mai 05, 2017

9 Mai,cu suflet de ROMAN






PORTRET: Colegul Septimiu Roman – un iubitor al neamului românesc

Marţi, 17 ianuarie, se împlinesc patru ani de la trecerea la Domnul a colegului şi prietenului nostru Septimiu Roman.
Toţi cei care l-am cunoscut, am apreciat nu doar vocea sa remarcabilă, pasiunea şi profesionalismul cu care şi-a realizat misiunea de jurnalist, dar şi felul său unic de a fi – plin de energie, mereu vesel şi pus pe glume, un prieten adevărat, gata să ajute în orice moment.
* * * * *
Septimiu Roman s-a născut la 9 mai 1956, la Sibiu.
A absolvit Liceul „Octavian Goga” din oraşul natal, iar după efectuarea serviciului militar a fost admis la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Limbi Romanice, Clasice şi Orientale, absolvită în anul 1980 cu specializarea română-franceză.
A fost apoi, timp de 10 ani, profesor de limba română şi franceză, obţinând gradul didactic II.
În anul 1990 se angajează la Radio România, fiind mai întâi crainic, timp de un an, apoi realizator, producător, publicist comentator la puncte-fixe, corespondent şi trimis special al radioului public în străinătate şi în teatrele de operaţii ale Armatei Române.
În 1990 a absolvit cursul de „Tehnici de vorbire la microfon”, iar în anii 1992, 1994 şi 1995 s-a instruit în cadrul unor programe de jurnalism organizate de Radiodifuziune.
A fost corespondent în Republica Moldova (1992 – 1994), Polonia – 1994 şi Elveţia, în acelaşi an, acolo unde s-a aflat după obţinerea unei burse acordate de Radio Suisse.
În perioada 1995 – 1997 a fost expert la Radio China Internaţional – programul în limba română, apoi a fost realizator al emisiunilor „Matinal”, „Matinal Duminical” – din anul 1999 -, „Euroatlantica” şi „Cronicari în colb de cronici”, realizată la Radio România Actualităţi, împreună cu istoricul Mircea Dogaru, emisiune interzisă la un moment dat din excesul de zel al conducătorilor postului.
În 30 iunie 1997 a realizat de la Bejing, în colaborare cu Alexandra Andon (aflată în studioul de la Bucureşti) emisiunea duplex Bucureşti – Beijing, produsă în colaborare de RRA şi Radio China Internaţional şi dedicată revenirii Hong-Kong-ului la China, emisiune care a primit un premiu special din partea Comitetului Director al Radio China Internaţional. Transcriptul acestei emisiuni este prezentat dealtfel şi în volumul „Evantaiul celor 1000 de gânduri”, publicat de Editura Ion Cristoiu în anul 1999.
În anul 1998, Septimiu Roman a coordonat şi realizat masa rotundă pe tema „Punţilor prieteniei româno – chineze”.
În anul 2003 a transmis corespondenţe din Iordania acolo unde a fost trimis să acopere informaţional intervenţia americană în Irak. La acel moment, Radio România şi Ministerul Apărării Naţionale demaraseră “Operaţiunea Curcubeul”, care a presupus o reţea de corespondenţi care să acopere atacul şi cucerirea Irakului, pe lângă corespondenţele de la Amman ale lui Septimiu, fiind trimişi Radu Dobriţoiu, în Turcia, de unde ar fi urmat să intre în nordul Irakului în cazul în care Parlamentul de la Ankara ar fi aprobat intervenţia SUA, Cătălin Gomboş în Kuweit, Gabriel Ionescu în Qatar, iar Mario Balint chiar în Bagdad.
În anul 2005 a absolvit cursul „Reporter pentru situaţii speciale”.
În perioada activităţii didactice a publicat mai multe articole de limbă şi literatură română şi franceză şi de metodică didactică.


Din bogata sa experienţă jurnalistică, au văzut lumina tiparului volumele “Prin jertfă pentru Europa. Pe urmele armatei române în Campania din Vest” (Editura Brand, 2005) – lansată la 24 octombrie 2005, şi “Bătălia pentru România: dialog pe calea undelor” (împreună cu Mircea Dogaru, Editura Phobos, 2005).
Primul volum este o mărturie a dragostei nemărginite a lui Septimiu faţă de istoria naţională, sentiment ce i-a călăuzit paşii, împreună cu o delegaţie pentru Oficiul Naţional pentru Cultul Eroilor, în perioada 22-29 aprilie 2005, prin ţările europene, urmând traseul eroic al Armatei române, în cel de – Al Doilea Război Mondial, presărat cu mii de morminte ale ostaşilor români care îşi dorm somnul de veci în cimitire din ţările pentru libertatea cărora au căzut la datorie.
Iată ce scria Septimiu în argumentul-prefaţă al acestui volum:
“(…) Acestor eroi – mulţi dintre ei neştiuţi, sau, adeseori, pe nedrept uitaţi, ce-şi dorm somnul de veci departe de locurile din care au plecat – le sunt închinate rândurile de mai jos, cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la victoria în războiul în care au dat jertfa supremă pentru libertatea României şi a Europei.
De asemenea, tuturor acelora care au supravieţuit, în speranţa că autorităţile în drept să-şi aducă aminte de ei – nu numai la sărbători sau în campaniile de imagine !…
Nu ne integrăm în Europa cu şuruburi sau rulmenţi, cu “grămada de fier vechi” – cum zicea un “subtil” politician – ci cu resursele noastre, dar, în primul rând, cu civilizaţia şi cultura noastră, cu istoria şi jertfele noastre! Pe aceia care îşi închipuie că “nu putem păşi înainte cu faţa întoarsă spre trecut”, care desconsideră experienţa trecutului, repetându-i, matematic, greşelile, sper ca paginile care urmează să-i pună, cât de cât, pe gânduri! Dacă au timp şi… chef! În amintirea unor rude – mai apropiate sau îndepărtate – pe care fiecare dintre noi le avem pierdute în cele două războaie mondiale şi înhumate în ţară sau în peste 30 de ţări din Europa şi… aiurea, noi, ca dascăl şi jurnalist, ne facem datoria!…”
Prin acest volum, autorul îşi propunea să tragă un semnal de alarmă asupra stării materiale precare şi a lipsei de apreciere faţă de veteranii de război pe care o manifestă opinia publică, subliniind contrastul între faptele de vitejie ale acestora şi condiţiile, de cele mai multe ori inumane, în care aceşti eroi ai neamului sunt nevoiţi să îşi ducă existenţa.
În anul 2006 Septimiu Roman a fost trimis special în teatrul de operaţii al Armatei Române din Kandahar, Afganistan, iar în anul 2008, timp de patru luni, a fost corespondent al RRA în teatrul de operaţii de la Tallil, Irak, pe perioada misiunii Batalionului de Infanterie din Iaşi (supranumit „Lupii Negri”).
A fost de-a lungul anilor corespondentul Radio România pe lângă Ministerul de Externe, Ministerul Apărării, Guvern şi Parlament.
A realizat nenumărate interviuri cu personalităţi ale vieţii politice şi culturale, interne şi internaţionale, fiind remarcabile cele realizate cu preşedinţii României, Ion Iliescu, Republicii Moldova, Mircea Snegur şi Franţei, François Mitterand.
  
