Coşmarul norvegian

 2011-07-25 

Autorul atacurilor de la Oslo, Anders Behring Breivik, îşi crease o companie IT care la un moment dat avea şase angajaţi, inclusiv unul în România, conform unei versiuni a manifestului de 1.518 pagini postat pe Internet şi intitulat “2083, o Declaraţie europeană de independenţă”.

Anders Behring Breivik avea un angajat in Romania

Descriind planurile sale de reînfiinţare a Cavalerilor Templieri din secolul XII, ca o organizaţie teroristă secretă pentru înlăturarea musulmanilor din Europa până în 2020, Breivik scris: “Am înţeles că pentru a te concentra permament pe ceea ce vrei, trebuie să ai independenţă economică. Nu eram bogat la acea vreme, astfel că a trebuit să găsesc o modalitate de a câştiga fonduri suficiente“.

La sfârşitul anului 2002, Breivik înfiinţase o companie care la un moment dat a avut şase angajaţi, doi în Norvegia, doi în Rusia, unul în România şi unul în Indonezia.

Breivik pare să aibă o obsesie în legătură cu riscul islamizării Europei, el încercând să realizeze o retrospectivă istorică a problemelor pe care Europa le-a avut cu musulmanii.

“Al doilea val al islamizării a început în secolul al XI-lea, cu triburile turce, incluzând regiunile din estul Europei, Anatolia, care a fost leagănul Imperiului Bizantin creştin (acum Turcia), Grecia, Serbia, Bulgaria, România. Toate ţările din jurul Mediteranei care erau creştine au devenit parte a Imperiului islamic“, scria Breivik.

“Vlad Ţepeş, cruciat şi erou al românilor, a fost un geniu al războiului psihologic. Moştenirea sa merită să fie studiată în şcolile de relaţii publice, ştiinţe politice, militare, psihologie socială etc. din epoca modernă“, scrie Anders Behring Breivik la pagina 244, în manifestul de 1.518 pagini semnat cu pseudonimul Andrew Berwick.

“Ca orice alt conducător, el avea doi inamici: dezordinea internă sau trădarea şi agresorii islamici externi care îi ameninţau ţara. El a reuşit să-şi învingă inamicii externi, folosind acelaşi nivel de cruzime ca orice alt conducător din vremea sa, dar el era un adevărat maestru al ÎNSCENĂRII cruzimii pentru a obţine efectul maxim. El era cel mai mare maestru al imagologiei, cu sute de ani înainte ca această ştiinţă să fie descoperită şi teoretizată“, continuă autorul atacurilor din Norvegia.

“În cursul unei conversaţii pe care am avut-o cu un prieten suedez şi cu o doamnă care a crescut în timpul dictaturii comuniste din România, am ajuns la concluzia că occidentalii au creierele spălate de principiul corectitudinii politice şi multiculturalismului, aşa cum se întâmpla în comunism“, aprecia Breivik.

La pagina 758, Breivik menţionează şi deportările din Bărăgan, efectuate în anii 1950 de fostul regim comunist din România, citând un document scris la Timişoara în 1956, care ar conchide că scopul acţiunilor era “purificarea Banatului: alungarea germanilor, sârbilor şi aromânilor”. De asemenea, Breivik subliniază că Rusia a vrut să deporteze musulmanii din Europa, dar ar fi fost oprită de Marea Britanie şi de alte ţări.

Presupusul autor al atacurilor prezintă o listă a armelor şi echipamentelor pe care ar trebui să le aibă “un luptător al Cavalerilor Templieri“, menţionând o armă automată, grenade, pistol cu amortizor, mască de gaze, armură pentru protecţia corpului, vestă din kevlar. Pe armura de protecţie din spate, Breivikrecomandă montarea unei “ţepe” din lemn sau oţel, după modelul creat de Vlad Ţepeş, pentru lovirea agresorilor care ar încerca să se apropie. La acest capitol,Breivik precizează că “cel mai celebru cruciat al românilor, Vlad Ţepeş, a tras în ţeapă zeci de mii de invadatori musulmani”.

Breivik prezintă o listă a partidelor de extremă-dreapta din statele europene, din România menţionând Partidul România Mare şi mişcarea Noua Dreaptă. Sunt menţionate formaţiuni considerate “naţionaliste” din Albania, Belarus, Bosnia, Bulgaria, Croaţia, Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Macedonia, Muntenegru, Polonia, Rusia, Serbia, Slovacia, Slovenia şi Ucraina.

Spre finalul documentului, Breivik le adresează o recomandare “fraţilor şi surorilor cauzei” sale. “Trebuie să ştiţi că nu sunteţi singuri în această luptă. Avem milioane de susţinători europeni şi zeci de mii de fraţi şi surori care ne susţin în totalitate şi sunt gata să lupte de partea noastră împotriva marxismului, multiculturalismului şi atrocităţilor musulmane. (…) Să ştiţi că aveţi fraţi şi surori loiali în toată Europa – Marea Britanie, Rusia, Franţa, Germania, Spania, Italia, Polonia, Austria, Olanda, Suedia, Danemarca,
Serbia, Norvegia, Elveţia, Andorra, Armenia, Belarus, Bosnia, Bulgaria, Croaţia, Cipru, Cehia, Estonia, Finlanda, Georgia, Grecia, Ungaria, Islanda, Irlanda, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Macedonia, Malta, Monaco, Muntenegro, Norvegia, România, San Marino, Slovacia, Slovenia, Ucraina, Vatican. Chiar şi conservatorii creştini din Moldova şi Albania”, încheie Breivik.

