de pe piaţă", i-a spus Brain Felber. "Nu voi îngădui acest lucru", a replicat Michael Clancy, iar după două zile de negocieri revista Life a decis să renunţe la fotografie.
"Acum era o cursă ca fotografia mea să fie mediatizată înainte de decembrie. Era a treia săptămână a lunii septembrie. Am dat ascultare unui prieten şi l-am angajat pe Marcel Saba să mă reprezinte. Era patronul Saba Press, o agenţie foto respectabilă din New York. Acesta s-a mişcat repede, iar o expunere de patru pagini din timpul operaţiei lui Samuel a fost publicată în revista franceză VSD, în numărul septembrie-octombrie 1999. Până la mijlocul lunii noiembrie, fotografia făcuse înconjurul lumii, iar în decembrie povestea era deja învechită, astfel că revista Life a îngropat subiectul ei în ultimele pagini ale numărului din decembrie", îşi aminteşte Clancy.
Sfârşitul carierei
Aventura nu avea însă să se termine aici, pentru că Dr. Joseph P. Bruner pierduse ocazia de a apărea pe coperta unei importante reviste şi avea în mânecă un as. Astfel, pe 9 ianuarie 2000, apare în presă un articol semnat de Bill Snyder, în care Bruner susţine că în funcţie de punctul de vedere din care este privită problema, "Samuel Armas fie îşi ridică mâna şi mă prinde de deget, fie eu îi trag mâna din uter, ceea ce am şi făcut". Dr. Bruner susţinea astfel că ar fi pozat şi pentru Michael Clancy, ceea ce a pus capăt carierei fotografului. "Mi-am pierdut credibilitatea. Pe 2 mai 2000 a apărut un alt articol în USA Today în care Bruner spune că este o legendă şi că Samuel şi mama sa, Julie, erau anesteziaţi, astfel că nu se puteau mişca", spune Clancy.
Declaraţiile chirurgului au şters orice urmă de credibilitate a lui Clancy, însă pe fotograf îl bântuiau încă nişte cuvinte spuse de o asistentă în timpul operaţiei: "Se întâmplă tot timpul", cu referire la faptul că fătul a apucat degetul medicului. O ipoteză confirmată şi de Delores Delvin, fostă colegă cu Clancy şi prietenă cu asistenta respectivă.
Poza şi-a continuat periplul prin lume şi a fost folosită de unele ţări ca argument împotriva avorturilor, pe motiv că fătul la 21 de săptămâni reacţionează. Pe 25 septembrie 2003, Samuel, părinţii lui şi Clancy au depus mărturie în faţa unei comisii senatoriale, cu referire la impactul fotografiei. Era o dezbatere cu privire la avorturi în Senatul SUA şi în Camera Reprezentanţilor. A fost şi momentul în care Clancy a renunţat să mai fie fotograf liber profesionist, pentru că nimeni nu mai dorea să îl angajeze după ce Dr. Bruner a pus la îndoială credibilitatea lui. "Am încercat obsesiv să demonstrez lumii că am fotografiat cea mai prematură interacţiune din lume", spune Clancy, care expune pe site-ul personal motivele tehnice care dovedesc faptul că fătul şi-a mişcat singur mâna şi că nu a fost mişcată de doctor.
Samuel Alexander Armas
Povestea lui Samuel Armas este incredibila. Inca de cand se afla in pantecele mamei, baietelului nu i s-au dat sanse de viata, el fiind diagnosticat cu spina bifida sau rupture de coloana.Cand sarcina a ajuns la saptamana 21 medicul a decis sa intervina intrauterin pentru a incerca sa-l salveze pe Samuel.La 12 ani de la acea operatie, realizata in septembrie 1999, Samuel crede ca ceea ce el a facut a intarit dreptul fiecarui copil de-a se naste.
“Cand ma uit la acea poza primul lucru care imi vine in minte este faptul ca am avut asa mare noroc sa traiesc si sunt fericit ca Dumnezeu m-a ales pe mine sa fac acel gest. Este o poza foarte importanta pentru mine. Ce am facut eu reprezinta strigatul unui copil care vrea sa traiasca. Cred ca gestul meu a scapat multi bebelusi de avort”, spune Samuel.“Ador sa inot. Imi folosesc foarte mult bratele”, spune baiatul.In ciuda problemelor sale, Samuel participa la tot felul de competitii, printre care si inotul.
Samuel va purta toata viata proteze tocmai din cauza problemelor cu care s-a nascut, iar atunci cand calatoreste parintii trebuie sa-l poarte intr-un scaun cu rotile.
“Se simte foarte bine, lupta cu conditia sa. Ne rugam in fiecare zi sa ramana la fel de optimist si sanatos”, a declarat pentru Fox News mama baiatului.
autor: Fox News
Iubeşte-ţi copilul, nu face avort! Crede în Dumnezeu şi în Tine şi vei fi cel mai bun părinte!