A fost tipul de jurnalist – patriot, fiindcă a fost implicat profund şi în problemele românilor din afara frontierelor, dar şi ale românilor discriminaţi în propria ţară, aşa cum sunt cei din judeţele Covasna şi Harghita, sau romano-catolicii din Moldova agresaţi violent de neprieteni care le contestă identitatea românească. A transmis nenumărate corespondenţe despre convieţuirea interetnică din ţara noastră, de la Universitatea de vară de la Izvorul Mureşului, de la alte evenimente culturale româneşti desfăşurate de o parte şi de alta a Carpaţilor, prezentând durerile românilor din mediul multietnic şi multiconfesional, uitate parcă prea des de politicienii preocupaţi de alte interese, de ordin personal.
A primit, în timp, nenumărate premii şi distincţii, fiind de menţionat cele venite din partea Crucii Roşii, a Radio China Internaţional, premiul Asociaţiei Jurnaliştilor Profesionişti din România – în anul 2005 şi Diploma de Excelenţă a Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor pentru anul 2006 – decernată pe 3 decembrie în acelaşi an, în cadrul spectacolului „Suflet de român“ dedicat Zilei Naţionale a României, desfăşurat la Centrul Cultural al Ministerului Afacerilor Interne. ONCE l-a premiat atunci pe Septimiu „pentru profesionalismul dedicat cultului eroilor, dăruit publicului cu patima omului care crede”.
De asemenea, a fost distins cu Emblema de Onoare a Statului Major General al Armatei, acordată de generalul Ştefan Oprea în anul 2010, la împlinirea a 70 de ani de la difuzarea, de către RRA, a primei emisiuni „Ora Ostaşului”.
A trecut în Împărăţia Cerurilor, mult prea devreme, la 17 ianuarie 2013.


Fotografii din arhiva familiei Roman
Răzvan Moceanu


mai 09, 2016

Dor de ROMAN



http://www.rador.ro/2016/05/09/portret-un-iubitor-al-neamului-romanesc-colegul-septimiu-roman-ar-fi-implinit-60-de-ani/

august 30, 2015

La apus de Soare...Sinel Ioan Drăgulin


MAESTRUL VIORII!!!




  http://www.bestmusic.ro/orchestra-sinel-ioan-dragulin/








Nu-i nimic mai scump de la Dumnezeu, dragii mei, ca timpul. Ne-a creat Dumnezeu singur numai pentru El. Si daca ne lasa timp si ne prelungeste timpul vietii noastre [o face] tot cu scopul ca sa fim impreuna. Nici un dar nu e mai mare de la Dumnezeu ca timpul pe care ni-L da. Pentru ca moartea nu vine sa-i faci o cafea. Vine sa te ia.
Parintele Arsenie Papacioc:"Nu pierdeti timpul,dragii mei!"




E o rană în scândura uşii
unde-am bătut şi n-a răspuns nimeni.
Deschideţi uşa cu grijă,
să nu loviţi rana cu cheia

Octavian Paler - Definiţia Uşilor închise

Mereu viu in ganduri si amintiri!

iulie 26, 2015

"The apple doesn' t fall far from the tree!"


Letiția Roman


are 18 ani si este elevă la Colegiul National Bilingv George Cosbuc din București. Dorința ei de a își îmbunătații abilitațiile au facut-o un debater valoros înca din clasa a 9-a când și-a început cariera în dezbateri academice competitive.


Este o fire dornică de performanță și de accea este extrem de concentrată pe obiectivul Campionatului mondial din Singapore. Letiția iși dorește să facă Facultatea de drept și să lucreze fie ca pledant sau consultant în domeniul drepturilor omului.


Team Romania for WSDC

"Romania's national debate team, representing us at the World Schools Championship in 2015, Singapore. The team is under the banner of ARDOR."WSDC


Felicitări şi succes la Campionatul Mondial de Dezbateri pentru Elevi de la Singapore-2015 !





