Nu vă pot învăţa violenţa, pentru că nu cred în ea. Pot să vă învăţ doar să nu plecaţi capul în faţa nimănui, chiar cu preţul vieţii voastre. (Gandhi) „Cred că acolo unde singura alegere este între laşitate şi violenţă, eu aş sugera violenţa”. (Gandhi)
Redau mai jos o opinie poate avizata a lui Michael Olteanu, M.S.(Master of Sciences) care circula pe net despre revolutia romana si actorii ei. Daca luam urma banilor si vedem cine a profitat economic cel mai mult dupa 1989 parca incep sa il cred. POVESTEA UNEI STRALUCITE LOVITURI DE STAT SOVIETICE CELEBRATA ANUAL IN ROMANIA CA "REVOLuTiE" 1 - Historic background: Dupa vizita din China lui Mao-Tze-Dong, Nicolae Ceausescu a inceput o campanie sustinuta de "indepartare" de patria muma U.R.S.S.. O schimbare de politica nu era de loc usoara, avand in vedere ca marea majoritate a generalilor de securitate si armata facusera "studii" in U.R.S.S. si vorbeau curent limba rusa. Nu trebuie uitat ca R.S.R. avea cel mai ridicat procentaj de spioni sovietici, in special militari (G.R.U.), pe cap de locuitor in lagarul socialist... Noua politica a fost insa foarte persistenta si in anii 1980, toate posturile de comanda erau in mana unor generali de incredere, loiali "tovarasului si tovarasei". Economia "socialista" nu mergea insa deloc si atunci a inceput o campanie de vanzare masiva pe valuta catre Occident. Se vindeau in special nemti, evrei si carne de porc... La un moment dat, Marin Ceausescu i-a sugerat "tovarasului" ca ar fi bine sa vanda sisteme de armament moderne sovietice unor parti interesate ca Statele Unite ,de exemplu. Problema principala era ca RSR nu mai primea de mult ultimele tipuri de armament sovietic, iar pentru cel existent in dotare aveau restrictii de instrainare. Excelenta carte a lui Liviu Valenas "Fabrica de spioni" relateaza pe larg dificultatile unei tentative de vanzare a unui tanc T72 aflat in dotarea armatei R.S.R. Tratativele au continuat si au fost terminate cu success pentru livrarea a 7 sau 8 tipuri de rachete tactice aer-sol si sol-aer, pe care Nicolae Ceausescu le-a cumparat dela bunul sau prieten Moammer Gaddafi si care ne-au fost livrate pe coasta de Est in schimbul a catorva zeci de milioane de dolari depusi de C.I.A. intr-un cont cifrat la o banca elvetiana. Ghinionul lui Ceausescu a fost ca ultra-vigilentul G.R.U. l-a fotografiat pe fratele sau Marin Ceausescu, ajuns consiler la Ambasada RSR din Austria, intr-un meeting secret cu seful nostru de statie C.I.A. din Viena in vara anului 1987. Atunci a fost pecetluita soarta familiei Ceausescu si a inceput proiectul de lovitura de stat care nu a avut nimic in comun cu miscarile populare anti-comuniste din Europa Orientala si Centrala in anul 1989. Sotii Ceausescu si Marin Ceausescu au fot condamnati la moarte de catre G.R.U., cu aprobarea lui Gorbaciov. Una din pricipalele acuzatii la simulacrul penibil de proces judiciar al sotilor Ceausescu din 23-25 Decembrie 1989 a fost ca au vandut systeme avansate de armament Statelor Unite, care i-a platit prin intermediul unei banci elvetiene. Guvernul american a incercat sa salveze viata lui Marin Ceausescu, dar echipa operativa C.I.A. a sosit la ambasada romana din Viena in momentul in care echipa GRU-Spetsnaz care il spanzurase pe Marin Ceausescu in subsolul ambasadei tocmai parase cladirea... Gorbaciov a facut o investitie masiva de bani si resurse umane pentru inlaturarea lui Ceausescu. A inceput cu reactivarea "fosilelor" spionajului sovietic din generatia lui Brucan, Iliescu si Walter Roman (fost agent NKVD in Spania in 1936 , devenit "profesor de marxism-leninism" la Politehnica din Bucuresti unde am studiat intre 1965 si 1970, dupa ce am iesit din inchisoare in 1964), precum si a "generatiei tinere" a lui Petre Roman si Gelu Voican-Voiculescu. Problema esentiala a lui Gorbaciov era ca "fosilele" nu aveau access la generatia curenta de comandanti ai securitatii si armatei, care erau loiali familiei Ceausescu. Pe de alta