octombrie 02, 2010

Poem de Nichita Stănescu


Tu pluteşti ca un vis de noapte
deasupra sufletului meu.
Iţi sprijini tâmpla
de inima mea ca de o piatră roşie,
şi aştepţi să-ţi spun numele
tuturor lucrurilor
pe care eu am isprăvit de mult
să ţi le mai spun.
Gura mea e-n tăcerea cea mai desăvârşită,
înclinată ca mătasea unui steag
într-o zi fără vânt.
O, nu pleca nicăieri!
Îmi voi rupe inima cu un singur gest
al mâinii,
ca să răsară durerea care ştie
numele durerii,
ca să răsară dragostea mea de bărbat
care ştie numele tău ciudat, de femeie.

Din volumul „Dreptul la timp, 1965

2 comentarii:

  1. Daca ti-as spune ca nu stiu ce sa-ti spun,mi-ai căuta cuvintele?
    Daca mi-ar fi inima o coală de hartie, mi-ai desena sufletul cu degete de curcubeu?
    Daca ţi-ai dori sa pictezi infinitul, fă-mă culoarea ta.

    "Dacă te-aş prinde-ntr-o zi şi ţi-aş săruta talpa piciorului, nu-i aşa ca ai şchiopăta puţin, după aceea, de teamă să nu-mi striveşti sărutul?"

    RăspundețiȘtergere
  2. Traducerea este necesară ???
    Poate pentru uniiiiiii...da, pentru alţii nu
    Frumoasă realizare...

    RăspundețiȘtergere

Cu drag primite cuvintele tale la fereastra Cuvintelor .



Myspace Clocks, Video Clocks at WishAFriend.com