România participă la Campionatul Mondial de Dezbateri pentru Elevi din Singapore cu o echipă formată din 5 liceeni, care vor concura cu cele mai puternice echipe de dezbateri din lume pentru titlul de Campioni Mondiali la Dezbateri. La Adevărul Live, i-am avut invitaţi în platou pe Şerban Pitic, antrenorul echipei naţionale de debate, Ciprian Leon Chirilă, participant la campionat şi Raluca Bogdan, reprezentantă ARDOR. ŞTIRI PE ACEEAŞI TEMĂ România, printre cele mai active ţări europene la dezbateri şcolare Tinerii dezbat. Ce le pregăteşte liceenilor cel mai amplu campionat de... Cu o tradiţie de 27 de ani, Campionatul Mondial de Dezbateri pentru Elevi este o miză foarte importantă pentru mişcarea de dezbateri din orice ţară, fiecare având dreptul să trimită o singură echipă formată din 4 sau 5 elevi. Selecţia pentru echipa naţională a României se face cu un an înainte de campionat pentru ca timpul de pregătire să fie cât mai mare. Anul acesta, echipa de alumni şi arbitri ARDOR i-au selectat pe: Letiţia Roman, Mădălina Ionescu, Alice Chempf, Miruna Mihăilă şi Ciprian Leon Chirilă. Letiţia Roman are 18 ani şi este elevă la Colegiul Naţional Bilingv „George Coşbuc” din Bucureşti. Dorinţa ei de a îşi îmbunătăţi abilităţile au făcut-o un debater valoros încă din clasa a IX-a când şi-a început cariera în dezbateri academice competitive.  Colegul ei, Ciprian Leon Chirilă este elev în clasa a XI-a la acelaşi colegiu bucureştean de top, iar Alice Chempf este elevă a Colegiului Naţional „Gheorghe Lazăr” din capitală. Mădălina Ionescu şi Miruna Mihăilă sunt membre ale cluburilor de dezbateri din Ploieşti, din cadrul Colegiilor Naţionale „Ion Luca Caragiale”, respectiv „Mihai Viteazul”, parte a Asociaţiei Române de Gândire şi Oratorie - membru în reţeaua ARDOR. Alături de ei este Şerban Pitic, multiplu campion internaţional şi antrenorul lor. Ei vor constitui Team Romania for WSDC, formulă în care au participat la numeroase competiţii de pregătire. Parte a procesului de pregătire şi coaching, echipa naţională de dezbateri a participat la 5 competiţii naţionale şi internaţionale, precum: Cluj Open, Eurasian Schools Debating Championship în Istanbul, Bratislava Schools Debating Competition, Sofia Open - competiţie dedicată în principal studenţilor la care au reuşit să ajungă chiar în finală. Dincolo de competiţiile menite să sudeze echipa formată din elevi care nu au mai jucat împreună până acum, pregătirea a însemnat întâlniri săptămânale, traininguri şi cercetare, adică peste 2 500 de ore de muncă. Ce vor dezbate la Singapore? Campionatul Mondial de la Singapore se desfăşoară în 8 runde de calificare urmate de optimi, sferturi, semifinale şi finale. Temele anunţate de corpul de arbitri de anul acesta vor fi dezbătute în formatul WS (world schools). În rundele de calificare dezbat despre interzicerea contractelor fără ore garantate de muncă, despre reprezentarea inculpaţilor în procese criminale exclusiv de avocaţi publici, despre oportunitatea organizării elevilor în clase pe criterii de competenţă în învăţământul primar şi secundar, despre spargerea enclavelor etnice în oraşe cu populaţie formată în principal din imigranţi, iar moţiunea anunţată pentru confruntarea din finală este: Acest Parlament crede că guvernele ar trebui să asigure venitul universal de bază (Universal Basic Income). 10.000 de euro, costurile participării „Participarea echipei naţionale la Singapore nu ar fi posibilă fără sprijinul prietenilor, a comunităţii şi al sponsorilor. Doar costurile de transport, cazare şi taxă de participare depăşesc 10.000 euro, sumă pe care echipa şi părinţii este imposibil să o acopere.”, spune Emanuel Beteringhe, preşedinte ARDOR, care a mai adăugat: „Facem anual eforturi pentru a le asigura tinerilor un vis, acela de a reprezenta România la un campionat de aşa anvergură.” Anul acesta, alături de Primăria Ploieşti, suportul financiar a venit şi din partea companiei Deloitte România şi a casei de avocatură Ţuca Zbârcea şi Asociaţii. Comunitatea de debate şi prietenii lor s-au alăturat şi ei eforturilor de strângere de fonduri, 16 înotători amatori au participat la ediţia din acest an Swimathon şi au reuşit să strângă peste 11 000 lei din donaţiile cunoscuţilor. „Noi ca firmă, şi eu personal, ne-am implicat în fenomenul dezbaterilor în România. Îi susţin foarte mult pe cei de la ARDOR, pentru că am văzut ce progrese formidabile fac tinerii atunci când îmbrăţişează această preocupare. Acesta este motivul pentru care am acceptat provocarea Swimathon-ului, cu încrederea că echipa României la Singapore devine exponenta unei generaţii de tineri remarcabili, care va folosi forţa argumentului pentru a-şi apăra ideile şi a se implica activ, constructiv şi tolerant în treburile cetăţii”, a precizat avocatul Florentin Ţuca, fondatorul Ţuca Zbârcea şi Asociaţii. Ei îşi încurajează în continuare prietenii să doneze până la sfârşitul lunii iulie pe platforma Swimathon, cu îndemnul „Team România face valuri în Singapore! Trimite echipa naţională la Campionatul Mondial de Dezbateri”. Despre campionat World School Debating Championship (WSDC) este cel mai important campionat de dezbateri dedicat elevilor din lume, dar şi cea mai veche competiţie în care se întâlnesc echipe din fiecare ţară. Cunoscut printre debateri ca WSDC, campionatul se ţine în fiecare an într-o locaţie diferită, prima ediţie a avut loc în Australia în 1988. Din 2004, România este reprezentată de elevi selectaţi de Asociaţia Română de Dezbateri, Oratorie şi Retorică - ARDOR. Printre performanţele obţinute de echipa României se remarcă: locul I în 2005, locul 4 în 2006, locul 3 în 2013, obţinute la categoria EFL - english as a foreign language. Despre ARDOR Asociaţia Română de Dezbateri Oratorie şi Retorică (ARDOR) promovează dezbaterile ca instrument educaţional, de dezvoltare a abilităţilor de gândire critică, argumentare şi exprimare în public din 1994, anul în care a fost fondată. ARDOR funcţionează ca o reţea de 100 de cluburi de dezbateri, coordonate de cele 7 asociaţii regionale membre: ARDOR Banat, ARDOR Muntenia, ARDOR Transilvania, Asociaţia de Educaţie Socială, Disputa, Clubul de Dezbateri Academice Iaşi şi Asociaţia Română de Gândire şi Oratorie.  

Citeste mai mult: adev.ro/nrzlfc







martie 12, 2015

Eugen Iordachescu - de Septimiu Roman(Conține audio) 24 Mai 2011


Eugen Iordachescu

de Septimiu Roman

24 Mai 2011
Comentează add


septimiu-roman
Sunt aproape 25 de ani de cand inginerul - acum  octogenar - Eugen Iordachescu a reusit imposibilul: translarea Palatului Sinodal din incinta Manastirii Antim din Bucureşti.
Demolările ordonate de clanul Ceauşescu desfigurau chipul capitalei României, dar soluţiile tehnologice brevetate de inginerul român, peste 30 la număr, se refereau şi la translatarea construcţiilor  sau la izolarea anti-seismică a clădirilor şi s-au dovedit salvatoare şi pentru Biserica Mihai Vodă, pentru Mânăstirea Schitul Maicilor sau pentru biserica Sf. Ilie-Rahova, cu pictura apartinându-i lui  GH.Tătărăscu. 
Invitatul lui Septimiu Roman la emisiunea Semnături celebre inginerul cu soluţii geniale al României, cel care, prin tehnicile proprii patentate şi prin proiectele sale a rămas în memoria colectivă ca fiind “inginerul care a mutat biserici”, cel care a ridicat biserica veche de la Râmeţ 2 metri de la nivelul solului, şi a gasit soluţia  pentru ridicarea a două milioane de tone de munte de la Petroşani are o memorie fabuluasă, bucuria de a împărtăşi, dar şi noi chei pentru probleme tehnologice încă nerezolvate.
Audio:


http://www.romania-actualitati.ro/eugen_iordachescu-29302

Cititi mai multe articole 
de Septimiu Roman





februarie 24, 2015

"The Rest Is Silence"






Anca Eugenia Rotescu la ''Vorba de cultura''


Joi, 22 Septembrie 2011
Critic de teatru, traducător, fin analist al fenomenului teatral, Anca Eugenia Rotescu este o activă susţinătoare a celor mai noi forme de expresie teatrală şi coregrafică din România. Cândva, Anca Eugenia Rotescu spunea: „printre stagiunile teatrului românesc lipsite de strălucire, cel mai trist este că începem să ne învăţăm cu această stare, începe să ni se pară normal, că este minunat simplul fapt că avem teatru.”