parte, "bascularea" securitatii si armatei de partea guvernului sovietic era absolut esentiala, intrucat in RSR nu exista nicio societate civila sau culturala nationala, totul fiind distrus de dictatura absoluta si tembelismul national traditional. Phase I - Operatia "Troika" La sfarsitul lui Iulie 1989 a fost infiintat un comandament central la Kishinev (fost Chisinau) si au fot selectati aproape 15,000 de ofiteri si subofiteri apartinand la trei servicii diferite: 1 - Komitet Gosudarstvenoy Bezopasnasti (K.G.B.) - Committee for State Security - Comitetul pentru Securitatea de Stat, 2 - Glavnoye Razvedyvatelnoye Upravleniye Generalnogo Shtaba (G.R.U.-GSh.) - Main Intelligence Directorate of the General Staff - Directiunea Generala de Informatii a Marelui Stat Major, 3 - Voyska Spetsialnogo Naznacheniya (Spetsnaz) - Force for Special Purposes - Forta Militara pentru Scopuri Speciale, unitati subordonate fie la G.R.U. fie la K.G.B in 1989, iar actualmente subordonate G.R.U. sau F.S.B. (Federalnaya Sluzhba Bezopasnosti Rossiyskoy Federatsii) - Federal Security Service of the Russian Federation - Serviciul Federal de Securitate al Federatiei Ruse. Au fot formate circa 5,000 de echipe de catre trei ofiteri sau subofiteri reprezentand cele trei servicii, iar fiecare echipa a fost dotata cu un autoturism (marea majoritate Lada) special prevazute cu compartimente pentru ascunderea armamentului, munitiei si a explozivelor. Participantii au luat la Chisinau lectii speciale de limba romana si geografia Romania cu o durata de trei luni, in diverse cazerme ale orasului. Incepand cu a doua jumatate a lunii Octombrie 1989, echipele Troika au fot introduse ca "turisti" in Romania, in ritmul de circa 150 masini pe zi. Au fost trimise in majoritatea judetelor, dar destinatiile prioritare au fost Timisoara si Bucuresti. Timisoara a fot aleasa ca o buna cadidata pentru "demonstratii populare anti-Ceausescu", datorita apropierii relative de Europa de Vest si datorita prezentei unui vechi "prieten" al G.R.U., pastorul protestant Tokes. Am citit cateva rapoarte trimise de un capitan KGB, care fusese recrutat mai inainte si lucra pentru noi ca agent dublu. El descrie in detaliu actiunile din Calea Ghirocului si dela resedinta lui Tokes. La un moment dat in seara zilei de 16 Decembrie 1989, colonelul KGB care era comandant operativ al "operatiei Tokes" a cerut sa se faca "numarul", adica identificarea tuturor protestatarilor din jurul locuintii lui Tokes. "Si ne-am alarmat, fiindca noi (echipele Troika) eram peste 80% din participanti. Noroc ca a doua zi a venit ordinul sa ne deplasam la Bucuresti..." Actiunea importanta era acum la Bucuresti unde 2 generali sovietici si un numar de ofiteri superiori KGB or GRU care toti vorbeau "moldovineste" au dus tratative timp de aproape doua saptamani cu diversi generali romani de securitate si armata pentru a asigura "bascularea" ... Echipa sovietica de negociatori era in contact radio quasi-permanent cu comandamentul operatiei Troika din Chisinau. Ei au prezentat ultima propunere a lui Gorbatchev pe 17 Decembrie 1989, care promitea in mod solemn ca niciun salariat al Ministerului de Interne sau al Ministerului Fortelor Armate nu va fi concediat, arestat sau judecat, si ca toti acesti salariati vor fi promovati in masa si salariile le vor fi marite corespunzator... Propunerea a fost acceptata de aproape toti conducatorii securitatii si armatei la 20 Decembrie 1989. Singura exceptie a fost un general de armata care era ministru adjunct; el a refuzat si a fost imediat "sinucis" de "negociatori". Generalii care acceptasera propunerea lui Gorbaciov au cerut apoi lui Ceausescu sa organizeze faimoasa "adunare populara" din 22 Decembrie 1989. Mi s-a parut deosebit de interesant faptul ca toate aceste negocieri cu conducatorii securitatii si armatei au fost purtate exclusiv de catre militarii sovietici care nu au implicat, evident din motive de securitate, echipa de spioni civili