dictando.blogspot.com/2009/04/les-femmes-de-brancusi.
Les Femmes de Brincusi
Daca la artistii de dinainte de secolul 19 mai poti identifica pe ici pe colo cate un personaj adus din viata reala, la cei moderni lucrurile se complica. Trebuie sa te bazezi pe titlu, pe cuvantul artistului, pe insemnarile altora si, uneori, doar pe speculatii. De exemplu la Brancusi. Ai in fata un totem din lemn, un ou de piatra sau un falus metalic - Ghici cine-i? Normal, statuile respective reprezinta esenta care transpare dincolo de forma, natura fundamentala a femeilor respective iar asta poate sa fie de-ajuns privitorului. Totusi, cine este Mademoiselle Pogany? Cum arata ea sau Printesa X, atunci cand stateau in fata omului de rand si nu a lui Brancusi?
(De curand am dat peste un articol foarte bine documentat semnat de Sanda Miller intitulat "Brancusi's women", un articol care exact despre lucrul asta vorbeste).
Bine-nteles, cap de lista domisoara Pogany, pictorita Margit Pogany - probabil cea mai cunoscuta dintre relatiile pe care le-a avut Brancusi. Poate si cea mai lunga - mai bine de 25 de ani.
Eileen Lane - o americanca de origine irlandeza (pe care o convinge sa mearga cu el sa viziteze Romania spunandu-i ca n-are de ce sa-si faca probleme, o va prezenta drept fata lui)
Léonie Ricou - care l-a cunoscut pe Brancusi in salonul ei opulent din Grand Hôtel Particulier aflat pe boulevard Raspail la nr. 270. Sculptura se numeste "Madame L.R."
Baronesa Renée Irana Frachon - care si-a comisionat portretul lui Brancusi. Interesant este faptul ca portretul acesteia devine prin distilari succesive "Muza adormita".
Agnes Ernst Meyer care l-a cunoscut pe Brancusi prin intermediul (culmea) sotului Eugene Isaac Meyer, director al Ziarului "The Washington Post". Agnes devine "La Reine Pas Dédaigneuse" sculptata in marmura neagra.
"Jeune Fille Sophistiquée" nu este alta decat Nancy Cunard
Normal, nu toate femeile carora Brancusi le-a sculptat portretul sau care i-au vizitat atelierul au fost implicate afectiv cu el. Peggy Guggenheim de exemplu, (careia Brancusi ii zicea Peghitza) a fost (probabil) doar un companion placut si nimic mai mult.
Sau "Printesa X" - probabil una dintre cele mai faimoase lucrari brancusiene . Notorietatea si-a castigat-o mai cu seama datorita asocierilor obscene legate de forma acesteia. Lucrarea a fost dealtfel refuzata la salonul independentilor in 1920. "Printesa X" este aproape unanim recunoscuta drept reprezentare a printesei Marie Bonaparte (stra-nepoata lui Napoleon si sotia Printului George al Greciei). Foarte probabil forma statuii este in directa legatura cu studiile aprofundate pe care printesa le facea pe tema frigiditatii.
Doi dintre cei mai cunoscuţi romani ai tuturor timpurilor, Constantin Brancuşi şi Maria Tănase, au format un cuplu de senzaţie in 1938, cand s-au îndrăgostit la o expoziţie, la Paris. Tumultuoasa relaţie nu a durat însă prea mult.
RăspundețiȘtergereCând l-a cunoscut pe Brâncuşi, în 1938, Maria Tănase (1913-1963) avea 25 de ani şi era orbită de notorietatea mondială a marelui sculptor, de care fusese fascinată încă de mică.
Aflat la apogeul creaţiei, Brâncuşi (1876-1957) era un bărbat cu experienţă, ce tocmai împlinise 62 de ani. Totuşi, n-a rezistat farmecului irezistibil al Mariei, căreia putea să-i fie cu uşurinţă tată.
“Brâncuşi - Amintiri şi exegeze", semnat de Petre Pandrea:dezvăluie şi că o parte importantă a relaţiei lor s-a consumat apoi la New York, cu prilejul unei alte expoziţii, World Fair, desfăşurată în primăvara anului 1939. La despărţirea de Maria, care - la un moment dat - nu a mai suportat ironiile iubitului ei celebru, de genul “Maria nu cântă, ea boceşte!", Brâncuşi nu a regretat nimic, considerând că dragostea pentru cântăreaţă a venit la momentul oportun şi a durat exact cât trebuia, “până când ne-am plictisit definitiv unul de celălalt". Şi asta deşi marele Brâncuşi rostise, în faţa mai multor prieteni, în momentul în care s-a amorezat de “privighetoarea muzicii româneşti" următoarea frază: “Când te ascult cum le zici, Mărie, aş fi în stare să dăltuiesc pentru fiecare cântec de-al nostru câte o Pasăre Măiastră!".