http://www.liternet.ro/autor/84/Eugenia-Anca-Rotescu.html


http://www.b365.ro/criticul-de-teatru-eugenia-anca-rotesc-a-murit_221469.html

In memoriam Eugenia Anca Rotescu


La începutul lunii decembrie 2014 s-a sfîrşit, după o suferinţă care a măcinat-o îndelung, Eugenia Anca Rotescu, unul dintre cei mai discreţi, lucizi şi obiectivi critici de teatru români.
Membră a UNITER, a filialei române a AICT (Asociaţia Internaţională a Criticilor de Teatru) şi a reţelei francofone TÉR – Traduire, Éditer, Représenter, în calitate de redactor asociat al revistei Scena.ro şi de colaboratoare permanentă a revistei Observator cultural şi Liternet, Eugenia Anca Rotescu a publicat numeroase articole şi comentarii, interviuri şi eseuri teatrale, scrutînd teatrul românesc şi internaţional cu erudiţie şi o rară curiozitate analitică. A conceput, cu minuţiozitatea unui bijutier şi o imensă pasiune pentru obiectul cercetării întreprinse, mai multe volume de autor: eseul Gigi Căciuleanu – c.v. cu variaţii libere,albumul Grafologie pentru Simfonia fantastică, monografia Animaţie la ARIEL (despre teatrul pentru copii şi tineret omonim din Tîrgu-Mureş), studiul Desprinderea de pluton (despre programul experimental Underground, al aceluiaşi teatru), Scene în dialog (o cercetare antropologică despre bogăţia interculturalităţii Teatrului Naţional din Tîrgu Mureş).
În acelaşi timp, Eugenia Anca Rotescu a fost unul dintre cei mai respectaţi traducători români din literaturile şi dramaturgiile belgiană, engleză şi franceză. A colaborat cu editurile RAO, UNITEXT, Venus, Mondial, Paralela 45, Nemira şi Curtea Veche, cu studiourile de radio regionale din Cluj şi Tîrgu-Mureş, dar şi cu Radio România Cultural, Radio România Internaţional şi Teatrul Naţional Radiofonic. A tradus aproape 40 de studii teoretice (printre care Jocuri pentru actori şi nonactori a lui Augusto Boal) şi piese de teatru. Ultima, Bufniţa, vîntul şi noi de Fabrice Melquiot (tradusă în aprilie-mai 2014 pentru proiectul european FABULAMUNDI), a reprezentat, în mod nebănuit, un reflector de cuvinte îndreptat spre propria existenţă, spre acest parcurs presărat cu dificultăţi greu de imaginat, însă depăşite sau puse în perspectivă cu un umor molipsitor şi sfîrşit într-un tragism care, chiar şi pe o scenă, ar părea neverosimil.
Dumnezeu s-o odihnească, iar Teatrul s-o păstreze veşnic în memoria sa!

http://www.observatorcultural.ro/In-memoriam-Eugenia-Anca-Rotescu*articleID_31230-articles_details.html



Eugenia Anca Rotescu


http://revistateatrala.radioromaniacultural.ro/?p=14475




























Atlas de mitocănie urbană

Atlas de mitocănie urbană

Editura ART, 2009



 Citiţi prefaţa acestei cărţi.


*****

Valutistul de trotuar
Dolarus Manglitorus
Specie - din fericire - dispărută, Valutistul are şi azi moştenitori genetici în "persoana" Mârlanului de Dorobanţi sau a Cocalarului de Trafic. În vremurile demult apuse, îl întâlneai pe lângă casa omului (de schimb valutar), scoţând sunete de genu' "hai, băiatu', că am io mărci şi dolari mai eftini", "hai, fratele meu, să te fericesc cu un parfum original, să moară, să facă, să dreagă..." În afara gălăgiei specifice speciei şi a tupeului obţinut sub protecţia turmei, Valutistul molfăia seminţe şi scuipa pe jos, astfel încât trotuarul din jur, teritoriul său, să fie foarte bine delimitat. În urma migraţiilor repetate în vestul Europei, Valutiştii au fost exterminaţi de propriile apucături, precum furtul sau contrabanda.



Trelingarul de Colţul Străzii
Prostaceae Comunis Banalis
Cea mai veche specie din regnul ei, Trelingarul de Colţul Străzii are ca semne distinctive, aşa cum bine au subliniat oamenii de ştiinţă în denumire, treningul completat de freza nereuşită à la Beckham şi şuviţele blonde de prost-gust. Penele de pe spate îi demonstrează legăturile de rudenie cu Gherţoii de Bloc, părinţii lor, sau cu rudele lor mai bogate, Ţăranii de Mall. Sunt animale sociale care trăiesc în haită... sau mai degrabă în stol, dacă judecăm după IQ-ul destul de scăzut, similar cu cel al păsărilor mici. Fiinţe foarte zgomotoase indiferent de oră, îşi petrec viaţa agăţaţi de gardurile care mărginesc aleile din faţa scărilor de bloc, lăsând în urmă, în fiecare seară, în momentul în care se retrag către vizuină, munţi de coji de seminţe şi cutii de bere ieftină. Mereu în perioada de împerechere, Trelingarul de Colţul Străzii nu va ezita să încerce să abordeze orice tânără care trece prin faţa blocului cu câte un "Pisi!", incapabil să înţeleagă că prostul-gust altoit pe prostia lor nativă "nu e combinaţie".



Gherţoiul de Bloc
Apartamentus Ruralus
Animal sociabil pe scara aşa-zisei evoluţii, Gherţoiul de Bloc ţine cu tot dinadinsul să interacţioneze zilnic cu semenii săi. De câte ori are ocazia, acest specimen mereu spărgător de seminţe, blochează ghena cu propriul gunoi, face focul şi grătarul în văzul tuturor pe ritmuri de manele sau îşi repară şi spală maşina în faţa intrării blocului, în compania animalului preferat - petul de bere. Prin aceste ritualuri, Gherţoiul de Bloc ţine morţiş să-şi marcheze teritoriul, ajutat adesea şi de femela lui, femelă care, atunci când găteşte, are grijă să ştie toată scara. Şi, pentru ca spectacolul zoologic să fie complet, Gherţoiul de Bloc îşi scoate câinele la plimbare în fiecare zi, având grijă să umple trotuarul cu cât mai multe semne distinctive.



Piţipoanca de Companie
Siliconatus Felina
Poate cea mai răspândită specie din fauna urbană, Piţipoanca de Companie se distinge uşor în peisaj, numele vorbind de la sine despre apucăturile speciei. Superficială, stridentă şi opulentă, ea se va afişa întotdeauna în dreapta unui Mârlan de Dorobanţi sau a unui Ţăran de Mall. Fiinţe nocturne, de tip club, poartă de-a lungul zilei, indiferent de condiţiile atmosferice, ochelari de soare mari şi negri pentru protecţia ochilor. Aflate permanent în căutarea hranei, au în dotare genţi mari şi scumpe, de marcă evidentă, necesare depozitării acesteia. Sunt fiinţe comunicative, telefoanele mobile devenind de-a lungul vremii o prelungire firească a urechii. Le place să apară la televizor, unde vorbesc despre orice. Visul lor este ca, măcar o dată în viaţă, o cunoscută revistă de poze să le publice fotografia şi să le laude pentru preţurile exagerate ale veşmintelor şi accesoriilor. Apelativul "Hai, fată!" este, de departe, cel mai utilizat în comunicarea verbală.



