decembrie 13, 2011

Să mă simt în largul meu,Teodora COMAN



Horoscop Urania




Să mă simt în largul meu ar fi prea de tot







ar trebui ca între mine şi piele să existe


relaţia trupului cu cămaşa lui Isus


să nu se atingă decît accidental


din mers



pielea nu mi-e îndeajuns de flască



oasele, nu îndeajuns de frumos mirositoare





să mă închin la ele ca la sfintele moaşte



aş învîrti-o ca pe-o rochie de derviş



dacă aş putea să mă mănînc fără gură


aşa ca anorexicii


care de abia mai rezistă suspendaţi


de bara fisurată a propriilor


clavicule



încă puţin, încă puţin



mai rezistaţi, daţi-mi apă la moară


aproape că vă văd fulguind graţios


aproape că daţi definitiv de pămînt


cu forţa voastră


de gravitaţie




În anul I de facultate, am remarcat la puţinele cursuri pe care le frecventam o fată ca un oximoron ambulant: era Delicateţea şi Timiditatea încotoşmănate într-o agresivă, hipermasculină geacă de motociclist. Taciturnă şi retrasă, nu participa la ciripelile policolore din pauze, stătea pur şi simplu în bancă şi privea pe geam. Dacă încercai să vorbeşti cu ea, îşi activa imediat suma de mecanisme retractile, aveai impresia că se retrage în geaca ei de piele ca o ţestoasă înţeleaptă în faţa unei plictiseli bâzâitoare.
În puţinele ocazii când era forţată să vorbească la vreun seminar, era remarcabilă - nu doar întrucât citise considerabil, dar vorbea pur şi simplu în cunoştinţă de cauză. Îmi aduc şi azi aminte discuţiile noastre despre Nietzsche, din anul II sau III, precum şi entuziasmul nostru comun pentru Cărtărescu - aşa am descoperit că Teodora Coman (căci despre ea e vorba, desigur) e şi o excelentă desenatoare, ilustrase admirabil câteva pasaje din Levantul.
Apoi, după ce am terminat facultatea şi am ajuns redactor la Transilvania, am convins-o să-mi dea pentru revistă texte despre diverşi pictori - scrise excelent, la un nivel pe care puţini comentatori autohtoni al artelor plastice îl ating. După câţiva ani, a început să scrie despre poezie - cronici ale imaginarului material, de asemenea excelente - singurul eventual cusur fiind că, prea atentă la zisul imaginar material, risca uneori (rareori, mai precis) să piardă din vedere limbajul poetic. În fine, în vremea din urmă Teodora a scos la iveală teancuri de poezie, consistente în toate sensurile cuvântului; ştiam că scrie, îmi spusese soţul ei, Marian Coman (coordonatorul librăriei Humanitas din Sibiu), prietenul meu drag din anii liceului, dar refuzase până recent să-mi arate.
Anul ăsta, însă, Teodora a făcut pasul decisiv şi şi-a început existenţa de poet - a participat chiar la Tabăra de poezie de la Săvârşin, unde a făcut o impresie excelentă. Iar acum, în dimineaţa asta, dau pe site-ul Dilemei vechi  de un frumos poem al ei. Semn că lucrurile merg în direcţia în care trebuie.
E tare reconfortant să vezi poezia lucrând în şi cu prietenii tăi. Îţi dă senzaţia că nu-i totul pierdut.


L.E. Am primit şi poza Teodorei în geaca macho - iată deci Oximoronul :) : 
 


Un comentariu:

  1. Frumoase versuri ...are o sensibilitate deosebită,fineţe,delicateţe...

    RăspundețiȘtergere

Cu drag primite cuvintele tale la fereastra Cuvintelor .



Myspace Clocks, Video Clocks at WishAFriend.com
A apărut o eroare în acest obiect gadget