Eminescu să ne judece.Din culisele unui asasinat politic.

http://danielroxin.blogspot.ro/2012/12/eminescu-vroia-unirea-intr-o-dacie-mare.html

Are titlul "Eminescu, Veronica, Creanga" si este primul film documentar despre Eminescu. A fost realizat de Octav Minar in 1914. Filmul a fost descoperit la Arhiva Naţională de Filme de către Ion Rogojanu şi Dan Toma Dulciu. Existenta si importanta nationala a acestui document a fost semnalata in presa ("Saptamana Financiara" si revista "Vreau bilet") de jurnalistul Miron Manega. Filmul poate fi vazut integral pe WWW.CERTITUDINEA.RO

MIHAI EMINESCU
Pe când omul neinteligent face din sine însuşi măsura lucrurilor şi mestecă subiectul său în cele ce sunt şi se-ntâmplă, cel inteligent şi de bună-credinţă va cerca să se dezbare de tot ce-ar putea să-i întunece judecata. Inteligenţa e putinţa – buna-credinţă e voinţa de-a vedea şi reproduce obiectiv cele ce există şi se-ntâmplă

Mihai Eminescu Glossă

Vreme trece, vreme vine,

Toate-s vechi şi nouă toate;

Ce e rău şi ce e bine

Tu te-ntreabă şi socoate;

Nu spera şi nu ai teamă,

Ce e val ca valul trece;

De te-ndeamnă, de te cheamă,

Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,

În auz ne sună multe,

Cine ţine toate minte

Şi ar sta să le asculte?...

Tu aşează-te deoparte,

Regăsindu-te pe tine,

Când cu zgomote deşarte

Vreme trece, vreme vine.

Nici încline a ei limbă

Recea cumpăn-a gândirii

Înspre clipa ce se schimbă

Pentru masca fericirii,

Ce din moartea ei se naşte

Şi o clipă ţine poate;

Pentru cine o cunoaşte

Toate-s vechi şi nouă toate.

Privitor ca la teatru

Tu în lume să te-nchipui:

Joace unul şi pe patru,

Totuşi tu ghici-vei chipu-i,

Şi de plânge, de se ceartă,

Tu în colţ petreci în tine

Şi-nţelegi din a lor artă

Ce e rău şi ce e bine.

Viitorul şi trecutul

Sunt a filei două feţe,

Vede-n capăt începutul

Cine ştie să le-nveţe;

Tot ce-a fost ori o să fie

În prezent le-avem pe toate,

Dar de-a lor zădărnicie

Te întreabă şi socoate.

Căci aceloraşi mijloace

Se supun câte există,

Şi de mii de ani încoace

Lumea-i veselă şi tristă;

Alte măşti, aceeaşi piesă,

Alte guri, aceeaşi gamă,

Amăgit atât de-adese

Nu spera şi nu ai teamă.

Nu spera când vezi mişeii

La izbândă făcând punte,

Te-or întrece nătărăii,

De ai fi cu stea în frunte;

Teamă n-ai, căta-vor iarăşi

Între dânşii să se plece,

Nu te prinde lor tovarăş:

Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,

Lumea-ntinde lucii mreje;

Ca să schimbe-actorii-n scenă,

Te momeşte în vârteje;

Tu pe-alături te strecoară,

Nu băga nici chiar de seamă,

Din cărarea ta afară

De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,

De hulesc, să taci din gură;

Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,

Dacă ştii a lor măsură;

Zică toţi ce vor să zică,

Treacă-n lume cine-o trece;

Ca să nu-ndrăgeşti nimică,

Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,

De te-ndeamnă, de te cheamă;

Ce e val, ca valul trece,

Nu spera şi nu ai teamă;

Te întreabă şi socoate

Ce e rău şi ce e bine;

Toate-s vechi şi nouă toate:

Vreme trece, vreme vine.

Romanian Sad Song by Romanian Poet MIHAI EMINESCU 

(Translation from Romanian by Corneliu M Popescu)

Music by Romanian composer Tudor Chiriac.

Chorus and orchestra from Chisinau Philharmonic , Solist: Olga Ciolacu.

DOINA (1884)

[...or ballade - the name is a traditional type of Romanian song]

From Tisa to the Nistru's tide

All Romania's people cried

That they could no longer stir

For the rabbled foreigner.