Dacă întorci privirea, nu înseamnă că el nu există.
Dacă îti astupi urechile, dacă dai muzica mai tare, crezi că nu vei mai auzi plânsul lor?
Scopul acestei pagini este acela de a împiedica, reduce si opri avorturile. Ea se adresează femeilor - dar si bărbatilor de lângă ele - care văd în avort solutia facilă la o sarcină nedorită. Înainte de a recurge efectiv la o asemenea "solutie", le invit să parcurgă această pagină si să se gândească încă o dată înainte de a actiona.
Contrar sloganurilor politice feministe, realitatea estetică, spirituală si fizică a avortării este degradantă. Echivalează cu o formă de viol criminal medical. Este tot atât de 'eliberator' pentru femei si pruncii lor pe cât a fost Auschwitzul de 'eliberator' pentru evrei. Are acelasi efect asupra femeilor ca pornografia - exploatează, denigrează si reduce femeile la nivelul de sclave ale sexului, pe de o parte, si de 'cetătene eficiente' cu cariere de apărat, pe de alta. Transformă pântecele dătător de viată într-o cameră a mortii în care pruncul suferind, se zbate si se zvârcoleste dându-si duhul, în timp ce creierul îi este aspirat de către medicul ginecolog.
Practica avortului, 'legalizată' sau nu, reduce femeia la statutul de sclavă a sexului bărbatului si/sau proprietatea afacerii sau corporatiei care priveste întreruperea unei cariere de către un copil drept 'păcat'. În climatul de 'eliberare' sexuală de azi bărbatii nu au nici un motiv să pretindă măcar că văd în femeie altceva decât un mijloc de satisfactie egoistă. Că mentalitatea favorabilă avorturilor transformă femeile în sclave ale sexului - masini de făcut copii si sex - este bine ilustrată de folosirea tot mai mult a pruncilor avortati pentru experimente medicale si consum 'terapeutic', ba chiar cosmetic. Datorită avorturilor, femeile sunt acum transformate în bănci de tesuturi, incubatoare pentru 'tesuturi fetale', producătoare de 'transplant material', fabrici de organe si tesuturi si carieriste 'eficiente' pentru care copiii sunt o povară.
Practica avortului, 'legalizată' sau nu, reduce femeia la statutul de sclavă a sexului bărbatului si/sau proprietatea afacerii sau corporatiei care priveste întreruperea unei cariere de către un copil drept 'păcat'. În climatul de 'eliberare' sexuală de azi bărbatii nu au nici un motiv să pretindă măcar că văd în femeie altceva decât un mijloc de satisfactie egoistă. Că mentalitatea favorabilă avorturilor transformă femeile în sclave ale sexului - masini de făcut copii si sex - este bine ilustrată de folosirea tot mai mult a pruncilor avortati pentru experimente medicale si consum 'terapeutic', ba chiar cosmetic. Datorită avorturilor, femeile sunt acum transformate în bănci de tesuturi, incubatoare pentru 'tesuturi fetale', producătoare de 'transplant material', fabrici de organe si tesuturi si carieriste 'eficiente' pentru care copiii sunt o povară.
Pentru femeile care au trecut deja printr-o asemenea experientă, nu este în intentia acestei pagini să le răscolească amintiri dureroase. Toti facem greseli în viată, pe care apoi le regretăm si decidem să nu le repetăm. Trecutul este al diavolului, prezentul al nostru si viitorul al lui Dumnezeu.
Sursa
Bogdan Mateciuc.Odaia de Sus
Bebelusul acesta avea chiar si păr pe cap.
Din cosurile de gunoi si din cuptoarele de incinerare, acesti copii strigă la Dumnezeu.
Ar fi putut fi o floare. Dar mama lui si-a exercitat "dreptul de a alege".
Acesta trebuia să fie un copil. Acesta ar fi putut să fie un copil care astăzi trebuia să se joace în parc, să alerge după porumbei si să întrebe de ce copacii cresc în sus. Acum el stă în cosul de gunoi din spatele clinicii de avorturi, asteptând să fie incinerat.
Copilul tău.
Nu omori un câine de pe stradă sau o pisică pentru că "are suflet". Dar un copil din pântecele mamei sale, care nu are cum să fugă sau cum să se apere?
Nu omorî copilul pe care îl porti în pântece ! Chiar dacă nu l-ai dorit, chiar dacă nu-l iubesti, el este o fiintă vie. Deja din primele săptămâni de viată el interactionează cu tine, simte stările tale de spirit, este mai linistit sau mai agitat în functie de dispozitia ta. Avortul nu este o solutie, ci o crimă. Bebeul nu are cum să se apere. Nu a gresit cu nimic, nu întelege de ce îi faci una ca asta. Este un suflet viu si are în el, deja din primele zile de viată, toate "ingredientele" unui om adult. Studiile stiintifice au demonstrat existenta activitătii sale cerebrale si a emotiilor-afectelor sale.
