Ostrov / Остров / The Island / Insula / Ostrovul

Ostrovul

Este cel mai frumos film despre sufletul omului, sinceritate, smerenie, adevar, bucurie si toate virtutile sadite de Tatal nostru in noi.Acestui film ii atasez mottoul : " Orice pacatos are un viitor si orice sfant are un trecut ! " .

Din punct de vedere artistic, filmul intruneste toate toate virtutile unei capodopere cinematografice asemeni filmului " Tarul" daca nu chiar mai bine.Regia, scenariul, operatoria, montajul, muzica, scenografia cat si actoria ar fi jignite in fata Oscarului.Astfel de filme nu pot fi considerate box office in lumea filmului comercial.Cu toate acestea "Ostrov" a fost vizionat in marea majoritate a centrelor crestine din lume, vizionandu-se chiar si in manastiri.E de luat aminte ca fiecare dintre noi putem deveni in acest fel daca urmam calea aceasta.

Ostrov / Остров / The Island / Insula / Ostrovul

Writer: Dmitry Sobolev
Director: Pavel Lungin (Павел Лунгин)

Ostrov (Russian: Остров, The Island) is a 2006 Russian biographical film about a fictional 20th century Eastern Orthodox monk. The film closed the 2006 Venice Film Festival, proved to be a moderate box-office success and won both the Nika Award and the Golden Eagle Award as the Best Russian film of 2006. The filming location was the city of Kem, in Karelia, on the shores of the White Sea.

During World War II, the sailor Anatoly and his captain, Tikhon, are captured by the Nazis when they board their barge and tugboat which is carrying a shipment of coal. The Nazi officer leading the raid offers Anatoly the choice to shoot Tikhon and stay alive which Anatoly reluctantly takes, and Tikhon falls overboard. The Nazis blow up the ship but Anatoly is found by Russian Orthodox monks on the shore the next morning. He survives and becomes a stoker at the monastery but is perpetually overcome with guilt.

Thirty years pass. Anatoly now has the gift of clairvoyance and healing. But the other monks do not really understand him. People come to see Anatoly for cures and guidance, but even now, he remains in a perpetual state of repentance. He often gets in a boat and goes to an uninhabited island where he prays for mercy and forgiveness.
http://en.wikipedia.org/wiki/The_Island_(2006_film)

1942. În timpul războiului, marinarul Anatoli şi căpitanul său, Tihon, sunt surprinşi în cursul nopţii de soldaţi nemţi în timp ce încarcă nişte cărbune. Pentru a-i cruţa viaţa, naziştii îi cer lui Anatoli să-l împuşte pe Tihon. Acesta se agaţă disperat de viaţă şi îşi împuşcă colegul care cade în apă. Vaporul pe care se află este aruncat în aer de nemţi, dar a doua zi Anatoli este găsit şi salvat de călugării de la mănăstirea din apropiere. După 34 de ani, îl găsim pe Anatoli la mănăstire unde se face util servind drept fochist. Este urmărit în continuare de trădarea şi crima săvârşită în tinereţe pentru care se căieşte rugându-se necontenit în singurătatea ostrovului său.
http://www.cinemagia.ro/filme/ostrov-19140/
Cast: Pyotr Mamonov — father Anatoly; Viktor Sukhorukov — father Filaret; Dmitri Dyuzhev — father Iov (Job); Yuriy Kuznetsov — Tikhon; Viktoriya Isakova — Nastya;
Nina Usatova — widow; Jana Esipovich — young woman; Olga Demidova — woman with child; Timofei Tribuntzev — young Anatoly; Aleksei Zelensky — young Tikhon;
Grisha Stepunov — child; Sergei Burunov — adjutant.

încărcat de SubtitledRusMovies în data de 10.03.2011

OPTIONAL SUBTITLES (ENGLISH, ROMANIAN, SPANISH, PORTUGUESE, FRENCH, RUSSIAN, POLISH, BULGARIAN, HUNGARIAN). Use the "CC" option to select your language.
If you want any other language, just use the "Translate Option" from the CC button.

NOAPTEA PĂTIMIRILOR...Experimentul PITEŞTI-Reeducarea prin TORTURĂ

Ceea ce s-a petrecut la inchisoarea din Pitesti intre 1949 si 1952 merita un loc aparte in inspaimantatorul repertoriu al ororilor concentrationare ale veacului al XX-lea. "Fenomenul Pitesti" apartine aceluiasi registru, la care vine insa cu o trasatura specifica: utilizarea sistematica a torturarii detinutilor de catre alti detinuti. Ideea ii apartine pedagogului sovietic Makarenko (1888-1939), specialist in delincventa juvenila si partizan al reeducarii detinutilor tineri cu ajutorul detinutilor mai vechi, aflati pe calea cea buna, dar facand parte din aceeasi clasa de varsta. Virgil Ierunca povesteste una dintre cele mai cumplite experiente de dezumanizare pe care le-a cunoscut epoca noastra. Detinuti torturati cu un sadism de-a dreptul extravagant -- daca sadismul poate fi astfel --, tortionarii lor impunandu-le sa tortureze la randul lor, ca sa li se conteste insasi calitatea de victime. In ultima faza a ciclului, nefericitii sunt constransi sa-si tortureze cei mai buni prieteni, ca dovada a convertirii lor launtrice. Toata lumea a fost torturata, toata lumea a torturat. Cei morti acolo si cei care au supravietuit au fost privati pana si de propria lor nefericire. Virgil Ierunca a avut curajul sa intre in acest infern si sa-i devina istoric, pentru edificarea generatiilor viitoare.