‘Toată lumea adunată aici l-ar dori mort pe Breivik”

Convoiul cu Breivik

Convoiul care l-a însoţit luni pe Anders Behring Breivikla tribunalul din Oslo a trebuit să-şi facă drum prin mulţimea furioasă care se adunase în faţa instanţei unde a avut loc prima audiere în cazul norvegianului de 32 de ani care şi-a recunoscut responsabilitatea pentru dublul atentat de vineri din Norvegia – atacul cu bombă în cartierul clădirilor guvernamentale şi carnagiul din insula Utoeya- transmite Reuters.
Oamenii au lovit cu pumnii în geamurile întunecate ale unui Volvo de culoare albastru închis, unde se presupunea că se afla teroristul, strigând ‘Trădător sângeros!’ Ei au încercat să împiedice trecerea maşinii, care a fost nevoită să stea pe loc preţ de câteva minute, până când poliţia a eliberat drumul.

‘Toată lumea adunată aici l-ar dori mort pe Breivik’, a spus reporterilor un bărbat din mulţime, refuzând să-şi spună numele. Canalul de televiziune NRK a arătat un convoi de jeep-uri negre, care au intrat în curtea tribunalului. După cum relatează Reuters, Breivik a fost introdus în sediul tribunalului pe uşa din spate.

Audierea, care s-a încheiat deja, a început cu o întârziere de jumătate de oră, desfăşurându-se cu uşile închise, aşa cum a dorit poliţia, şi nu cu public, aşa cum îşi dorise suspectul. Înainte de audiere, la fiecare etaj al tribunalului au fost postate patrule întărite de poliţie, care au verificat clădirea pentru a depista eventuale dispozitive suspecte

2011-07-22
Pare a fi mai degrabă un masacru precum cel de la Oklahoma City decât un World Trade Center norvegian.- expresia apartine unui oficial norvegian citat de ziarul britanic The Guardian. 



Una dintre cele mai calme şi sigure ţări din lume, cu unul dintre cele mai dezvoltate sisteme de protecţie socială, îşi trăieşte cel mai mare coşmar de după al Doilea Război Mondial. Norvegia este în doliu după ce un om, un singur om, potrivit declaraţiilor poliţiei, a comis un dublu măcel. 

Întâi, în centrul capitalei Oslo, a detonat o bombă chiar lângă clădirile guvernamentale şi a ucis şapte oameni. 

Fără a avea timp să-şi revină dintr-un şoc inimaginabil, Norvegia primeşte o veste şi mai îngrozitoare: pe insula Utoya, nu foarte departe de capitală, acelaşi om, degizat în poliţist, vine cu o armă automată şi împuşcă mortal zeci de oameni. Face un tur al morţii în tabăra de vară a partidului Laburist şi apoi se întoarce să termine măcelul şi să fie sigur că nimeni nu a supravieţuit. Până ce poliţia să ajungă, acest bărbat reuşeşte să ia vieţile a aproape 100 de oameni. Au scăpat cu viaţă doar cei care s-au prefăcut morţi suficient de convingător. Iar poliţia nu a terminat încă de numărat morţii. 



Cusută cu aţă albă 
Conform poliţiştilor, acţiunea forţelor speciale a fost îngreunată de absenţa unui elicopter care să-i transporte pe oamenii legii pe insulă, dar şi de lipsa unei ambarcaţiuni care să faciliteze accesul acestora în locul masacrului. Reprezentanţii echipei de intervenţie au precizat că poliţia a fost alertată abia la 50 de minute de la declanşarea atacului, deoarece atunci au auzit oamenii mai multe împuşcături în zona lacului. 

Deplasarea oamenilor legii de la sediu până la lac a durat aproximativ 20 de minute, dar aceştia au mai avut nevoie de încă 20 de minute pentru a găsi o barcă şi a putea ajunge pe insulă. „Au fost probleme cu transportul pe insula Utoya. A fost greu sa gasim niste ambarcatiuni", a declarat şeful poliţiei din Oslo, Sveinung Sponheim 

(parc-ar fi scenariu românesc!o barcă,un elicopter...poza aceea ,de pe insulă,de cine şi cum a fost făcută?nu era mai bine ca lunetiştii,în loc să facă pe fotograful,să-l termine pe nebun?întreb şi eu,nu dau cu parul.) 

Poliţia nu a dorit să îl numească, dar l-a numit presa din Norvegia: Anders Behring Breivik. Se ştie că avea simpatii pentru extrema-dreaptă şi anti-islamiste, dar ce l-a motivat însă, nu ştie nimeni deocamdată. 