destinati fazei urmatoare, operatia "Flanela". E foarte probabil ca marea majoritate a securistilor care au executat lovitura de stat sovietca nu au stiut cine sunt noii conducatori politici ai Romaniei pana cand i-au vazut pe "flanelisti' defiland pe ecranele televizoarelor... Phase II - Operatia "Flanela" Ziua de 22 Decembrie 1989 a inceput inainte de ora 7 dimineata pentru trei agenti operativi CIA care lucrau in cadrul Ambasadei Americane la Bucuresti. Erau imbracati "romaneste" si au ajuns devreme in Piata Palatului, asa ca au asistat la toate fazele faimosului meeting. Au vazut cum s-a construit "dreptunghiul" si "razele", care erau o procedura standard la toate meetingurile publice a lui Ceausescu. "Dreptunghiul" era constituit din circa 200 de securisti masati sub balconul dela care urma sa vorbeasca Ceausescu. Dela "dreptunghi" plecau "razele" constituite din cate doi (uneori trei) securisti umar la umar, mergand spre exterior. Intre aceste "raze" erau apoi plasate grupurile de muncitori si alti membri de partid adusi cu autobuzele. Aceasta descriere tehnica e probabil plictisitoare, dar veti vedea ca este foarte importanta pentru meetingul din 22 Decembrie 1989. Cand Ceausescu a ajuns la punctul in care a facut o pauza, securitatea a pus la difuzoare o inregistrare a unor rafale de mitraliera. Am vazut filmul meetingului si vad si acum privirea speriata a lui Ceausescu care nu intelegea ce se intampla. Emil Bobu intra pe balcon in spatele lui si-i spune: " E SECU !". In momentul acela Ceausescu a inteles ca securitatea a trecut de partea sovieticilor si ca partida era pierduta. Acesta este momentul in care niste "tineri curajosi" au inceput sa alerge prin multime strigand: "Jos Ceausescu! Jos cu dictatorul". Oamenii nostri dela Ambasada Americana au remarcat imediat ca acesti "tineri curajosi" nu alergau dela periferia masei de oameni catre centru. Ei alergau intotdeuna dinspre "dreptunghi" spre periferie, si ALERGAU NUMAI PRIN "RAZELE" DE SECURISTI, unde evident se simteau in siguranta. Era clar ca erau toti securisti... Cronologia evenimentelor din 22 Decembrie 1989 este in general cunoscuta, asa ca n-am sa insist asupra ei... Vreau insa sa relatez un eveniment amuzant, raportat de un informator din Tulcea. La 21 Decembrie 1989 Petre Roman era in Delta Dunarii la vanatoare de mistreti. Incepand dela 10 dimineata toti cei care lucrau la comitetul judetean de partid din Tulcea au fot mobilizati sa-l gaseasca pe Petre Roman pe care-l cauta la telefon cu insistenta "cineva" dela Bucuresti. L-au gasit in fine in jurul pranzului si convorbirea telefonica a fost foarte scurta: "Da, tovarasu! - "BAI PETRICA, FLANELA E MAINE!" - "Am inteles. tovarasu!"... Dupa care "Petrica" se dadea de ceasul mortii sa ajunga in Bucuresti in aceeasi seara, fiindca altfel se facea "revolutia" fara el... A doua zi dupa masa a inceput defilarea la televizor a "flanelistilor", tovarasi cu pullovere si flanele, dar fara sacouri sau costume de haine, care a durat mai bine de doua saptamani. Securitatea lor personala era asigurata de echipele Troika care s-a ocupat deasemenea de organizarea fazei urmatoare a loviturii de stat... Phase III - "Teroristii" De indata ce caderea lui Ceausescu a deveni cunoscuta, o multime de oameni de buna credinta, informati asupra evenimentelor din celelate tari din Europa de Est, au crezut ca totul s-a schimbat si ca au devenit peste noapte "LIBERI". Aceasta era o problema majora pentru securitatea care trecuse de partea sovieticilor cu conditia de a-si mentine puterea intacta. Ei trebuiau sa arate "prostimii" ca nu sa schimbat nimic si ca FRICA, nu libertatea este baza noii "societati". S-a organizat imediat, cu colaborarea echipelor Troika, faza denumita "Teroristii" care a inceput chiar in seara de 22 Decembrie 1989. Unitatile USLA au inceput sa joace prin rotatie rolul de "teroristi" si de "anti-teroristi". Aceiasi militari de securitate erau o noapte "teroristi" si noaptea urmatoare "anti-teroristi". Aceasta faza a durat cateva saptamani si s-a soldat cu sute de morti, oameni nevinovati impuscati in strada. De multe ori mortii erau transportati dela o strada la alta, ca sa se propage teroare in toate cartierele. Daca fazele anterioare, Troika si Flanela, au fort execute ireprosabil, faza Teroristii nu a dat in totalitate efectele scontate. O multime de oameni de buna credinta credeau ca sunt intr-adevar liberi si se comportau ca atare, infiintand sau reinfiintand vechi partide si organizatii politice. In plus directia afacerilor religioase din securitate era complet blocata pentru un motiv foarte simplu: asa-zisul "Patriarh al Bisericii Ortodoxe" (Teoctist-Anticrist cum ii strigasera in fata credinciosii in Decembrie 1989), care se spune ca avea grad de general de securitate, a crezut cu adevarat ca a sosit momemtul sa dea socoteala pentru toate crimele comise de conducerea securista a bisericii romane in ultimii 41 de ani, si s-a retras la o manastire, refuzand sa mai "conduca" Biserica Ortodoxa. In 1948 Gheorghiu-Dej si Ana Pauker au numit "Patriarh" pe un preot de tara din Oltenia care petrecuse doi ani de inchisoare in lagarul dela Targul Jiu unde Gheorghiu-Dej era deasemenea internat. Preotul Marina fuseses condamnat pentru complicitate cu o banda de hoti de cai. Imediat dupa "hirotonisire" Justinian Marina a participat la distrugerea Bisericii Greco-Catolice din Romania . Toti episcopii Greco-Catolici au fost arestati, condamnati si au murit in inchisoare ca adevarati martiri ai credintei. Mii de preoti Greco-Catolici de toate varstele au fost deasemnea arestati si condamnati la 15-20 de ani de inchisoare. Am cunoscut in inchisoare in perioada 1959-1964 cateva zeci de preoti Greco-Catolici care supravietuisera din 1948. Am toata admiratia pentru acesti preoti adevarati, martiri ai credintei care isi continuau vocatia de preoti in conditiile de exterminare din inchisoare. Un exemplu: parintele Crisan, var al excelentului profesor de matematici Iacob Crisan care mi-a fost profesor 4 ani la Liceul Matei Basarab din Bucuresti. Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca! Toate proprietatile Bisericii Greco-Catolice din Romania, incluzand pests 2,500 de biserici si alte cladiri au fost confiscate si trecute in patrimoniul Bisericii Ortodoxe Romane, "condusa" de Justinian Marina. Faptul ca securittea comunista controla conducerea Bisericii Ortoxe nu insemna ca preotii si monahii trecusera in serviciul Satanei. In primavara anului 1958, Justinian Marina a ordonat tuturor preotilor si monahilor Bisericii Ortodoxe sa semneze angajamente cu organele securitatii locale ca vor informa asupra oricaror fapte sau intentii de a actiona impotriva guvernului comunist, MARTURISTE IN TAINA SPOVEDANIEI. Spre cinstea lor vesnica, mii de preoti ortodocsi AU REFUZAT sa semneze aceste angajamente cu Satana...Ei au fost toti arestati si condamnati intre 10 si 20 de ani de inchisoare. Am intalnit sute de preoti ortodocsi intre 1959-1964. Numai in lagarul Gradina dela Piatra Frecatei in Balta Brailei erau 3 "brigazi" de preoti (150 de persoane). "Cum sa tradez eu sfanta taina a spovedaniei? Inseamna ca nu mai sunt preot!" imi spunea cu lacrimi in ochi un preot batran, trecut de 75 de ani, care a si murit cateva luni mai tarziu...Dumnezeu sa-i ierte si sa-i odihneasca pe acesti martirii ai credintei si ai neamului romanesc, care au impartasit soarta miilor de preoti Greco-Catolici si Romano-Catolici... Mai tarziu, cand Ceausescu a inceput constructiile faraonice, sute de biserici au fost daramate fara ca conducerea securista a Bisericii Ortodoxe Romane sa protesteze in niciun fel... Acestea sunt crimele majore ale conducerii securiste a Bisericii Ortodoxe Romane si motivul pentru care Teoctist-Anticrist credea ca a sosit ora judecatii pana in prima saptamana a lunii Aprilie 1990, cand securitatea l-a convins in fine ca nimic nu s-a schimbat si i-a promis solemn ca va putea sa