Mârlanul de Dorobanţi
Dorobantio Ostentativus
Îl recunoşti uşor după maşina ostentativă, de obicei mare şi albă, ceafa groasă de meltean sau după maioul cu sclipici etalat pe Radu Beller, la o cafea cu o femelă din specia Piţipoanca de Companie, pe care o deţine, îmbracă şi dezbracă, el şi toată haita sa. Muşchii lucraţi greţos de atent, cele trei rânduri de chei de pe masă, cele două mobile bătute în diamante, lăsate cât mai la vedere, sunt numai câteva dintre semnele ce îţi arată că ai avut ghinionul să dai peste un asemenea specimen. Spre deosebire de ruda sa nu foarte îndepărtată, Bădăranul de Cinematograf, Mârlanul de Dorobanţi nu posedă curiozitatea necesară vizionării unei întregi ore de film.



Băiatul de Bani Gata
Trabucus Fitzas Exprimatus
Acţionează îndeosebi noaptea, în spaţii închise, denumite de contemporani cluburi de fiţe. Banii nefiind o problemă, graţie familiei în care s-a născut, animat de dorinţa de recunoaştere a masculinităţii, se află permanent în căutarea împerecherii cu femele din categoria Piţipoanca de Companie. În momentul în care reuşeşte, mânat de discreţie, are grijă să afle toată lumea prin intermediul presei de moravuri uşoare. Fire nestatornică, cu cât numărul femelelor marcate este mai mare, cu atât mulţumirea de sine creşte, în aplauzele masculilor din aceeaşi specie. Atunci când nu conduce maşina a cărei asigurare costă cât întreţinerea unei scări de bloc, are mâinile ocupate, după caz, cu cheile maşinii, cu un trabuc mare cât antebraţul sau cu telefonul mobil, evident scump, luate două câte două. În timpul în care îi mai rămâne se odihneşte.



Dăunătoarea de Portofel
Sugativa Aspiratores
Dotată cu o privire ageră, care-i permite să identifice portofelele pline, atât pe timp de zi, în fumul gros al cafenelelor, cât şi pe timp de noapte, în penumbra cluburilor de fiţe, se află permanent în căutarea unei relaţii dezinteresate, sentimentale, de Shopping, îndeosebi cu masculii din specia Bătrânelul de Discotecă. Mereu dispusă la sacrificii de dragul penajului, Dăunătoarea de Portofel migrează des la cumpărături, indiferent de condiţiile climaterice şi de sezon, spre teritorii precum Milano sau Dubai, la braţul cardului fără cap, dar cu două picioare. Subspecie aspiraţională a Piţipoancei de Companie, Sugativa Aspiratores este extrem de periculoasă inclusiv pentru masculii-Alfa cu care interacţionează. Muşcătura ei provoacă golirea dureroasă a conturilor.



Bătrânelul de Discotecă
Pedofilus Libidinosus
Asemenea Mârlanului de Dorobanţi, Pedofilus Libidinosus îşi petrece întreaga zi odihnindu-se în cafenelele din zona fierbinte Dorobanţi - Radu Beller. Îl recunoşti uşor, el având mari probleme cu glandele salivare ori de câte ori întâlneşte o femelă mai tânără, care ar putea să-i fie nepoată. Bătrânelul de Discotecă vânează mai mult noaptea, în cluburi întunecoase, cu nume de bambus, pentru a fi ferit de ochii semenilor săi. Plin de bani, îşi permite să se îmbrace aproape modern, ba chiar tinereşte, crezând că în felul acesta îşi va păcăli prada. Ciudat, dar de cele mai multe ori şiretlicul chiar îi reuşeşte cu Piţipoanca de Companie care îl iubeşte dezinteresat câtă vreme are nevoie. Fire nestatornică, o consumă însă repede, căci timpul nu stă pe loc, iar el ştie asta prea bine.



Mogâldanul de Pază
Badigardus Retardus
Deşi creierul său este mult mai mic decât sfertul bicepsului, Mogâldanul de Pază este des întâlnit la intrarea oricărui club, având puterea de a nu te lăsa să intri. Mereu agresiv, pus pe scandal, Mogâldanul de Pază va găsi mereu un motiv să te îmbrâncească, să te jignească, să te facă să simţi că tu chiar n-ai ce căuta în locul ăla. Ciudat, intuiţia lui funcţionează bine, de cele mai multe ori tu chiar neavând ce să cauţi acolo, dacă stai să te gândeşti mai bine. O discuţie civilizată este exclusă, Mogâldanul de Pază neavând prea multe cuvinte în vocabular. Fără a mira pe nimeni, se aseamănă în comportament cu Ciumetele de Pază, umila sa rudă din parcări, de care-l desparte cel mult un costum de haine.



Nasolul de Restaurant
Ospatarius Nasolae
Specie deloc pe cale de dispariţie, Nasolul de Restaurant trăieşte în special în zonele urbane din Estul Europei, în locurile de la care, de altfel, şi-a luat şi numele. Poate fi uşor recunoscut după unghiile şi mâinile murdare, privirea vicleană, ţinuta neglijentă şi inconfundabilai atitudine superioară. La contactul cu el, se recomandă calmul şi răbdarea. Este foarte sensibil la interpelări legate de întârzierea comenzii şi poţi risca surprize salivare în ciorba de burtă. Vei simţi că îţi face o favoare aducându-ţi mâncarea la timp - ceea ce, oricum, nu se întâmplă niciodată. Aproape uman, Nasolul de Restaurant a descifrat cumva taina literelor şi a cifrelor, scrisul indescifrabil ascunzând cu certitudine încărcări exagerate ale notei de plată. Chiar dacă nu merită recompensarea sub formă de bacşiş, el te va ucide cu privirea sa plină de dispreţ în cazul în care nu ai făcut-o. De fapt, Nasolul de Restaurant are într-un fel dreptatea sa:substanţa-i aproape cenuşie îi dictează că el este stăpânul teritoriului său. Şi nu va ezita să-ţiarate asta ori de câte ori are dreptate.