(Ei,nu se ştie!Ba se ştie,chiar bine!) 

Principalul suspect în cazul masacrului de la Oslo, în urma căruia au murit peste 90 de persoane, este de părere că atacurile teroriste au fost „oribile, dar necesare“, iar anchetatorii nu sunt siguri că suspectul ar fi fost implicat singur în atacuri. 


Mai mult, conform oamenilor legii, Breivik ar fi plănuit atacul încă din anul 2009, atunci când a scris un jurnal de 1.500 de pagini, intitulat „2083 - A European Declaration of Independence". El a povestit cu lux de amănunte totul, precizând că terorismul este „modul de a trezi masele“. În plus, el s-a descris ca fiind „cel mai mare monstru de la al Doilea Război Mondial încoace“.

El a urcat pe Youtube, la 22 iulie, un filmuleţ în care este promovată lupta împotriva Ismalului şi apare cu o armă în mână. Imaginile apar la sfârșitul clipului de 12 minute, intitulat „Knights Templar 2083". 



L-a implorat să nu îi ia viaţa. O fotografie publicată de siteul Daily Mail arată cum Anders Behring Breivik, criminalul din Norvegia, se află la malul insulei pe care a avut loc masacrul şi călcând literalmente pe cadavre se îndreaptă catre un băieţel scufundat până la brâu în apă care face semne de disperare către călăul său. 

Baia de sânge care a avut loc vineri pe insula Utoya a îndoliat întreaga Norvegie. Reprezentanţii poliţiei declară că se vor folosi de un submarin pentru a cerceta fundul apelor în caz că mai există eventuale victime nedescoperite. 

Din pacate, până la această oră nu se cunoaşte deznodământul. Nu se ştie dacă băiatul a supravieţuit sau nu. 

Ambele atacuri sunt legate de partidul de guvernământ: bomba de la Oslo a fost detonată aproape de biroul primului ministru, iar la tabăra de vară de pe insula Utoya urma să apară acelaşi premier. După primele veşti despre bombă, toate bănuielile s-au îndreptat către islamişti. După masacrul de pe insulă însă, poliţia a arestat un bărbat blond, cetăţean norvegian despre care surse poliţieneşti spun că nu are nicio legătură cu organizaţii teroriste islamiste. 

Pare a fi mai degrabă un masacru precum cel de la Oklahoma City decât un World Trade Center norvegian. 
Masacrul din 1995 de la Oklahoma City, care a luat vieţile a 168 de oameni, a fost actul oribil al unor extremişti americani, motivat de ura contra guvernului şi este până în ziua de azi considerat cel mai grav atentat de pe teritoriul american până la atentatele de la WTC, de pe 11 septembrie. 
(dacă în loc de extremişti am folosi termenul  guvern?n-am fi mult mai aproape de adevăr?în ambele cazuri americane,desigur) 

În cazul tragediei de ieri din Norvegia, pista islamistă părea şi mai credibilă pentru cei care şi-au adus aminte că presa norvegiană a fost cea care a preluat imediat caricaturile cu Mahomed realizate de un cotidian danez şi care au înfuriat întreaga lume musulmană şi au declanşat o serie de violenţe care continuă până în ziua de azi. Presa norvegiană a republicat caricaturile nu ca pe o sfidare, ci în numele libertăţii de exprimare. Iar guvenrnul de la Oslo nu a îndrăznit să conteste această decizie. Indiferent cât de liberală şi de normală ar fi fost decizia, a deschis însă o poartă de ură islamiştilor aflaţi în căutarea oricărui motiv pentru a-şi vărsa frustrarea. 

Anul trecut, un ziar norvegian a fost ţinta unor ameninţări serioase din cauza acelor caricaturi. Chiar dacă atentatele de ieri au fost comise de un norvegian sută la sută, care se descrie pe Facebook ca fiind un creştin pasionat de vânătoare şi de jocuri gen World of Warcraft, norvegienii au aflat că sunt vulnerabili în faţa unor dezaxaţi. 

Oricare ar fi naţionalitatea, religia sau motivaţia celor care comit astfel de atrocităţi, tot terorism se numeşte. Şi nici măcar cele mai evoluate ţări din lume, oricât şi-ar proteja cetăţenii, nu sunt iertate. Forţele de securitate şi întreaga societate norvegiană încep să îşi dea seama de aceste riscuri abia odată cu atentatele oribile. 

(cu toată pregătirea,de data asta n-a mai ţinut povestea cu terorişii islamişti) 

Pe termen lung, în Norvegia şi, poate, şi în celelalte state nordice vor avea loc schimbări ireversibile. În primul rând în ceea ce priveşte securitatea. O suspiciune mult mai mare a întregii societăţi. Poate noi alerte cu bombă şi evacuări frecvente. O pază întărită a tuturor oficialilor. 

Controale mai stricte pe aeroporturi, o mărire a efectivelor poliţieneşti. Oamenii îşi vor vedea mai departe de viaţă, vor lua mai departe cafeaua în oraş, vor intra în locuri publice, dar umbra acestui atentat le va rămâne pentru mult timp în memorie.