Nu recurge la avort. Nu-l "da afară". Apelează la organizatiile si asociatiile care te pot ajuta si călăuzi cum e mai bine pentru bebe si pentru tine. La adresahttp://aoffr.free.fr/html/provita_ro.html găsesti datele de contact ale mai multor asociatii.
Bogdan Mateciuc.Odaia de SusMiscarriage Tribute- Slipped Away (by Avril Lavigne):
Consiliul Europei ar putea interzice medicilor să dezvăluie părinţilor dacă bebeluşul va fi băiat sau fată. Decizia, aflată încă în dezbatere, este menită să pună capăt avorturilor selective în funcţie de sex.
Propunerea aparţine Comitetului pentru Egalitate de Şanse al Consiliului European şi este menită să preîntâmpine avorturile selective în funcţie de sexul fătului. Această practică a devenit foarte frecventă în statele fostei Uniuni Sovietice, membre ale Consiliului Europei, au argumentat oficialii. Este vorba despre Armenia, Azerbaijan şi Albania, ţări în care raportul băieţi-fete este de 112 la 100, dar şi despre Georgia, unde acest raport este de 111 băieţi la 100 de fete.
În mod normal, diferenţa dintre numărul de bebeluşi de sex masculin şi cei de sex feminin este mult mai mică, avorturile selective dezavantajând deci feţii de sex feminin. Recomandarea de a interzice aflarea sexului bebeluşului în cadrul ecografiilor vizează toate cele 47 de state membre ale acestei organizaţii internaţionale. Ea va fi dezbătută luna viitoare în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.
Ecografia oferă informaţii târziu în sarcină
Dr. Lockwood, fost vicepreşedinte al comitetului de etică din cadrul Colegiului Regal de Obstetrică şi Ginecologie din Marea Britanie, a declarat pentru telegraph.co.uk că părinţii care sunt dispuşi să recurgă la avort din motiv că fătul nu are sexul dorit de ei apelează de regulă la teste de sânge pentru a afla această informaţie.
Testele sangvine, care sunt disponibile pe internet, pot dezvălui sexul fătului încă din săptămâna a 7-a de sarcină, când avortul la cerere este legal. Ecografia, în schimb, nu poate oferi părinţilor informaţii legate de sexul fătului mai devreme de săptămâna a 20-a de sarcină. În toate ţările europene, inclusiv în România, avortul în acest stadiu al sarcinii este interzis fără a avea un temei medical.
Scăderea natalităţii se vede în statistici, dar şi în cabinetele medicale. "În ultimii 4 - 5 ani de zile este o scădere a dorinţei de a avea copii. Un regim de stres înalt scade capacitatea reproductivă a partenerului, nu numai de sterilitatea feminină vorbim, ci şi de a cuplului în general'', a spus medicul ginecolog, Gabriel Lemnete.
Populaţia României va scădea dramatic în următorii 50 de ani. În 2060 vom fi doar 17,3 milioane de români. Măsurile luate de Guvern nu încurajează natalitatea, dacă ne gândim că indemnizaţiile pentru creşterea copilului au fost scăzute, iar trusoul pentru nou născuţi a fost tăiat.
Ne-am putea inspira de la vecinii noştri ruşi, care în 2008 au dat 7.000 de euro pentru părinţii aflaţi la al doilea copil. În anul în care Federaţia rusă a introdus această alocaţie, numărul naşterilor a crescut cu aproape 100.000 faţă de anul precedent.
Cifrele oficiale arată un lucru clar. Natalitatea creşte atunci când românii o duc bine şi nu au atâtea griji. Aşa s-a întâmplat, de exemplu, în 2007 şi în 2008, când s-au născut peste 214.000 de copii anual. Anul acesta, însă, s-ar putea naşte doar 200.000 de copii, adică sub media anilor trecuţi, spun sociologii. Şi asta pentru că aproape 3 milioane de români au plecat din ţară, iar bebeluşii lor nu mai apar în statisticile noastre. Iar cei care au mai rămas în România evident că se gândesc de mai multe ori înainte să devină părinţi.