From Hotin down to the sea

Rides the Muscal cavalry;

From the sea back to Hotin

Nothing but their host is seen;

While from Dorna to Boian

Seems the plague has spread its ban;

Leaving on our land a scar

That you scarcely know it more.

Up the mountains down the dale,

Have our foes flung far their trail.

From Sacele to Satmar

Only foreign lords there are;

While Romanians one and all

Like the crab must backwards crawl.

And reversed is everything:

Spring for them is no more spring,

Summer is no longer summer,

They, at home, the foreign comer.

From Turnu up to Dorohoi

Does the alien horde deploy

And our fertile fields enjoy.

With their rumbling trains they come

Making all our voices dumb,

And our birds so much affray

That in haste they fly away.

Nothing now but withered thorn

Does the Christian's hearth adorn.

And the smiling earth they smother;

Forest-good Romanian brother -

You too bend before their tide,

And the very springs they've dried.

Sad is this our countryside.

Who has sent them to these parts,

May the dogs eat out their hearts;

May the night their homes efface,

And with them this shameless race.

May his widow live astray

Children's bread ever deny.

Stephen, mighty emperor,

You in Putna reign no more.

While his holy Prelacy

Guards alone the monastery,

Where the priests in fervent prayer

Of the saints take pious care.

Let them toll the bells away,

All the night and all the day,

And the gracious Lord invoke

That he come and save your folk !

Stephen rise up from the ground,

And your battle trumpet sound

All Moldavia gathered round.

Blow your trumpet just one blare,

All Moldavia will be there;

Let your trumpet blazed two

That the forests follow you;

Let your trumpet blazed three,

That our foes demolished be

From the mountains to the sea,

That the crows may hear their knell

And the gallows-tree as well.

Andrei Bantas translation

Eminescu n-a existat.A existat numai o tara frumoasaLa o margine de mareUnde valurile fac noduri albe.Ca o barba nepieptanata de crai.Si niste ape ca niste copaci curgatori


În care luna îsi avea cuibar rotit. Si, mai ales, au existat niste oameni simpliPe care-i chema : Mircea cel Batrîn,Stefan cel Mare,Sau mai simplu : ciobani si plugari,Carora le placea sã spunaSeara în jurul focului poezii -


"Miorita" si "Luceafarul" si "Scrisoarea a III-a". Dar fiindca auzeau mereuLatrînd la stîna lor cîinii,Plecau sã se bata cu tatariiSi cu avarii si cu hunii si cu lesii


Si cu turcii. În timpul care le ramînea liberÎntre doua primejdii,Acesti oameni faceau din fluierele lorJgheaburiPentru lacrimile pietrelor înduiosate,De curgeau doinele la valePe toti muntii Moldovei si ai MuntenieiSi ai Tarii Bîrsei si ai Tariii Vrancei


Si ai altor tari românesti. Au mai existat si niste codri adînciSi un tînar care vorbea cu ei,


Întrebîndu-i ce se tot leagana fãrã vînt ? Acest tînar cu ochi mari,Cît istoria noastra,Trecea batut de gînduriDin cartea cirilica în cartea vietii,Tot numarînd plopii luminii, ai dreptatii,ai iubirii,


Care îi ieseau mereu fãrã sot. Au mai existat si niste tei,Si cei doi îndragostitiCare stiau sã le troieneasca toata floarea


Într-un sarut. Si niste pasari ori niste nouriCare tot colindau pe deasupra lor


Ca lungi si miscatoare sesuri. Si pentru ca toate acesteaTrebuiau sã poarte un nume,Un singur nume,Li s-a spus


Eminescu.


Marin Sorescu ,


Trebuiau sa poarte un nume




Recent sources reveal that the Romanian and Austrian authorities of the time staged the "illness" of Eminescu in order to marginalize a powerful political adversary of the Romanian-Austrian treaty that was signed at that time. The secret treaty required Romania to cease its support to Transylvanian Romanians (then under Austrian rule). It did so (for a time), which caused certain Transylvanian-born Romanians to leave Bucharest. Eminescu, too, was under constant surveillance.Nicolae Iorga, the Romanian historian, considers Eminescu the godfather of the modern Romanian language.
He is unanimously celebrated as the greatest and most representative Romanian poet.