pastreze toate proprietatile furate dela Biserica Greco-Catolica. ROMANIA ESTE SINGURA TARA DIN EUROPA IN CARE PROPRIETATILE BISERICII GRECO-CATOLICE NU AU FOST RESTITUITE PROPRIETARILOR LEGALI, spre deosebire de Ungaria, Slovacia, Cehia, Ucraina, Bulgaria, Serbia, Croatia si Slovenia. In perioada Ianuarie-Aprilie 1990 toti salariatii Ministerului de Interne si ai Ministerului Fortelor Armate au fost avansati in grad si salariile li s-au marit in mod corespunzator. De exemplu, seful tribunalului militar al sectorului 2 Bucuresti care in 1959 era capitanul Pruna Liviu si care ajunsese in 1989 general-maior, a fost avansat direct general-colonel si numit de Iliescu sef al Justitiei Militare din Romania "post-revolutionara". Faptul ca el condamnase in August 1959 la 225 ani inchisoare pe cei 12 membri ai organizatiei Frontul Eliberarii Nationale dela Liceul Matei Basarab a fost desigur ceva minor comparat cu cele cateva zeci de condamnari la moarte pe care le-a "pronuntat" in perioada 1958-1959. Intre timp "turistii" din operatia Troika s-au intors progresiv acasa in U.R.S.S., pana in Mai 1990, dar situatia politica in Romania continua sa fie critica, cu toate eforturile securitatii de a "cultiva" frica si teroarea. Phase IV - "Mineriada" Astfel "conducerea post-revolutionara" a hotarat sa organizeze o varianta romana a "revolutiei culturale" a lui Mao-Tze-Dong si mobilizat importante resurse financiare si umane care au asigurat "succesul stralucit" al MINERIADEI din Iunie 1990. Au dezlantuit salbaticia fara precedent a lumpen-proletariatului impotriva "dusmanilor poporului". Mii de oameni au fost batuti si maltratati, sute de oameni au murit sau au fost schiloditi pe viata. Scopul era unul singur si anume sa impuna frica si teroarea fara de care securitatea nu putea functiona. Si au avut un succes deplin care a asigurat rolul dominant al securitatii pana in ziua de astazi. "Tovarasi minieri, va multumesc!" dixit criminalul Iliescu. Stiati ca efectivele fortelor de securitate in Romania (Serviciul Roman de Informatii, Serviciul Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza si alte cateva mai mici), au crescut cu peste 10% intre 1989 si 2010? Au crescut foarte mult si capacitatile tehnologice ale securitatii care in 2011 inregistreaza "TOATE CONVORBIRILE TELEFONICE" si filmeaza toate intalnirile "suspecte". Cei care traiesc in Romania stiu ca TOATE ACTIVITATILE ECONOMICE, PROFESIONALE , CULTURALE SI POLITICE sunt controlate de oamenii securitatii "post-revolutionare". Ei incurajeaza coruptia si furtul la toate nivelele, pentruca toti cei care fac un ban trebuie sa-si dea obolul la securitate. Comparati situatia securitatii in Romania cu fosta Cehoslovacie unde securistii au fost linsati pe strada in 1989 adresele lor fiind publicate la toate oficiile de posta. Sau cu Germania de Est, unde li s-a interzis securistilor sa intre in cladirile unde lucrau. Sau cu Bulgaria ,unde TOTI salariatii securitatii, dela ministru pana la gardian, au fost DEMISI INTR-O SINGURA ZI (24 DE ORE ). QUO VADIS ROMANIA ? Michael Olteanu, M.S.(Master of Sciences) Presedinte al Frontului Eliberarii Nationale in 1956-1959 "Bandit Contrarevolutionar", detinut politic intre 1959 si 1964 Absolvent al Institutului Politehnic Bucuresti, Inginer de Calculatoare Electronice in 1970 Systems Engineer at Electronic Data Systems in San Francisco, 1976-1984 Senior Vice President of Network Engineering at Wells Fargo Bank in San Francisco, 1984-2004. Sursa: opiniicetatenesti.com O opinie poate avizata despre revolutia romana si actorii ei miercuri, 06 iulie 2011 @ 22:02 EEST |
 |
“Daca as putea, as duce lumea in agonie, pentru a realiza o purificare din radacini a vietii; as pune flacari arzatoare si insinuante la aceste radacini, nu pentru a le distruge, ci pentru a le da alta seva si alta caldura. Focul pe care l-as pune eu acestei lumi n-ar aduce ruine, ci o transfigurare cosmica esentiala.” Emil Cioran (Pe culmile disperarii)