Specialiştii mai spun că ajungem astfel la o populaţie de născuţi vii pe care România nu a mai avut-o din anii '50. O situaţie îngrijorătoare care poate genera efecte pe termen lung. Când vor creşte, bebeluşii vor duce în spate cei mai mulţi pensionari. Asta pentru că peste 20 de ani, la pensie vor ieşi 1.700.000 de români
REALITATEA.NET
Gianna Jessen, fata care nu a vrut să moară
Gianna Jessen a rămas cu o paralizie cerebrală după ce s-a născut la 7 luni în urma unei tentative nereuşite de avort salin. Deşi doctorii au spus că ea nu va putea niciodată merge, Gianna aleargă astăzi maraton pentru a strânge fonduri dedicate altor supravieţuitori ai avortului.
Gianna şi-a dedicat viaţa muzicii şi educării publicului asupra acestui flagel înspăimântător, avortul, care a făcut doar în SUA aproape 50 de milioane de victime. Urâtă, ameninţată cu moartea de feministe, Gianna obişnuieşte să spună: "Dacă avortul este dreptul femeii, atunci unde sunt drepturile mele?" O extraordinară pledoarie pentru viaţă.
Gianna Jessen a rămas cu o paralizie cerebrală după ce s-a născut la 7 luni în urma unei tentative nereuşite de avort salin. Deşi doctorii au spus că ea nu va putea niciodată merge, Gianna aleargă astăzi maraton pentru a strânge fonduri dedicate altor supravieţuitori ai avortului.
Gianna şi-a dedicat viaţa muzicii şi educării publicului asupra acestui flagel înspăimântător, avortul, care a făcut doar în SUA aproape 50 de milioane de victime. Urâtă, ameninţată cu moartea de feministe, Gianna obişnuieşte să spună: "Dacă avortul este dreptul femeii, atunci unde sunt drepturile mele?" O extraordinară pledoarie pentru viaţă.
Gianna Jessen is a public speaker who travels around the world. She primarily speaks against abortion by sharing her personal story as an abortion survivor. Gianna has cerebral palsy as a result of the saline solution used during the abortion procedure, and after she was born alive, doctors predicted she would never crawl or walk. Today, she runs marathons.
She use to say, "If abortion is about women's rights, then what were my rights?"
---------------
Gianna Jessen a rămas cu o paralizie cerebrală după ce s-a născut la 7 luni în urma unei tentative de avort salin. Procedura presupune administrarea unor chimicale, iar copilul moare şi este expulzat în câteva ore. Norocul Giannei a fost că medicul avorţionist nu era în spital în momentul în care s-a declanşat expulzarea, întrucât în astfel de cazuri, copilul care se naşte totuşi viu este ucis de medic sau lăsat să moară de foame - ca expresie supremă a "progresului umanităţii".
Miracolul vieţii
Naşterea unui copil este încununarea celui mai complex, misterios şi miraculos dintre toate procesele din lumea vie.
Renumitul fotograf suedez Lennart Nilsson prezintă incredibilul voiaj al noii vieţi cu o uimitoare privire în universul microscopic al corpului uman, prin imagini mărite de până la
5000.000 de ori
A baby's birth is the culmination of nature's most complex, mysterious, and seemingly miraculous process. Renowned Swedish photographer Lennart Nilsson presents the incredible voyage of a new life with his stunning look at the microscopic world of the human body. Magnification of up to half a million times actual size shows just what happens at the moment of conception, and how a single new cell forms first an embryo, then a fetus.
Un cântec dedicat femeilor care se confruntă cu o sarcină nedorită"Miracle", interpretat de Whitney Houston, este o melodie despre regretele unei fete care a făcut un avort.
5000.000 de ori
A baby's birth is the culmination of nature's most complex, mysterious, and seemingly miraculous process. Renowned Swedish photographer Lennart Nilsson presents the incredible voyage of a new life with his stunning look at the microscopic world of the human body. Magnification of up to half a million times actual size shows just what happens at the moment of conception, and how a single new cell forms first an embryo, then a fetus.
Un cântec dedicat femeilor care se confruntă cu o sarcină nedorită"Miracle", interpretat de Whitney Houston, este o melodie despre regretele unei fete care a făcut un avort.
Versiunea pe care v-o propunem este una care, în opinia realizatorilor, se potriveşte, în sfârşit, cu adevăratul mesaj al acestui frumos cântec.
- Source:YouTube
Mărturia lui Andrea Bocelli.Îl iubiţi pe Andrea Bocelli? Vă este dificil să vă închipuiţi cum ar fi arătat muzica fără el, nu-i aşa? Nu a lipsit mult ca Andrea să fie doar un număr într-o statistică: mamei sale i s-a recomandat de medici să avorteze, întrucât copilul urma să se nască cu o deficienţă. Dar femeia a refuzat. Andrea îi este recunoscător mamei pentru devoţiune. La fel şi noi, cei care azi îl putem asculta cântând.Sperăm ca mărturia lui Andrea Bocelli să încurajeze şi alte femei aflate în faţa unei decizii cruciale a vieţii lor.
