nopţilor cînd tu nu eşti
ca şi cum timpul
le-ar fulgera irişii
cu peceţi de doruri.
Ochii-nchişi te desenează,
buzele-ţi găsesc conturul
linie lîngă linie,
curbă după curbă,
mîinile te rotunjesc,
te mîngîie,te alungesc...
olar priceput,
sculptor de-nceput.
Ochii-nchişi te amintesc
ca si cum aerul din jur,
aura mea si-a ta,
i-ar devora.
Aşa mă regăseşti,
aşa te recunosc:
Eu,olar-sculptor,
TU,capodopera.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Cu drag primite cuvintele tale la fereastra Cuvintelor .