Film documentar impecabil realizat sub aspect tehnic. Nu se cunosc realizatorii (as fi interesat sa-i cunosc). O tulburatoare investigatie asupra "fenomenului Pitesti", renumitul experiment cunoscut ca "reeducarea prin tortura" sau "genocidul sufletelor", despre care Soljenitin a spus ca este "ce mai mare barbarie a lumii contemporane". Gelu Gheorghiu, Traian Popescu Maca, Paul Dumitrescu si Octavian Tomuta, patru supravietuitori, relateaza inimaginabilele orori initiate de comunistii autohtoni, sub coordonarea stiintifica a NKVD-istilor sovietici incepind cu 1949.

...Noutatea este dată de punerea cap la cap a tuturor informaţiilor din cele peste 30 de volume de mărturii ale victimelor, dar şi din 20 de interviuri luate de autor supravieţuitorilor. Au fost consultate şi  document (edite şi inedite), însă cu maximă precauţie datorită practicii Securităţii de a le falsifica.
Într-o secţiune separată sunt realizate o serie de portrete ale victimelor (maculate ori imaculate), ce urmăresc destinul lor atât în cadrul acţiunii violente, cât şi după eliberare, acolo unde există informaţii. Scenele de violenţă maximă şi greu de suportat de cititori sunt prezentate într-un capitol aparte. Cartea încearcă să prezinte o paletă cât mai largă de răspunsuri la întrebările fundamentale despre Piteşti: cine a regizat întreaga acţiune? Cine a supravegheat desfăşurarea ei? Ce urmărea ea? Şi mai ales: a reuşit sau nu? Pentru aceasta, sunt redate punctele de vedere atât ale victimelor, cât şi ale istoricilor şi analiştilor care au publicat despre Piteşti, precum şi concluziile autorului.

Prefata de Ruxandra Cesereanu

Carte aparuta sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania.

„S-a vorbit mult, aluvionar, inflamant, patetic ori sobru si speculativ despre ceea ce s-a intimplat in inchisoarea comunista de la Pitesti intre 1949 si 1951. Fenomenul sau experimentul de aici a fost analizat, din 1990 incoace, ca un soi de trauma nationala majora. Insa cartea propusa acum de Alin Muresan ambitioneaza sa fie textul fundamental, sub aspect factual, despre Pitesti. Fara speculatii, fara interpretari abisale, fara cuvinte elevate si termeni savanti, autorul doreste sa ofere tuturor cititorilor romani, nu doar intelectualilor, o lectie de anatomie, minutioasa, detaliata, pe indelete, astfel incit toata lumea sa afle si sa inteleaga (nu si sa accepte!) ceea ce s-a petrecut la Pitesti, si nu doar acolo, ci si in alte spatii carcerale inrudite. Din acest punct de vedere, lucrarea este intr-adevar monografica si aplicata, elaborata dupa fisele cronologice ale evenimentelor si sprijinita pe portretele personajelor principale." (Ruxandra Cesereanu) „Desigur, intimplari atit de traumatizante asemenea celor de la Pitesti sint greu de acceptat ca lectura si inca si mai greu de rememorat de catre victime. Daca sintem de acord ca s‑a vorbit destul de mult despre actiune (cu toate ca doar in cercurile interesate, intrucit la nivelul totalitatii populatiei exista in continuare un semnificativ vid de informatii), opinam ca nu s‑a vorbit destul de bine despre aceasta. Demersul nostru incearca sa ofere o privire de ansamblu asupra faptelor, beneficiind de surse care nu au fost disponibile in cazul incercarilor de pina acum de a creiona un contur general a ceea ce e numit impropriu reeducare." (Alin Muresan)

"În aşa zisa acţiune de depersonalizare, studenţii erau obligaţi, prin torturi permanente inimaginabile, să trădeze pe cele mai scumpe fiinţe: Dumnezeu, proprii părinţi, fraţi, surori şi prieteni. Ei au fost constrânşi să bea urină şi să mănânce fecale! Omul era astfel nimicit. Dezgustat de slăbiciunea sa, el nu se va mai putea redresa niciodată în faţa propriei conştiinţe. Durerile erau peste puterile de rezistenţă a fiinţei umane." 

- Eugen Măgirescu, Moara dracilor. Amintiri din închisoarea de la Piteşti,