Bădăranul de Cinematograf
Pelicula Bipedo Retardus
Posesor al unui IQ deloc ridicat, acest exemplar umblă în haită, însoţit de cele mai multe ori de câte o femelă platinată, eventual botoxată. Indiferent de filmul rulat, va avea întotdeauna de sorbit zgomotos din pahar sau de făcut câte un comentariu interesant pentru cei din specia lui, enunţat cu voce tare. Se instigă reciproc, prin hârjoneli şi ţipete ce definesc specia: "Pensionarii, cu faţa la perete!", "Bine, băăăăăh!" sau "Arde-o, frateee!!!". Poate fi considerat, pe drept cuvânt, fratele mai mic al Ţăranului de Mall, mărturie stând telefonul lăsat mereu deschis, la care răspunde din când în când cu "Băă, sunt la film şi nu pot să vorbesc, băăă! Te sun eu, băăă!", el fiind, în mod evident, un personaj foarte important.



Snobul de Eveniment
Snobus Pseudo Intelectualus
Îl recunoşti uşor după figura aproape interesantă pe care şi-o ia, ornată cu ochelari de vedere atipici, tocmai pentru a te induce în eroare. Îşi părăseşte vizuina pentru a merge la toate evenimentele şi lansările de orice fel, pe la toate petrecerile, cool să fie - pe genul drum andbase-ota-mnac -, şi în alte locuri "exotice", unde e tare bine să fii văzut. Odată remarcat, Snobul de Eveniment va veni lângă tine imediat pentru a-ţi povesti - pentru a treia oară! - cum a fost el într-o excursie la Paris sau la Berlin, de unde şi-a mai luat ultimul model de aparat foto, cu lentilă mai mare şi mai bună decât a ta. Cu un penaj neglijent atent studiat, coloritul său va fi întotdeauna unul extravagant, tendinţele în care se înscrie Snobul de Eveniment fiind unele de care tu nu vei afla prea curând. Pseudointelectual prin excelenţă, el va avea mereu la îndemână citate din nu-ştiu-ce poeţi indieni, numai să te facă să te simţi prost.



Mocangiul de Vernisaj
Mondenus Mocangius
Populând îndeosebi arealele unde au loc vernisaje şi expoziţii de orice fel, deşi nu are nici o invitaţie şi nici vreo legătură cu ele, Mocangiul de Vernisaj este dotat cu un marsupiu de invidiat, utilizat pentru depozitarea kilogramelor de pateuri şi fursecuri adunate de pe mese, pentru consumul propriu. Cele mai evoluate exemplare ale acestei specii parazitare au fost binecuvântate de către mama-natură şi cu anumite buzunare laterale, eventual cu câte o pungă de un leu, pentru a duce şi în vizuină din prada atât de uşor obţinută. Dar asta, normal, numai după ce Mondenus Mocangius este pe deplin ghiftuit. Dacă vedeţi un asemenea specimen, feriţi-vă din calea sa, mai ales dacă răspundeţi de obiectele promoţionale - nu se va sfii să ia câte două-trei din fiecare, punându-vă atât pe dumneavoastră, cât şi pe restul invitaţilor, într-o postură cel puţin penibilă.



Băgătorul în Faţă la Coadă
Bagaciosus Codensis
Înrudit cu Ghiorlanul de Trotuar, cu care adeseori se confundă, Băgătorul în Faţă la Coadă apare şi se manifestă agresiv oriunde se formează cozi mai scurte sau mai lungi, fie că este vorba despre cinema sau teatru, gară sau aeroport, administraţie financiară sau staţie de autobuz. Lipsit de scrupule, face orice pentru a-şi atinge obiectivul, anume băgatul în faţă, platoşa chitinoasă absolut impermeabilă la bun simţ dezvoltată de-a lungul involuţiei salefiindu-i de mare ajutor. Cu cât coada este mai lungă, cu atât dorinţa de reuşită este mai mare, iar mijloacele utilizate mai rafinate. Dacă la o coadă scurtă intră în faţă pur şi simplu, la o coadă mai lungă Bagaciosus Codensis induce în eroare asistenţa cu ajutorul unor introduceri de genul "Pot să întreb ceva?", "Mă grăbesc, filmul meu începe acum, vă rog" sau "Soţia mea este gravidă". Altfel, se simte bine în pielea lui, lucru de înţeles, dată fiind grosimea obrazului.



Ţopârlanul de Transport în Comun
Troleus Puturosus
Specie des întâlnită în autobuz, troleibuz şi metrou, Ţopârlanul de Transport în Comun se distinge prin mirosul puternic de transpiraţie pe care-l răspândeşte peste tot. Plecat la vânătoare de locuri libere, acesta se îmbrânceşte de fiecare dată la intrare, împinge şi îşi face loc cu coatele, iar, după ce se aşază, nu cedează niciodată locul femeilor sau semenilor mai în vârstă, pe care se face că nu-i vede. În general, pipăie femelele din imediata vecinătate, el fiind mereu în călduri. Ascultă adesea manele pe mobil, iar, atunci când trebuie să coboare, Ţopârlanul de Transport în Comun rămâne la fel de agresiv, dând din toate membrele, în toate părţile. Aşa că, practic, este imposibil să te fereşti de el.



Agariciul de Coloană Oficială
Agaricia Girofarus
Animal politic prin excelenţă, Agariciul cu girofar străbate şoselele prost făcute ale ţării de parcă ar fi propria lui tarla. Comportamentul agresiv la volan se datorează şi geamurilor fumurii după care se ascunde, dar mai ales unei impertinenţe moştenite genetic. Deşi abuzează de răbdarea noastră mai ceva ca o adolescentă de răbdarea părinţilor, nu are duşmani naturali, poate doar alegerile din patru în patru ani - dar şi acolo se descurcă, jungla urnelor funcţionând de minune în favoarea sa. Odată întâlnit un asemenea exemplar, îl vei vedea imediat şi pe al doilea, şi pe al treilea, ei mergând într-un şir indian autorizat, scoţând tot felul de sunete de atenţionare. Nu există cale de a-l evita. Se recomandă să faci pe mortu' până trece de tine.



Necioplitul de Şantier
Ordinarus Jenantus
Cu doar câteva clase terminate, Necioplitul de Şantier te va face să te simţi întotdeauna prost, în cazul în care eşti o persoană de sex feminin. Agăţat de schelele care împânzesc marile oraşe, Ordinarus Jenantus, mereu în călduri, nu se va da în lături să încerce să-ţi curteze prietena, mama sau soţia, aflate în trecere prin zona respectivă, prin emiterea unor sunete guturale puternice, foarte asemănătoare cu cele utilizate de alte specii care trăiesc însă în copaci. Neavând succes, evident, Necioplitul de Şantier, încurajat de interjecţiile celorlalţi reprezentanţi ai speciei care-l însoţesc, va ţipa, va zbiera şi va face în toate felurile, limbajul său aparent sărac conţinând multe cuvinte care se pot băga, scoate sau... doar el mai ştie ce. Singura scăpare, în cazul în care sunteţi atacate verbal de asemenea exemplare, ar fi să traversaţi liniştite.



Impertinentul de Taxiu
Grobianus Taxia
Specimen deosebit de interesant, ca urmare a simbiozei în care trăieşte cu specia umană, Impertinentul de Taxiu este regele neîncoronat al străzii. Dacă eşti în trafic, se recomandă evitarea lui totală: îţi va tăia calea cu siguranţă, îţi va da claxoane şi flashuri cum se schimbă culoarea semaforului în verde şi va evita folosirea semnalizatorului. Dacă eşti pe trecerea de pietoni, tu, Homo Sapiens, va trebui să-i dai prioritate lui, Grobianus Taxia. Iar, dacă ai curajul să te aventurezi în bârlogul lui, va trebui să te înarmezi şi cu foarte multă răbdare: mai întâi te va întreba unde mergi, chiar dacă nu are nici un motiv să facă asta; indiferent de răspunsul tău, el va strâmba din botul său urât mirositor, neras de o săptămână. Apoi, dacă ai cumva norocul să fie de acord să te ducă la destinaţie, vine partea cea mai grea, în care va trebui să înfrunţi, în ordine aleatorie, staţia care urlă la maximum, manelele, fumul de ţigară, geamul deschis şi mirosurile emanate de corpul său.



Ghiorlanul de Trotuar
Pavimentus Ghiorlanus
Cu capul plecat în pământ sau cu privirea fix-sfidătoare, Pavimentus Ghiorlanus se deplasează rapid pe trotuare, cu viteză mare, urmând un traseu rectiliniu, indiferent de numărul de persoane pe care trebuie să le dea la o parte. Preferă deplasarea în grup pentru a te putea obliga să te dai la o parte sau pentru a te putea agăţa cu umărul, un bun pretext pentru scandal. Îşi marchează teritoriul cu ajutorul mucurilor de ţigară şi al salivei pe care le împrăştie pe areale cât mai mari. Vârsta înaintată sau sexul celui întâlnit în timpul deplasării nu-i schimbă comportamentul, din contră, Ghiorlanul de Trotuar folosindu-şi fără ezitare umărul şi, câteodată, mâna pentru a-şi face loc în aglomeraţie.



Ciumetele de Parcare
Ciumetus Parcarae
Dacă Mogâldanul de Pază este stăpânul uşii de la intrarea în club, fratele lui vitreg, Ciumetele de Parcare, este regele neîncoronat al trotuarelor, dar mai ales al locurilor cu potenţial de parcare - fie ele şi spaţii verzi. Manierele rafinate, igiena nemăsurată, vocabularul hiperbolic de tipul "Am grijă de maşină, şefu'?" îi păstrează un loc de cinste în capul mesei mitocăniei urbane. Cel mai des întâlnit în capitala ţării noastre, sălbaticul exemplar va trage de tine cu nesimţire până când va reuşi să smulgă o şpagă. Puii şi femelele îl însoţesc frecvent, tremurând de nerăbdare să-ţi umple maşina de zoaie sub pretextul spălării ei.



Cocalarul de Trafic
Musculo Cocalarus
Deseori confundat cu Melteanul-care-face-biluţe-la-stop, Cocalarul de Trafic se evidenţiază prin agresivitatea sa excesivă, hormonii prost întrebuinţaţi şi gesturile sale ample cu unul dintre degetele membrelor sale superioare. Claxonează permanent, depăşeşte mereu rândul de maşini ce stau la stop, merge pe linia de tramvai, blochează intersecţiile, eliberează excesiv de multă salivă pe geamul deschis al maşinii sale furate din Germania, vorbeşte la mobil cât poate de tare şi - normal - ascultă manele la volum maxim. Are permanent cel puţin un geam deschis. Deseori este confundat cu Mârlanul de Dorobanţi, dar, de dragul ştiinţei, noi şi cercetătorii noştri am preferat să îl prezentăm separat.



Pomanagiul de Campanie Electorală
Mocangius Politicus
Rudă foarte apropiată a Mocangiului de Vernisaj, Pomanagiul Electoral (cum mai este denumit) apare la tv ori de câte ori vreun partid dă mită electorală prin parcuri. Mereu în căutare de mici - prada sa preferată -, Pomanagiul înfulecă pe nerăsuflate cât mai mult, mergând pe principiul cămilei care îşi face plinul de apă. Nu se dă în lături de la îmbrânceli şi bătăi, doar-doar mai prinde câte o pradă promoţională sub formă de tricou, breloc sau pahar de bere. Specie umilă, dar perversă, Pomanagiul nu va ezita să-şi doboare fraţii de turmă pentru binele său personal.



Preacuvioasa de Îngrămădeală
Babetus Cuviosus
Să vă ferească Dumnezeu de întâlnirile cu exemplarele acestea - enoriaşi mult prea grăbiţi să pupe moaştele sau să pună laba pe o porţie de colivă gratis. Animale de pradă, vor călca în picioare virtuţile creştineşti, îl vor îmbrânci şi chiar îl vor scuipa pe aproapele lor, ca nu cumva să se termine pomana şi să rămână cu buzele umflate. Virtual identice cu exemplare din specia umană, Preacuvioşii de Îngrămădeală fac totuşi parte dintre cei care, deşi mare e grădina Domnului, vor sări întotdeauna gardul. Specie pe cale de apariţie excesivă, Preacuvioşii vor fi mereu în căutarea prăzii, în special pe lângă biserici sau alte locuri aparent liniştite. Apar la tv, la ştiri, în haită, ţipând, zbierând, jurând şi înjurând pentru o bucăţică de ceva.



Mojicul de Iarbă Verde
Gratarus Nesimtitus
Înrudit cu Ţăranul de Mall, Mojicul de Iarbă Verde iese din bârlogul său imediat ce a dat căldura, bucurându-se împreună cu întreaga familie de acest fenomen. Carnivor prin excelenţă, caracteristică surprinsă foarte bine în denumirea lui ştiinţifică, Gratarus Nesimtitus este des întâlnit, îndeosebi la sfârşit de săptămână, în pădurile şi poieniţele din jurul marilor oraşe, alături de alte familii din cadrul aceleiaşi specii. Din păcate, hârjoneala lui şi a familiei - numeroasă şi zgomotoasă - dăunează grav habitatului, Mojicul de Iarbă Verde lăsând în urma sa munţi întregi de resturi de tot felul, bunul simţ nefiindu-i deloc familiar. Mirosul de grătar şi manelele ce răsună la maximum din maşinile parcate pe spaţiile verzi sunt primele semne căGratarus Nesimtitus a invadat zona verde, curată până în acel moment. A se evita pe cât posibil.



Indolenta de Magazin
Shopus Indolentus
Mereu plictisită, Indolenta de Magazin este soră bună cu Indolenta de Ghişeu, una dintre diferenţe fiind că, în acest caz, puterea îi vine de la o casă de marcat sau de la un raft plin cu produse de care tu ai nevoie. În cazul în care nu mănâncă şi nu îţi vorbeşte cu gura plină, Indolenta de Magazin poartă discuţii interesante cu o colegă sau vorbeşte la telefonul mobil, asta doar ca să nu te servească. Dacă ai şi ghinionul să fii la mall, iar ea să fie şi mai tânără decât tine, te va tutui din primul moment. Ca trăsătură particulară, specia aceasta nu are niciodată rest, aşa că vei avea mereu în buzunar câte ceva de ronţăit. Nu încercaţi să o înţelegeţi. Comportamentul anumitor specii ţine pur şi simplu de misterele faunei urbane.



Ţăranul de Mall
Mallus Homo Retardus
Îl recunoşti uşor după maneaua care îl anunţă că este apelat pe telefonul mobil, după lanţul gros ce îi cuprinde grumazul, după gelul din cap şi perciunii îngustaţi până la ridicol sau după tricoul fake, cumpărat din En Gros, pe care este scris greşit numele unui brand celebru. Rudă foarte apropiată cu Bădăranul de Cinematograf, Ţăranul de Mall îşi părăseşte adăpostul îndeosebi seara, mai ales sâmbăta şi duminica, cu întreaga familie, pentru a se recrea, unde altundeva decât la mall. Mascul-Alfa de felul lui, vorbeşte tare, gesticulează mult, cele două beri băute acasă fiind mai mult decât suficiente pentru a se face remarcat.



Mitocanul de Birou
Multinationalus Mitocanus
Versatil, mereu furişându-se pe după copiatoare, acesta este cel mai puţin văzut specimen din regnul mitocanilor. Foarte rar este prins câte un exemplar rătăcit, şi chiar şi acesta scapă basma curată, fiind un mitoman de excepţie. Cutiile goale de pizza lăsate pe masa din bucătăria firmei, farfuriile, tacâmurile şi cănile de cafea nespălate, urmele din WC-ul companiei, dârele de transpiraţie de pe holuri şi scrumierele pline din sălile de conferinţe sunt semne care atestă că Mitocanul de Birou a trecut pe acolo.



Atârnătoarea de Expat
Expatus Amorensa
Întotdeauna gata să înveţe o limbă străină, Atârnătoarea de Expat, subspecie a Dăunătoarei de Portofel, specializată în vânatul care provine din teritoriile vest-europene, este recunoscută pentru abilităţile sale lingvistice. Se hrăneşte la fel de bine cu italieni libidinoşi, nemţi sătui de femele grase care miros a sauerkraut sau cu americani care poartă şosete cu sandale. Sunt, în general, bine dotate fizic, uneori tunate cu botox, silicon şi alte substanţe cărora le şade bineîntr-un manual de chimie, nu în buzele sau sânii unei urmaşe a Evei. Din neatenţie, cad frecvent pradă Bătrânelului de Discotecă. Sunt deosebit de vulnerabile la mersul economiei, teritoriul lor de vânătoare fiind ameninţat de criza economică şi migrarea expaţilor înapoi în ţările lor de origine.



Şefuţul de Companie
Tiranus Imbeciles
Specie pe cât de versatilă, pe atât de arogantă, Şefuţul te va trata mereu ca pe un sclav, dacă eşti subordonatul său, şi îşi va linge mereu cu dăruire superiorul direct. Dar asta numai până când dă de un şef şi mai mare, în faţa căruia îl va vorbi de rău pe cel pe care abia l-a lins, în speranţa că, doar-doar, îi va lua locul într-o bună zi. Stăpâneşte foarte bine tehnica avansării în haită, săpându-l constant pe masculul-Alfa, până la doborârea sa. Dacă eşti mai jos în poziţia clanului, ai mare grijă cum îţi etalezi inteligenţa, căci va face tot posibilul să se descotorosească de tine, de teamă să nu-i iei locul, fiind mai competent.



Anonimul de Forum
Forumo Anonymus Contrae
Trăieşte exclusiv în mediul virtual, având abilitatea de a-şi schimba identitatea dintr-un singur click, mai des decât năpârlesc şerpii. Are cel puţin un blog neinteresant şi îşi dă cu părerea pe alte bloguri, forumuri şi site-uri sociale. Fiind foarte fricos din fire, s-a adaptat perfect la mediul virtual, având capacităţi de camuflare aproape infinite. Este foarte curios, chiar băgăcios, şi intervine cu câte un comentariu neinspirat în orice discuţie importantă de pe internet, apoi verifică cu febrilitate reacţiile. Mai rar inteligent, este deseori agresiv, pripit şi întotdeauna contra. Dezvoltarea întârziată a cortexului său este demonstrată de greşelile gramaticale sau de logică şi preferinţa pentru prescurtări pe care nu le poate înţelege decât un alt reprezentant al aceleiaşi specii.



Ghiolbanul de Galerie
Huliganus Oligofreneticus
Rasă extrem de violentă, umblând mereu în haită, Ghiolbanul de Galerie este foarte ataşat de fenomenul fotbalistic. Indiferent dacă echipa sa pierde sau câştigă, este bine să-l eviţi, comportamentul său fiind extrem de agresiv: sparge sticle şi seminţe, îşi lasă saliva peste tot, urlă şi înjură. Cantitatea de alcool suportată de sângele său este una cu adevărat impresionantă. Lipsit de viaţă personală, interesul Ghiolbanului de Galerie va fi mereu redus la scandal, la cum să mai agreseze vreo haită rivală sau, de ce nu?, vreun cameraman de la vreo televiziune interesată de aceste instincte de turmă. Dacă se poate, este bine să eviţi orice contact cu această specie.



Îngălatul de Gym
Fitnessis Murdarus
Subspecie a Mitocanului de Birou sau a Mârlanului de Dorobanţi, Îngălatul de Gym, practicant de sport în vederea îmbunătăţirii permanente a relaţiei cu oglinda, nu-şi trage niciodată protecţia de plastic subţire peste încălţări şi aduce toată mizeria oraşului până în vestiarul centrului de fitness. De la piscină sau duş vine desculţ, şiroind de apă, şi transformă praful în mocirlă, în care se simte nespus de bine. Pe treadmill sau pe bicicletă, este nedespărţit de telefon şi, dacă ar avea o a treia mână, ar vorbi la telefon chiar şi când face flotări. Vorbeşte întotdeauna tare, la fel ca varianta lui feminină, Îngălata, uşor de reperat după ochelarii de soare pe care-i poartă până-n vestiar. Aceasta, deşi în ţinută sportivă, se distinge întotdeauna prin afişarea generoasă a bretelelor de la sutien (mereu opuse la culoare maioului) şi a tatuajului dorsal de deasupra feselor.

Editura ART, 2009

http://atelier.liternet.ro/articol/7836/Autori-diversi/Atlas-de-mitocanie-urbana.html


Myspace Clocks, Video Clocks at WishAFriend.com
A apărut o eroare în acest obiect gadget